Descoperire spectaculoasă la Buzău: Valea râului Călmățui, locuită în urmă cu peste 7.000 de ani

Valea râului Călmățui a fost locuită din Epoca Neolitică, adică de acum peste 7.000 de ani, au descoperit arheologii buzoieni, care și-au extins cercetările în arealul Gherăseni, cunoscut pentru descoperirea diademei din aur cu pietre prețioase dintr-un tezaur hunic. Istoricii spun că vestigiile ajută la înțelegerea deplasării populațiilor preistorice din Europa și Asia.

Movila Cremenea din Gherăseni este considerată de specialiști o adevărată comoară arheologică datorită mulțimii artefactelor scoase la lumină, relatează TVR Info.

Uneltele din piatră și os, precum și ceramică colorată aduc în prim plan civilizații preistorice care au populat Valea Călmățuiului în urmă cu peste 7.000 de ani.

Descoperirile arheologilor buzoieni arată că oamenii din preistorie și-au construit așezări cât mai aproape de ape.

Primele descoperiri in zona Gherăseni au fost făcute în grindul Cremenea in 1959 când a fost scoasă la lumină ceramica aparținând culturii Sântana de Mureș.

La 2 km distanță, în 1964, în satul Sudiți, la primele săpături arheologice au apărut primele structuri de locuințe neolitice, iar in 1963 au fost descoperite o diadema hunică din aur si pietre prețioase.

La Movila Cremenea săpăturile sistematice au început abia în 2017 când s-au găsit noi dovezi ale locuirii preistorice: ceramică, topoare, unelte de os, figurine antropomorfe și chiar semințe de orz.

Diadema de la Gherăseni

Diadema de la Gherăseni este un exemplu spectaculos al nivelului la care ajunsese meșteșugul orfevrăriei în prima jumătate a secolului al V-lea. Realizată dintr-un miez de bronz acoperit cu o foiță subțire de aur decorată cu pietre semiprețioase (almandine) de diverse forme prin tehnica à cabochon, piesa de podoabă este una tipică pentru așa-numitul stil policrom.

Deși de dimensiuni relativ reduse (19,5 x 4,5 cm), ceea ce atrage atenția privitorului este modul în care a fost ornamentată suprafața vizibilă a piesei. Decorată cu 143 de almandine cu forme diferite (dreptunghiulare, triunghiulare, alungite), dispuse în patru șiruri paralele și fixate în casete proprii, avea partea centrală marcată prin prezența unei almandine convexe de dimensiuni mai mari, de formă rotundă, și dedesubtul ei un grupaj de patru pietre triunghiulare dispuse în jurul uneia rombice. Marginile diademei erau marcate prin două, respectiv trei șiruri perlate, lucrate prin presare de pe revers. În cele patru colțuri și la mijlocul laturii de sus se aflau cinci orificii, care, probabil, au folosit la prinderea piesei pe un capișon.

Cercetarea arheologică a identificat podoabele de acest tip ca fiind în strânsă legătură cu mediul nomad hunic, alte circa 25 de diademe asemănătoare cu cea de la Gherăseni fiind găsite în complexe funerare răspândite pe un real geografic întins între Kazakhstanul de astăzi și Europa Centrală.

Alături de frumoasa podoabă a capului, ceea ce individualizează mormântul în contextul descoperirilor epocii hunice de pe teritoriul județului Buzău este și puternica deformare artificială a craniului defunctei. Relatările izvoarelor vremii, confirmate și de descoperirile arheologice, susțin faptul că în rândul populației hunice deformarea artificială a craniului la femei era considerat un semn de frumusețe și distincție, fiind practicat mai ales în cadrul famiilor de rang înalt. La forma alungită a craniului se ajungea după un proces care începea din copilărie și care consta din aplicarea constantă a unor bandaje strâns legate, obiceiul acesta fiind cunoscut mai întâi la populațiile sarmatice și preluat ulterior de către huni.