Revoluţia tragică şi comică a românilor
„Adevărul“ vă prezintă un grupaj video care arată partea ignorată a Revoluţiei din 1989:cea în care umorul involuntar, naivitatea şi absurdul se conjugă triumfal printre gloanţe, sticle de whisky şi minute de reculegere încheiate cu „La mulţi ani cu sănătate“. Dacă spiritul unei naţiuni se cunoaşte în clipe de răscruce, înseamnă că românii sunt captivi într-o continuă tragicomedie.
În timpul Revoluţiei de acum 25 de ani au murit 1.104 oameni. Unii au sfârşit eroic, cu piepturile goale în faţa forţelor de represiune ale lui Nicolae Ceauşescu. Mulţi au căzut pradă diversiunilor de după fuga dictatorului. Cei mai mulţi au murit, totuşi, din greşeală – confundaţi cu terorişti şi împuşcaţi de semeni de-ai lor. Golul lăsat în familiile tuturor acestor victime este, însă, egal. De aceea, finalul de decembrie este întotdeauna trist pentru români. Aceasta este partea tragică a Revoluţiei.
Dar Revoluţia nu a însemnat numai morţi şi gloanţe. Milioane de români s-au bucurat la Revoluţie, au dansat şi au băut, s-au iubit cu patos şi au clevetit din faţa televizoarelor văzând luxul şi bunăstarea celor care-i asupriseră. Au răspândit, din gură în gură, cele mai grozave zvonuri, s-au avântat să prindă locuri în FSN-urile locale, s-au considerat dintr-o dată stăpâni şi unii chiar au crezut că, laolaltă cu sistemul comunist, va dispărea şi comunitatea romilor din România. Aceasta este partea tragicomică a Revoluţiei, ascunsă până acum publicului larg, uitată prin casetele video ale asociaţiilor de revoluţionari.
Astăzi vă prezentăm câteva imagini, convinşi fiind că nu vom descoperi adevărul despre misterele Revoluţiei, dar ne vom apropia cu un pas de adevărul despre români şi România.