Mehmed vs. Ștefan. Campania otomană în Moldova și bătălia de la Războieni

Doctorul în istorie Andrei Pogăciaș povestește în episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de Istorie” una din cele mai uluitoare campanii din istoria militară a românilor: teribila confruntare dintre Mehmed Cuceritorul și armata sa pe care „abia putea s-o țină pământul“ și Ștefan cel Mare.

Campania otomană din Moldova, în anul 1476, este masiv subestimată în istoria românilor, deși reprezintă o magistrală lecție de tactică și strategie a domnitorului moldovean. Surclasat numeric de 10 ori, Ștefan a gestionat excepțional toate avantajele pe care i le puteau oferi terenul, clima și conjuncturile pentru a atenua șocul colosalei forțe invadatoare.

Finalmente, după luni de război de gherilă și o bătălie cumplită la Războieni, loc ales și pregătit genial de Ștefan, turcii s-au văzut nevoiți să se retragă din Moldova fără nici cel mai mic succes.

Frustrarea trebuie să fi fost uriașă în tabăra otomană. Marele sultan Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a plecat din Moldova așa cum o făcuse și 14 ani mai devreme din Țara Românească. Pierduse enorm de mulți oameni și bani, nu-l prinsese pe conducătorul inamicilor, nu cucerise nicio cetate și nu reușise să-i atragă pe moldoveni într-o bătălie decisivă în care să le distrugă armata și să le nimicească elita conducătoare.

Cronicile otomane contemporane, de obicei atât de darnice cu laudele la adresa sultanului și a ienicerilor săi, povestesc de data asta cum „armata a rătăcit zile în șir prin ținuturi pline de primejdie, veșmintele s-au acoperit de colb și de cenușă, nările s-au umplut de praf și de scrum atât la oameni, cât și la cai“. Peisajul apocaliptic descris de doctorul italian al sultanului, martor ocular la campanie, este elocvent: „Pretutindeni se ridica un praf de cărbune într-atât încât umplea cerul de fum și de câte ori ajungeam la popas eram cu toții negri la față, de asemenea hainele de pe noi“.

Epilogul acestei povești de necrezut, în care Ștefan se strecoară spre victorie sfidând însăși soarta - părăsit de aliați, atacat concomitent de tătari și otomani, cu doar 10-12.000 de oameni în fața unui puhoi înspăimântător - e de film fantasy. Moldovenii nu doar că îi scot din țară pe invadatori, dar în toamnă reușesc, împreună cu transilvănenii, să-i alunge pe otomani și oamenii lor inclusiv din Țara Românească, unde-l repun pe tron pe Vlad Țepeș, care-și începe astfel cea de-a treia și cea mai scurtă domnie. Țepeș va pieri doar trei săptămâni mai târziu, dar performanța lui Ștefan cel Mare rămâne cu adevărat una de-a dreptul unică în istoria românilor.

_{Foto sus: Ștefan
cel Mare și Mehmed Cuceritorul (© Wikimedia Commons)}