Îmbrățișarea marelui urs

Evenimente care vor deveni mâine Istorie se desfășoară astăzi cu rapiditate. Sub privirile întregii lumi se schimbă frontiere, regiuni trec de la un stat la altul, o țară mare, Ucraina, este în pragul dezmembrării.

Consecințele încă nu pot fi întrevăzute în toată complexitatea lor. Cert este că lumea se va schimba substanțial în urma a ceea ce se întâmplă la frontiera noastră de Est, frontieră a NATO și a UE deopotrivă.

Poziția oficială a statului român de condamna „anexarea ilegală a Crimeei” și de a susține independența, suveranitatea și integritatea teriorială a Ucrainei a fost catalogată de Moscova drept atitudine antirusă. Adică, dacă cineva îți sparge ușa și îți ia televizorul, iar tu strigi „Prindeți hoțul!”, asta înseamnă că instigi la lipsirea de libertate a unui cetățean care trece pe stradă.

Problema noastră în relația cu Rusia este că am cunoscut prea bine îmbrățișarea marelui urs. Atâta dragoste era să ne sufoce de tot și acum suntem mai rezervați decât alții în ceea ce privește efuziunile sentimentale ale vecinului de la Răsărit.

Lecția noastră de istorie spune că distanța geografică față de Rusia ne face cel mai bine, iar cu cât lucrurile sunt mai apropiate, cu atât devin mai încinse și mai complicate. Pașii înapoi ai puterii rusești ne-au permis să respirăm în voie, pașii ei înainte ne-au lăsat amintiri de neuitat.

Unii spun că nu e mare lucru că Rusia a luat Crimeea pentru că oricum fusese a lor. Tocmai aici e marea problemă. Rusia avea bazele militare în Crimeea, deci nu mai avea nevoie să anexeze politic un teritoriu asupra căruia își exercita controlul nemijlocit. Prețul unei asemea decizii este uriaș. Ucraina a renunțat la arsenalul ei nuclear în schimbul garanțiilor Statelor Unite, Marii Britanii și Rusiei privind independența și integritatea teritorială. De aici, oricine încearcă să-și facă arme nucleare nu poate trage altă concuzie decât că ar fi cea mai mare prostie să renunțe la ele, oricâte promisiuni ar primi din partea puterilor mondiale. Uite ce se întâmplă cu Ucraina, a renunțat în 1994 și, 20 de ani mai târziu, e pe cale de dezmembrare.

O privire în trecut ne poate deschide o perspectivă asupra viitorului. După Crimeea, mulți s-au întrebat care va fi următorul pas al Moscovei. Iată că n-a trecut prea mult timp și acest pas se vede. Refacerea fostului Imperiu se redesenează pe hartă. Marele vecin se apropie, Crimeea a fost doar o etapă. De aceea, întrebarea atât de des pusă – Care va fi următorul pas al Rusiei? – a fost ușor nepotrivită. Chestiunea care se pune este care va fi ultimul pas? Până unde va ajunge?