Când au devenit câinii „cei mai buni prieteni ai omului”?

Dovezi ale unora dintre primii câini domesticiți de oameni au fost identificate în cadrul a două proiecte de săpături arheologice ale Universității din Liverpool și ale Institutului Britanic din Ankara, în Anatolia centrală, Turcia.

Oferind noi perspective asupra dezvoltării și răspândirii câinilor domestici timpurii, descoperirile sunt prezentate în două articole publicate în revista Nature, informează un comunicat al Universității din Liverpool.

Două dintre siturile cheie de la Pınarbaşı, unde efectuează cercetări o echipă condusă de profesorul Douglas Baird de la Universitatea din Liverpool, acoperă tranziția de la Epipaleolitic (Paleoliticul târziu) la Neoliticul timpuriu, cu o vechime cuprinsă între anii 14.000 - 8.000 î.Hr.

La adăpostul stâncos epipaleolitic de la Pınarbaşı, un grup mobil poposea în mod regulat și își îngropa morții. De asemenea, au fost îngropați pui de câine identificați direct prin analiza ADN-ului, aceștia fiind cei mai vechi câini identificați direct prin ADN nuclear (spre deosebire de alți indicatori indirecți).

„Arheologia arată clar că acești câini erau companioni apropiați ai oamenilor; analiza izotopică indică faptul că aceștia consumau pește, un element major al dietei umane și, la fel ca oamenii, erau îngropați cu grijă în adăpostul stâncos, aproape de mormintele umane, beneficiind astfel de un tratament ritual similar celui acordat oamenilor. Acești oameni vânau animale precum oi sălbatice și bovine sălbatice periculoase, așa că este probabil ca acești câini să fi fost folosiți la vânătoare, dar posibil și ca animale de pază, având în vedere prezența prădătorilor mari precum lupii și leoparzii în Anatolia centrală la acea vreme”, a declarat profesorul Doug Baird de la Universitatea din Liverpool.

Analiza ADN-ului urmărește răspândirea rapidă a câinilor

Analiza ADN-ului realizată de echipe de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Universitatea Oxford și LMU München dezvăluie cele mai vechi dovezi genetice ale domesticirii câinilor, datate la în urmă 15.800 de ani, la Pınarbaşı. Mai mulți câini puțin mai recenți au fost identificați în întreaga Europă, indicând că aceștia erau deja larg răspândiți acum 14.000 de ani.

În mod remarcabil, cercetătorii au analizat ADN-ul canidelor din Paleoliticul superior târziu din Peștera Gough din Marea Britanie, situată la marginea Europei, precum și de la Pınarbaşı, și au identificat un grad ridicat de similaritate genetică între câinii din cele două locații. Acest lucru sugerează că această linie de câini s-a răspândit rapid de la un capăt al Europei la celălalt în doar câteva secole. Și la Peștera Gough, tratamentul câinilor la moarte, similar cu cel al oamenilor, indică relații apropiate.

În mod interesant, acești câini s-au răspândit printre grupuri culturale și genetice diferite pe distanțe mari. Profesorul Baird sugerează că acest lucru s-a întâmplat „probabil datorită valorii lor pentru grupurile umane, dar și pentru că făceau parte din schimburile între grupuri, având totodată, cel mai probabil, un rol activ propriu.”

Studiul arată, de asemenea, că acești câini sunt strămoșii raselor europene moderne.

„Identificarea genetică a doi câini din paleolitici din Peștera Gough și Pınarbaşı reprezintă un salt major în înțelegerea noastră asupra celor mai timpurii câini. Aceste exemplare ne-au permis să identificăm alți câini antici din situri din Germania, Italia și Elveția, demonstrând clar că aceștia erau deja răspândiți pe scară largă în Europa și Turcia acum cel puțin 14.000 de ani”, a declarat dr. William Marsh, cercetător postdoctoral la Muzeul de Istorie Naturală din Londra și coautor principal al studiului.

Câinii de la Boncuklu și viața agricolă timpurie

Al doilea articol, elaborat sub îndrumarea laboratorului de ADN antic de la Institutul Francis Crick din Londra, a identificat câini domestici la Boncuklu, sit arheologic aflat la 30 km de Pınarbaşı, datați în jurul anului 9000 î.Hr., la începutul Holocenului, perioada caldă care a urmat sfârșitului ultimei ere glaciare.

În cel mai amplu studiu al rămășițelor de canide realizat până în prezent, noile tehnici genetice au permis clasificarea a două treimi din resturile analizate ca fiind câini sau lupi.

Locuitorii de la Boncuklu erau descendenți ai celor care utilizau Pınarbaşı, însă în această perioadă au adoptat o viață sedentară într-o așezare situată în zone umede și, ulterior, au început să cultive plante domestice și să gestioneze îndeaproape oile sălbatice din dealurile din apropiere. Câinii de la Boncuklu erau, de asemenea, îngropați, dar în acest caz chiar împreună cu oamenii. În acest context, este posibil să fi avut roluri de câini de vânătoare și de pază, dar și să fi fost implicați în primele forme de păstorit al oilor.

Primii fermieri care au apărut în Europa s-au răspândit din Anatolia de vest la 2.500 de ani după ocuparea inițială a sitului Boncuklu și erau înrudiți genetic cu populația de acolo. Aceștia au adus cu ei câini anatolieni, care s-au răspândit, la rândul lor, spre vest împreună cu fermierii. Studiul arată că acești câini neolitici de origine anatoliană s-au încrucișat într-o măsură mai mare cu câinii populațiilor mezolitice locale decât au făcut-o populațiile umane de fermieri provenite din Anatolia, ceea ce demonstrează încă o dată valoarea ridicată a câinilor, capabilă să depășească barierele culturale.

_{Foto sus: Câinii au fost domesticiți de oameni în urmă cu aproximativ 16.000 de ani (© University of Liverpool)}