Mărul discordiei internaționale: armele nucleare. Statele care dețin armament nuclear

70 de ani. Atât a trecut de când omenirea a făcut cunoștință cu ceea ce îi putea aduce sfârșitul, cea mai puternică modalitate de distrugere în masă:arma nucleară. Cu toate că oamenii au realizat că posesia și utilizarea armelor nucleare înseamnă, de fapt, autodistrugere, și nu supremație, realizarea și perfecționarea acestora continuă.La începuturile erei nucleare, Statele Unite era singura țară care spera să dețină monopolul acestei noi arme. Dar patru ani mai târziu, după ce bomba nucleară fost „testată”, în august 1945, pe orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki, Uniunea Sovietică își prezintă și ea o achiziție asemănătoare. Țările care le-au urmat exemplul celor două mari puteri au fost Marea Britanie în 1952, Franța în 1960 și China în 1964.Pentru a limita răspândirea armamentului nuclear, pe 01 iulie 1968 a fost deschis spre semnare Tratatul de Neproliferare Nucleară. Acesta a fost semnat de către 188 de state, mai puțin de către India, Pakistan și Israel, iar Coreea de Nord s-a retras în 2003. În momentul încheierii tratatului, stocurile SUA și ale Rusiei numărau zeci de mii. Începând cu 1970, cele două puteri au negociat o serie de acorduri bilaterale de control al armelor și inițiative care limitau, iar mai târziu, reduceau dimensiunea de arsenale nucleare.

Michael Stewart (al treilea din dreapta), Secretarul britanic pentru Afacerile Externe, semnează Tratatul pentru Neproliferare, Londra, 1968

Oficial, statele care dețin arme nucleare sunt cinci:America, Rusia, China, Franța și Marea Britanie. Deși tratatul legitimează posesia și testarea publică a acestora, se stabilește că ele nu ar trebui să mențină și să construiască astfel de arme în permanență. Articolul VI din Tratat stipulează că fiecare stat trebuie să „continue negocierile cu bună credință în privința măsurilor eficiente cu privire la încetarea cursei înarmărilor nucleare la o dată timpurie și a dezarmării nucleare”. Cu toate acestea, cele cinci continuă să își păstreze forțele nucleare. Rusia și America păstreză alte mii de focoase ce urmează a fi dezasamblate.

Alte trei state, care nu au semnat Tratatul de Neproliferare Nucleară, anume India, Israel și Pakistan, sunt cunoscute ca deținând armament nuclear. India a testat prima armă în 1974, susținând în fața comunității internaționale și a opiniei publică că scopurile sunt pașnice. În 1998, India și Pakistan au testat public, împreună, o parte din arsenalul pe care îl aveau. Pe de altă parte, Israel nu a testat niciodată o armă și nici nu recunoaște să aibă vreuna, refuzând categoric statutul de primă țară care aduce arme nucleare în Orientul Mijlociu.

O altă categorie de țări care, în caz de război, au dreptul la folosirea armamentului nuclear sunt câteva țări membre NATO. Aceste state iau parte la consultări și au un cuvânt de spus în luarea deciziilor în privința politicii armamentului nuclear, mențin funcționale echipamentele tehnice necesare pentru funcționarea armelor și păstrează arme nucleare pe teritoriul lor. În Europa, ţările membre NATO care găzduiesc armament de distrugere în masă sunt:Turcia, Olanda, Germania, Italia şi Belgia. Sunt aproximativ 180 de astfel de bombe pe continentul european, păzite de către soldaţii americani.