Transilvania și Imperiul Habsburgic  Cum au ocupat austriecii Ardealul  jpeg

Transilvania și Imperiul Habsburgic. Cum au ocupat austriecii Ardealul

E╚Öecul celui de-al doilea asediu al Vienei (1683) a marcat ├«nceputul sf├ór╚Öitului puterii otomane ├«n Europa Central─â ╚Öi de Sud-Est. Transilvania a intrat ├«n componen╚Ťa Imperiului Habsburgic la sf├ór╚Öitul secolului al XVII-lea, ca Principat autonom, mai apoi ca Mare Principat, condus direct de ├«mp─âratul de la Viena. Statutul provinciei a fost desfiin╚Ťat ├«n anul 1868, c├ónd a fost ├«ncorporat─â p─âr╚Ťii maghiare a Imperiului Austro-Ungar, p├ón─â la Marea Unire din 1918.

├Än urma ├«nfr├óngerilor succesive suferite ├«n fa╚Ťa Ligii Sfinte, la Buda (1686), Mohacs (1687) ╚Öi la sud de Dun─âre (1688), Poarta a pierdut controlul asupra Ungariei, Imperiul Habsburgic ajung├ónd ├«n proximitatea Transilvaniei. Spre deosebire de Ungaria, Transilvania nu era un pa╚Öal├óc al Imperiului Otoman, a╚Öa c─â habsburgii au preferat o ofensiv─â politic─â pentru ocuparea acestei provincii, ├«n locul uneia militare. ├Änc─â din timpul asediului Vienei, cancelarul Transilvaniei Mihail Teleki a stabilit leg─âturi cu habsburgii, ├«n consecin╚Ť─â, conduc─âtorii provinciei nu puteau s─â fie acuza╚Ťi de o alian╚Ť─â cu otomanii.

ÔÇ×Vre╚Ťi nu vre╚Ťi, ve╚Ťi fi proteja╚Ťi de Maiestatea SaÔÇŁ

Eforturile diplomatice ale Vienei pentru ocuparea Transilvaniei au ├«nceput ├«n prim─âvara anului 1685, cu misiunea iezuitului Antide Dunod, care a fost ├«ns─ârcinat s─â realizeze o alian╚Ť─â antiotoman─â ├«ntre Transilvania ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â, sub protec╚Ťia  ├«mp─âratului. Nobilimea transilv─ânean─â a ├«n╚Ťeles adev─âratul scop al lui Dunod ╚Öi l-a ├«nt├ómpinat cu reticen╚Ť─â. ├Än acest context, iezuitul a fost for╚Ťat s─â spun─â c├ót se poate de clar scopul misiunii sale: ÔÇŁNolentes volentes, proteget vos Sua MajestasÔÇŁ (ÔÇŁVre╚Ťi nu vre╚Ťi, ve╚Ťi fi proteja╚Ťi de Maiestatea SaÔÇŁ).

Principele Transilvaniei, Mihail Apafi, a ├«ncercat s─â contrabalanseze ofensiva Vienei prin p─âstrarea rela╚Ťiilor cu Poarta ╚Öi prin ├«ncheierea unei alian╚Ťe cu ╚Üara Rom├óneasc─â. Rezisten╚Ťa elitelor politice din Transilvania poate fi explicat─â ╚Öi prin faptul c─â nobilii nu au sesizat adev─ârata dimensiune a dezastrului otoman de la Viena. Unul dintre pu╚Ťinii care au ├«n╚Ťeles schimbarea raportului de for╚Ťe ├«n centrul Europei a fost cancelarul Mihail Teleki, care s-a gr─âbit s─â ├«ncheie un acord secret cu Dunod, prin care se angaja s─â sprijine politica Vienei. 

Nemul╚Ťumi╚Ťi de mersul anevoios al negocierilor, ├«n toamna anului 1685, austriecii au trimis primele trupe pe teritoriul Transilvaniei, iar Dunod i-a cerut dietei de la Alba Iulia s─â rup─â toate leg─âturile cu turcii ╚Öi polonezii. ├Än anul urm─âtor, o nou─â armat─â imperial─â a p─âtruns pe teritoriul Transilvaniei ╚Öi a ├«nvins trupele trimise s─â o opreasc─â. ├Än aceste condi╚Ťii, reprezentan╚Ťii st─ârilor din Transilvania au semnat Tratatul Hallerian, prin care provincia intra sub protec╚Ťia ├«mp─âratului.


Harta Transilvaniei 1635 jpg jpeg

Harta Transilvaniei la 1635

Acordul prevedea obliga╚Ťia transilv─ânenilor de a lupta ├«mpotriva otomanilor, al─âturi de Habsburgi, iar teritoriile care urmau s─â fie dob├óndite de la turci intrau ├«n st─âp├ónirea Vienei. ├Än schimb, nobilii transilv─âneni puteau s─â ├«╚Öi redob├óndeasc─â mo╚Öiile de pe aceste teritorii, iar Mihail Apafi era recunoscut ca principe al Transilvaniei. Pentru a se asigura c─â tratatul va fi respectat, Viena ocupa cet─â╚Ťile de la Cluj ╚Öi Deva.

