Extraordinara carieră a lui Mircea cel Bătrân

Istoriografia română i-a făcut o mare nedreptate lui Mircea cel Bătrân, lăsându-i perioada necercetată suficient. Acest lucru a permis înconjurarea domniei sale de o aură legendară. Azi știm despre Mircea extrem de puține lucruri - și acelea, schematice: că a luptat cu Baiazid la Rovine, că a ocupat Dobrogea și că a obținut teritorii dincolo de munți.

Anvergura sa a fost însă cu mult mai importantă în epocă. Mircea cel Bătrân a fost un lider regional, a avut o armată foarte bine instruită și echipată și a fost singurul domnitor român capabil să joace în liga mare: a încercat să schimbe de două ori sultanul Imperiului Otoman. Trupele sale au ocupat chiar capitala otomană, iar în luptă i-a învins în repetate rânduri pe turci și pe unguri.

Mircea cel Bătrân a făcut alianțe cu Papa, cu Veneția, bizantinii și emirii turcomani din Anatolia și există bănuieli că a fost în legătură chiar cu celebrul Timur Lenk, furtunosul lider turco-mongol care l-a înfrânt și capturat pe Baiazid.

Toată povestea lui Mircea cel Bătrân, domnitorul a cărui importanță nu se poate compara decât cu cea a lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, în episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de Istorie”:

Mircea cel Bătrân este un simbol al istoriei românilor, atât datorită longevității domniei sale, cele circa trei decenii plasându-l în topul domnitorilor Țării Românești, cât și din cauza războaielor cu turcii, multe dintre ele prezentate într-un mod mistificator specific istoriografiei noastre. În ciuda eforturilor unor istorici din perioada național-comunistă de a-i preschimba numele în Mircea cel Mare, vechiul nume sub care a intrat în atenția istoricilor – Mircea cel Bătrân – a rămas consacrat în istoriografie și în conștiința poporului român.

Preluarea domniei și un posibil asasinat politic

Mircea cel Bătrân a fost fiul lui Radu I și frate, se pare vitreg, cu Dan I. Istoricii încă nu au căzut de acord dacă cei doi frați au aceeași mamă. Potrivit cronicilor, Dan ar fi fost fiul lui Radu I și al Doamnei Ana, iar Mircea și fratele său Staicu, fiii născuți de a doua soție a lui Radu, pe nume Calinichia. Unii istorici susțin că ar fi aceeași persoană, dar al doilea nume ar fi fost luat de Doamna Ana cu ocazia călugăririi.

În 1386 Dan I, care a ajuns domnitor al Țării Românești cândva între 1383 și 1385, a intrat în conflict cu Ivan Șișman, țarul bulgar de la Târnovo, probabil din cauza disputei acestuia cu unchiul său, țarul Strațimir de la Vidin. Potrivit unei cronici bulgărești, Dan I ar fi murit în 23 septembrie 1386 asasinat de bulgarii lui Șișman. O altă cronică susține că în spatele asasinatului s-ar fi aflat Mircea. De obicei istoricii contestă rolul lui Mircea în asasinarea fratelui său, probabil pentru a nu-i știrbi aura pozitivă cu care a intrat în conștiința istorică a românilor.

Ceea ce este cunoscut în secolul al XV-lea ca fiind conflictul dintre Dănești și Drăculești a fost de fapt o dispută pentru tron între urmașii lui Mircea și cei ai lui Dan I. Vehemența conflictului dintre cele două ramuri ale dinastiei Basarabilor și-ar putea găsi o explicație în începuturile violente, respectiv în posibila asasinare a lui Dan I de către Mircea cel Bătrân.