Herta Müller, urmărită şi intimidată de Securitate chiar în Germania de Vest
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat pe pagina de socializare a instituției detalii mai puțin cunoscute despre modul în care a fost urmărită Herta Müller de către Securitate chiar în Germania de Vest.
„Februarie 1988. Trecuse un an de când Herta Müller emigrase din România în RFG. În Timișoara, conducerea Securităţii județene lucra intens. Se făcea o «analiză» a dosarelor de urmărire a scriitoarei şi a soțului acesteia. «Temeiul începerii urmăririi informative l-au constituit preocupările acesteia de a redacta lucrări în care denaturează realităţile social-economice din ţara noastră». Așa justifica Securitatea, în notele şi rapoartele interne, deschiderea în 1983 a Dosarului de Urmărire Informativă (DUI). Herta Müller nu era doar urmărită. Securitatea a desfășurat, împotriva ei şi a apropiaților, «acțiuni active» de influențare, intimidare, izolare, compromitere și dezinformare.
Securitatea, critic literar
«Niederungen» (1982), romanul de debut al autoarei, a avut parte de o «cronică» amplă din partea Securității. În notele interne redactate, se «aprecia» că volumul «cuprinde mai multe povestiri în care denaturează realitățile din viața satelor». De exemplu, «povestirea «Meine Famillie» prezintă în mod negativ situația familiei în societatea noastră». Totodată, «alte povestiri prezintă în mod tendențios activitatea social economică actuală din localitățile cu populație de naționalitate germană».
Nici colaboratorii şi informatorii Securității nu au apreciat conținutul romanului. «Critică, şi iar critică, o critică atât de destructivă încât te întrebi ce rost au aceste texte», scria informatorul «Voicu». Au urmat ani lungi de represiune împotriva Hertei Müller. În 1987, după lungi şi complicate demersuri, scriitoarea părăsea România comunistă. Se îndrepta spre o lume liberă.
«Brațul lung al Securităţii» continua, însă, să o urmărească și în Germania de Vest.
«Analiza» dosarului făcută de conducerea Securității Timiş, în februarie 1988, este însoțită de o serie de «măsuri» împotriva scriitoarei. Se viza exploatarea «surselor», adică a informatorilor, care aveau contacte cu Herta Müller. Scopul era «identificarea» preocupărilor şi acțiunilor scriitoarei. Dacă «situația operativă» o impunea, Securitatea avea pregătite «alte măsuri care să o compromită şi să o izoleze».
Herta Müller și-a văzut de scris în stilul propriu și a continuat să publice numeroase opere literare. La 8 octombrie 2009, după aproape 20 de ani de la căderea comunismului în România, Academia Suedeză a recompensat-o cu premiul Nobel pentru Literatură. «Există o forță teribilă în ceea ce scrie ea. Are un stil unic», a apreciat instituția suedeză.
«Scrisul meu s-a referit întotdeauna la cum apare o dictatură, cum poate apărea o situaţie atunci când o mână de oameni puternici domină o ţară, iar ţara dispare şi rămâne numai statul. (...) Cred că literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor. Şi nu sunt singurul autor în această situaţie», declara Herta Müller, scrie CNSAS pe Facebook.