Cea mai veche dovadă a existenței sifilisului, descoperită la un schelet vechi de 5.500 de ani

O analiză de ADN antic a unui schelet uman vechi de 5.500 de ani arată că un strămoș al bacteriei care provoacă sifilisul era prezent în Lumea Nouă cu cel puțin 3.000 de ani mai devreme decât se credea anterior.

Cele mai vechi dovezi din lume ale bacteriei Treponema pallidum, care cauzează sifilisul și mai multe infecții cronice ale pielii, au fost descoperite într-un schelet vechi de 5.500 de ani, îngropat într-un adăpost de stâncă din Columbia. Totuși, dovezile genetice sugerează că persoana era infectată cu o tulpină necunoscută anterior de T. pallidum, ceea ce complică și mai mult imaginea deja complexă a evoluției sifilisului, informează Live Science.

De secole, cercetătorii dezbat originea geografică și răspândirea sifilisului. Deoarece cele mai bine documentate epidemii de sifilis au avut loc în Europa în secolul al XV-lea, ipotezele timpurii sugerau sifilisul ar fi fost adus în Americi de echipajul lui Cristofor Columb sau, dimpotrivă, că populațiile indigene din Americi au transmis sifilisul echipajului lui Columb.

Studii ADN mai recente, însă, au identificat T. pallidum la o persoană îngropată în jurul anului 1000 d.Hr. în Chile și la mai multe persoane îngropate între 350 î.Hr. și 570 d.Hr. în Brazilia, plasând bacteria în Americi cu mult înainte de expediția columbiană.

Într-un studiu publicat recent în revista Science, cercetătorii au izolat cel mai vechi genom de T. pallidum descoperit până acum, provenind din scheletul unui vânător-culegător de vârstă mijlocie, îngropat în Columbia acum 5.500 de ani.

„Rezultatele noastre împing înapoi asocierea dintre T. pallidum și oameni cu mii de ani”, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Davide Bozzi, biolog la Universitatea din Lausanne, Elveția.

Genomurile antice de Treponema sunt extrem de dificil de recuperat și sunt de obicei găsite în schelete care prezintă leziuni osoase specifice, cum ar fi perforații ce dau osului un aspect „mâncat de molii”, asociate adesea cu stadiile târzii ale infecției. În mod surprinzător, scheletul vechi de 5.500 de ani care conținea dovezi de T. pallidum nu prezenta leziuni scheletice evidente, deși alte schelete din zonă le aveau.

Analizând noul genom de T. pallidum, pe care l-au numit TE1-3, cercetătorii au constatat că acesta aparține unei linii evolutive diferite de toate celelalte subspecii de T. pallidum identificate până în prezent. Pe baza unei analize statistice a diferențelor dintre genomuri, cercetătorii au estimat că TE1-3 s-a separat de liniile actuale în urmă cu aproximativ 13.700 de ani. Acest lucru sugerează că Treponema a început să circule în Americi cu mii de ani mai devreme decât se credea anterior.

Totuși, noul genom nu clarifică dacă liniile timpurii de Treponema, precum TE1-3, erau capabile de transmitere sexuală, așa cum se întâmplă în cazul sifilisului venerian.

„Dovezile genomice actuale, împreună cu genomul prezentat aici, nu rezolvă dezbaterea de lungă durată privind originea bolii în sine, dar arată că există o istorie evolutivă îndelungată a agenților patogeni, care se diversificau deja în Americi cu mii de ani mai devreme decât se știa”, a declarat coautoarea studiului, Elizabeth Nelson, antropolog molecular la Southern Methodist University din Dallas.

Cercetătoarele Molly Zuckerman și Lydia Bailey la Mississippi State University, care nu au fost implicate în studiu, afirmă că noua descoperire „indică o origine a sifilisului în Americi, mai degrabă decât în Europa”. Compararea genomurilor din ce în ce mai vechi ale Treponema cu date genetice moderne ar putea ajuta la elaborarea strategiilor de control al infecției cu sifilis, care a cunoscut o recrudescență globală în ultimul deceniu, precum și la înțelegerea istoriei bolilor infecțioase.

„Este posibil ca sifilisul din secolul al XV-lea să fi fost prima boală infecțioasă emergentă globalizată și un vestitor al tuturor celor care au urmat, de la HIV/SIDA la COVID-19”, au scris Zuckerman și Bailey.

_{Foto sus: Pacienți tratați de sifilis în secolul al XVIII-lea (© Wellcome Collection gallery)}