Grota Capitolină - un vast labirint subteran, ascuns sub centrul istoric al Romei / VIDEO

Într-un oraș în care aproape fiecare comoară istorică a fost scoasă la lumină, un vast labirint subteran este o lume încă nedescoperită, care se ascunde sub Colina Capitolină, centrul de odinioară al Romei antice.

„Nimeni nu a mai văzut aceste peșteri și tuneluri de mai bine de un secol”, a spus arheologul italian Ersilia D’Ambrosio, care a însoțit o echipă a postului de televiziune american CNN, într-o vizită prin pasajele slab luminate, ascunse sub centrul istoric al Romei.

Aceste camere, care acoperă aproximativ 3.900 de metri pătrați se află sub Forumul Roman Antic și Teatrul Marcello, vechi de 2.000 de ani. În punctul cel mai adânc, una dintre peșteri coboară la circa 300 de metri sub suprafață.

Cunoscute sub numele de Grottino del Campidoglio, sau Grota Capitolină, aceste tuneluri fac parte din țesătura Romei încă de dinaintea epocii lui Iulius Cezar. De-a lungul Evului Mediu au fost dezvoltate în mod extensiv și au fost utilizate continuu până în anii 1920, adăpostind la diverse momente comunități întregi, magazine, taverne, restaurante și, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, oameni care se refugiau de bombele Aliaților.

La suprafață, într-o dimineață toridă de iulie, când CNN a primit acces exclusiv în rețeaua de grote, turiștii transpirau la 35°C în timp ce explorau Piața Capitolină, proiectată de Michelangelo în secolul al XVI-lea, și complexul Muzeelor Capitoliene. La 23 de metri dedesubt, în grotă, temperatura era mult mai scăzută, în jur de 13°C, iar aerul umed făcea ca pereții să lucească de la condens.

Unele dintre pasaje sunt atent construite și căptușite cu cărămidă, semn că au fost clădite în secolul al XIX-lea. Altele sunt tăiate mai brut din tuf vulcanic, o rocă moale din care sunt formate celebrele Șapte Coline ale Romei. Plimbarea prin tuneluri este o călătorie înapoi în timp, prin straturile complexe de istorie ale Romei.

Tunelurile vor fi deschise pentru vizitatori

Astăzi, la aproape un secol după ce au fost în mare parte sigilate prin ordinul dictatorului fascist Benito Mussolini, tunelurile sunt iluminate, iar prezența schelelor și a altor echipamente de construcție indică faptul că nu mai sunt abandonate. De fapt, se lucrează activ pentru a le pregăti pentru public. La sfârșitul lui 2026 sau începutul lui 2027, tunelurile vor fi deschise ca una dintre cele mai noi atracții turistice istorice ale Romei.

Deocamdată, chiar și pentru experții care lucrează la acest proiect, intrarea în Grottino del Campidoglio rămâne o aventură de descoperire. Deși multe zone din apropiere, precum Forul Imperial, Forumul Roman și Colosseumul, au fost renovate extensiv în ultimii ani, aceste tuneluri au rămas neatinse.

D’Ambrosio spune că experiența destinată vizitatorilor va combina arheologia cu speleologia, atrăgând un tip diferit de public față de cei care vizitează siturile bine cunoscute de la suprafață.

Vizitatorii vor avea multe lucruri de admirat. Privind în sus printr-un gol imens deasupra unui tunel căptușit cu blocuri, se poate vedea fundația din marmură albă a Templului lui Jupiter, o altă comoară a Colinei Capitoline, construit în secolul al VI-lea î.Hr.

Complexul subteran a avut numeroase utilizări de-a lungul secolelor — inițial cariere de piatră, apoi rezervoare de apă, iar mai târziu structuri comerciale și depozite. În secolul al XIX-lea, grotelele au devenit centrul economic al unei comunități muncitorești care locuia în case modeste construite pe flancurile colinei. Se spune că scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe s-ar fi îndrăgostit de o femeie care lucra într-una dintre taverne, scriind despre această experiență în jurnalul său de călătorii, Călătorie în Italia.

Se cunosc puține detalii despre ce adăpostea fiecare dintre camerele subterane sau când, dar gravuri realizate de arheologul și artistul italian din secolul al XVIII-lea Giovanni Battista Piranesi arată zona ca fiind una plină de viață.

Mussolini a demolat locuințele și a umplut unele tuneluri cu pământ pentru a stabiliza colina, ca parte a planului său de modernizare a capitalei. În timpul războiului, o mică secțiune a fost folosită ca adăpost antiaerian, cu uși grele fortificate. Pe pereții tunelurilor se pot vedea, alături de numere de stradă, semne care indică prezența unor „gabinetto” — băi, probabil folosite în perioada în care zona adăpostea refugiați.

Lucrările de deschidere a acestei lumi subterane pentru public sunt realizate în etape. Înainte de curățarea tunelurilor, arheologii au folosit scanări laser pentru a cartografia spațiile și a înregistra urmele excavărilor anterioare. Expoziții foto și video cu etapele lucrărilor vor face parte dintr-o expoziție permanentă în întreg complexul.

Lucrările pentru siguranța vizitatorilor includ și gestionarea gazului radon, emis natural de rocile vulcanice deranjate în procesul de restaurare. Lucrătorii sunt testați constant pentru nivelurile de expunere, iar timpul petrecut în peșteri este limitat. Vor fi instalate filtre speciale care vor curăța aerul înainte de deschiderea sitului pentru public, spune arheologul Antonio Collazzo.

După finalizarea acestui proiect de 2,8 milioane de dolari, va exista un spațiu muzeal la un nivel superior, iar intrarea în tuneluri va fi strict controlată, cu vizite ghidate pentru a asigura siguranța publicului și protejarea structurii fragile. Se va asigura și acces pentru persoane cu dizabilități. Vor fi expuse artefacte din piatră antică, precum și vase și ulcioare găsite îngropate, probabil folosite de comercianți pentru ulei de măsline sau vin. De asemenea, vor putea fi văzute inele metalice fixate în pereți, despre care se crede că erau folosite pentru legarea animalelor coborâte în complex.

Artefactele și materialele descoperite în timpul săpăturilor anterioare și depozitate în muzeele de deasupra au fost aduse înapoi în tuneluri pentru a fi studiate în contextul lor original, spune D’Ambrosio.

Chiar și cu toate lucrările aflate în desfășurare, de la suprafață există puține indicii că sub Colina Capitolină se află o rețea extinsă de peșteri și tuneluri. Însă D’Ambrosio este încrezătoare că acestea vor deveni în curând o atracție importantă într-un oraș care nu duce lipsă de astfel de obiective.