Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu. Explică pe îndelete tainele acestei fotografii – dar şi parcursul vieţii celui care şi-a găsit sfârşitul pe câmpul de luptă – Cristina Constantin, muzeograf în cadrul Muzeului Militar.
Reprezentarea lui Valter Mărăcineanu în această fotografie este diferită de cea clasică, în care el apărea în uniformă militară. Fotografia tip carte de visite înfățișează, în medalion, portretul lui Valter Mărăcineanu, acesta având favoriți și purtând haine civile, după moda timpului.
Realizată la Atelierul Rudnicki et Hotecki, fotografia are pe verso o scurtă dedicație către un prieten, un anume sublocotenent Ionescu Ion, din Regimentul 7 Infanterie. Datată 16 iulie 1876 și semnată de către Valter Mărăcineanu, fotografia a fost dăruită prietenului său „ca semn de amiciție”.
Născut la 30 mai 1840, Valter Mărăcineanu a intrat după terminarea studiilor în rândurile armatei cu gradul de cadet, într-un regiment de cavalerie, la 16 octombrie 1858. A fost avansat sublocotenent la 24 ianuarie 1861 și trecut la arma infanteriei, la Regimentul 2 Infanterie de linie. A devenit locotenent la 30 august 1863 și căpitan la 28 septembrie 1868, fiind mutat la nou-înființatul Regiment 8 Infanterie de linie.
În timpul Războiului de Independență s-a aflat la comanda Batalionului 1 din cadrul acestui regiment. Sub comanda locotenent-colonelului Constantin Poenaru, regimentul a executat inițial misiuni de supraveghere și apărare a frontierei pe Dunăre. După data de 12 august, această unitate a trecut Dunărea, efectuând misiuni de recunoaștere în vederea înaintării spre Plevna.
Asaltul asupra redutei Grivița 2: „După mine, copii!”
La atacul din 30 august asupra fortificațiilor de la reduta Grivița 2, batalionul lui Valter Mărăcineanu a făcut parte din coloana de atac a Brigăzii 1 din Divizia 3 Infanterie, sub comanda colonelului Grigore Ipătescu. Jurnalul de operații al Regimentului 8 Infanterie de linie descrie în detaliu misiunea și căderea eroică la datorie a lui Valter Mărăcineanu.
În Dicționarul Contemporanilor, din 1897, Dimitrie R. Rosetti spunea, referindu-se la Mărăcineanu: „În timpul rezbelului Independenței face parte din reg. 8 de linie, comandant al batalionului I-iu și în capul soldaților săi, strigând: «După mine, copii!», se repede la asaltul redutei Grivița. El cade în șanțuri, pătruns de gloanțe (30 august 1877). Turcii din redută, în urma primei retrageri a ostașilor români, luară corpul căpitanului Mărăcineanu și al maiorului Șonțu și le înfipseră ca trofee pe parapetul redutei”.
Theodor C. Văcărescu, fostul său coleg de școală, consemna: „Strălucita purtare și voiniceasca moarte a maiorului [Gheorghe] Șonțu și a căpitanului [Valter] Mărăcineanu au fost o pildă pe care toți tovarășii lor voiau să o urmeze pe-ntrecute și aceste două nume de eroi, împreună cu numele celor cari, ca dânșii, se jertfiseră astăzi, vor rămâne neșterse în cartea de glorie a oastei românești”.
Momentul atacului redutei cu Valter Mărăcineanu în fruntea oștenilor săi, devenit emblematic pentru Războiul de Independență din 1877-1878, a rămas imortalizat în paginile ziarului „Resboiul”, grație talentului lui Carol Pop de Szathmari, „desenator al Curții”, fotoreporter de război, colaborator al unor publicații de prestigiu din epocă.
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” joacă un rol esenţial în cunoaşterea tradiţiilor istorice ale Oştirii române. Înfiinţat în 18 decembrie 1923 printr-un decret semnat de Regele Ferdinand, muzeul s-a bucurat, de-a lungul timpului, atât de atenția binevoitoare a Casei Regale, care a făcut numeroase donații, cât şi de sprijinul unor personalităţi importante, ca Radu Rosetti, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Samurcaş, Nicolae Iorga etc.
Patrimoniul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” este alcătuit din peste 300.000 de obiecte şi materiale documentare şi este valorificat în modalități diverse, atât în expoziții permanente şi temporare ale muzeului şi ale filialelor sale (Oradea, Bacău, Constanța și Iași), cât şi prin participarea la proiecte culturale comune cu instituții de profil militar sau civil, din ţară şi din străinătate. Valorosul patrimoniu al muzeului este ilustrat prin obiecte legate de domeniul militar, fără să se limiteze exclusiv la acesta.
Acest articol a fost publicat în numărul 221 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com.
