Poveste de război, de la extaz la agonie și invers

Povestea României în Primul Război Mondial uimește și a oferit prilej de meditaţie pentru anii care au trecut de atunci, peste un secol, dar și pentru mulţi ani de aici înainte.

Pentru Regatul României, aflat în continuă creștere de la obţinerea acestui statut în 1881, ajuns la un prestigiu remarcabil în regiune, mai ales după încheierea Războaielor Balcanice, venise momentul trecerii la o nouă etapă, unirea tuturor provinciilor românești. Entuziasmul era mare, incursiunea militară în Bulgaria din 1913 lăsase impresia greșită că armata este excelent pregătită și gata să câștige idealul unirii pe câmpul de luptă.

Dar realitatea era alta. Armata era departe de pregătirea necesară, erau mari probleme de înzestrare, iar în cei doi ani ai neutralităţii nu s-a schimbat nimic în bine. Intrarea în război s-a făcut într-o atmosferă de entuziasm, oamenii erau convinși că România a ales corect partea alături de care să lupte pentru îndeplinirea marilor sale deziderate naţionale.

Dar speranţele s-au năruit repede, au venit înfrângerile, conceptul strategic s-a dovedit iluzoriu, iar, în ciuda rezistenţei admirabile a soldaţilor, Bucureștiul a trebuit evacuat, regele și guvernul refugiindu-se la Iași. Imensa dezamăgire, adânca tristeţe și teama locuitorilor Capitalei care așteptau intrarea trupelor inamice în București, la începutul iernii anului 1916, se văd în paginile următoare, dedicate acestui eveniment de revista Historia. Pe bună dreptate, oamenii, marea majoritate a celor care au rămas pe loc, erau cu totul bulversaţi de ceea ce se întâmpla. Pentru ei părea că este sfârșitul, că trăiesc o catastrofă din care nu se vedea nicio rază de speranţă.

Nu era în întregime așa. Trecând prin greutăţi imense, cu sprijinul aliaţilor, armata s-a refăcut în Moldova, Regele Ferdinand şi Regina Maria au răspuns dorinţelor oamenilor şi au readus coeziunea în sânul societăţii. În cele mai dificile ore, România a supravieţuit pe câmpul de luptă și s-a redeșteptat ca stat. Pe 1 Decembrie 1918, suveranii se întorceau în Bucureștiul eliberat. Povestea ne spune că în istorie apar momente de cumpănă aproape insurmontabile. Cine ar fi crezut, văzând intrarea trupelor de ocupaţie în București, că doi ani mai târziu le va vedea plecând învinse și România își va atinge obiectivul naţional? Până la urmă, moralul e totul.

Articolul a fost publicat în numărul 275 al revistei „Historia” (revista:275), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 decembrie - 14 ianuarie, și în format digital pe platforma paydemic.

FOTO: Wikimedia Commons