Noi cercetări arheologice sistematice pe situl Gherăseni – Cremenea
Muzeul Județean Buzău a reluat cercetările arheologice sistematice pe situl Gherăseni – Cremenea, din comuna Gherăseni, județul Buzău.
Situl este unul de interes major, iar cercetarea sa oferă o imagine complexă a istoriei locale – de la comunități neolitice și eneolitice, până la epoca migrației și perioada medievală, precizează Muzeul Județean Buzău.
Gherăseniul, recunoscut în întreaga lume pentru celebra diademă din aur și pentru atestarea arheologică a practicilor de deformare a craniului la populațiile hunice, adaugă o dimensiune semnificativă studiului arheologic și istoric la nivel național și internațional, legând Valea Călmățuiului de mobilitatea culturală a Europei și Asiei.
Cercetările arheologice, realizate de un colectiv compus din colegii Daniel Garvăn (responsabil științific), Roxana Munteanu și Cătălin Dinu aduc valoare academică și potențial turistic, contribuind la protejarea acestui tezaur arheologic.
Diadema de la Gherăseni
Diadema de la Gherăseni este un exemplu spectaculos al nivelului la care ajunsese meșteșugul orfevrăriei în prima jumătate a secolului al V-lea. Realizată dintr-un miez de bronz acoperit cu o foiță subțire de aur decorată cu pietre semiprețioase (almandine) de diverse forme prin tehnica à cabochon, piesa de podoabă este una tipică pentru așa-numitul stil policrom.
Deși de dimensiuni relativ reduse (19,5 x 4,5 cm), ceea ce atrage atenția privitorului este modul în care a fost ornamentată suprafața vizibilă a piesei. Decorată cu 143 de almandine cu forme diferite (dreptunghiulare, triunghiulare, alungite), dispuse în patru șiruri paralele și fixate în casete proprii, avea partea centrală marcată prin prezența unei almandine convexe de dimensiuni mai mari, de formă rotundă, și dedesubtul ei un grupaj de patru pietre triunghiulare dispuse în jurul uneia rombice. Marginile diademei erau marcate prin două, respectiv trei șiruri perlate, lucrate prin presare de pe revers. În cele patru colțuri și la mijlocul laturii de sus se aflau cinci orificii, care, probabil, au folosit la prinderea piesei pe un capișon.
Cercetarea arheologică a identificat podoabele de acest tip ca fiind în strânsă legătură cu mediul nomad hunic, alte circa 25 de diademe asemănătoare cu cea de la Gherăseni fiind găsite în complexe funerare răspândite pe un real geografic întins între Kazakhstanul de astăzi și Europa Centrală.
Alături de frumoasa podoabă a capului, ceea ce individualizează mormântul în contextul descoperirilor epocii hunice de pe teritoriul județului Buzău este și puternica deformare artificială a craniului defunctei. Relatările izvoarelor vremii, confirmate și de descoperirile arheologice, susțin faptul că în rândul populației hunice deformarea artificială a craniului la femei era considerat un semn de frumusețe și distincție, fiind practicat mai ales în cadrul famiilor de rang înalt. La forma alungită a craniului se ajungea după un proces care începea din copilărie și care consta din aplicarea constantă a unor bandaje strâns legate, obiceiul acesta fiind cunoscut mai întâi la populațiile sarmatice și preluat ulterior de către huni.