Profit├ónd de o retragere temporar─â a trupelor imperiale, care au fost trimise la asediul Budei, Apafi ╚Öi dieta au am├ónat ratificarea acordului, mai mult au decis s─â ├«i trimit─â Por╚Ťii tributul obi╚Önuit ╚Öi s─â p─âstreze rela╚Ťiile cu otomanii. Iritat─â de ac╚Ťiunile transilv─ânenilor, Curtea de la Viena a trimis o nou─â armat─â, sub conducerea lui Carol de Lorena, care a impus un nou acord, semnat la Blaj, ├«n toamna anului 1687.

Acest acord a reprezentat ocuparea de facto a Transilvaniei, habsburgii instal├ónd garnizoane militare ├«n toate cet─â╚Ťile importante, iar transilv─ânenii erau obliga╚Ťi s─â furnizeze alimente pentru ├«ntre╚Ťinerea acestora. O nou─â ├«ncercare a principelui Apafi ╚Öi a nobililor de a restabili rela╚Ťiile cu Poarta (decembrie 1687) a provocat reac╚Ťia vehement─â a Vienei. O armat─â imperial─â, condus─â de generalul Caraffa, a intrat ├«n Sibiu ├«n februarie 1688, oblig├ónd reprezentan╚Ťii st─ârilor s─â rup─â leg─âturile cu Imperiul Otoman ╚Öi s─â recunoasc─â ÔÇ×de bun─â voieÔÇŁ protectoratul ├«mp─âratului.

Nobilimea filootoman─â a beneficiat de o situa╚Ťie favorabil─â nea╚Öteptat─â ├«n 1688, prin declan╚Öarea r─âzboiului franco-austriac. Habsburgii au fost nevoi╚Ťi s─â-╚Öi retrag─â o bun─â parte a trupelor din centrul Europei ╚Öi s─â le trimit─â pe Rin. ├Än aceste condi╚Ťii, Viena a suferit o serie de e╚Öecuri la sud de Dun─âre, printre care ╚Öi pierderea Belgradului. Mihail Apafi a murit ├«n martie 1690, iar reprezentan╚Ťii st─ârilor s-au gr─âbit s─â-l proclame principe pe fiul acestuia, Mihail Apafi al II-lea.

Turcii au optat pentru Emeric Th├Âk├Âly. Acesta a p─âtruns ├«n Transilvania ├«n vara anului 1690, venind din ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«n fruntea unor trupe otomane ╚Öi ale lui Constantin Br├óncoveanu, reu╚Öind s─â ├«nving─â la Z─ârne╚Öti o armat─â austriac─â ╚Öi una transilv─ânean─â, condus─â de Mihail Teleki. La scurt timp dup─â aceast─â victorie, Th├Âk├Âly a fost desemnat principe de o diet─â convocat─â ├«n mare grab─â la Cristian, l├óng─â Sibiu.

├Än contextul ├«n care aproape toate pozi╚Ťiile c├ó╚Ötigate ├«n Transilvania au fost zdruncinate, habsburgii s-au v─âzut nevoi╚Ťi s─â revin─â la o ofensiv─â diplomatic─â. O delega╚Ťie a nobililor transilv─âneni, condus─â de Nicolae Bethelen, a negociat o conven╚Ťie cu Viena, ratificat─â ├«n decembrie 1691. Cunoscut sub numele de ÔÇŁDiploma Leopoldin─âÔÇŁ, acest document stabilea raporturile dintre Imperiul Habsburgic ╚Öi Transilvania, recunosc├ónd vechile privilegii ale nobilimii transilv─ânene pe plan economic ╚Öi ├«n planul politicii interne.

De asemenea, Diploma ├«i oferea ├«mp─âratului de la Viena posibilitatea s─â se amestece direct ╚Öi s─â decid─â ├«n problemele politice ale Transilvaniei. ├Än baza acestei conven╚Ťii a fost ├«nfiin╚Ťat un nou organ executiv ├«n Transilvania, Guberniul, care a devenit treptat executorul dispozi╚Ťiilor imperiale.

Răscoala condusă de Francisc Rákóczi al II-lea

Intrarea Transilvaniei sub autoritatea Cur╚Ťii de la Viena nu reprezenta doar o simpl─â schimbare de suzeranitate politic─â, deoarece Habsburgii ╚Öi-au propus ├«nlocuirea structurilor tradi╚Ťionale de putere cu o autoritate centralizatoare. Introducerea noii st─âp├óniri a afectat ├«n special condi╚Ťiile de via╚Ť─â ale ╚Ť─âranilor liberi ╚Öi iobagi, ale micii nobilimi ╚Öi ale or─â╚Öenilor, din cauza ├«ncerc─ârilor Vienei de a remedia situa╚Ťia vistieriei prin exploatarea intensiv─â a resurselor umane ╚Öi materiale din noile teritorii.

Cronicarul Mihail Cserei nota la ├«nceputul secolului al XVIII-lea situa╚Ťia precar─â ├«n care se afla Transilvania: ÔÇŁS─ârmana ╚Ťar─â gemea din cauza impunerilor. De╚Öi, conform Diplomei pe timp de r─âzboi Transilvania ar fi trebuit s─â dea 400.000 de florini renani, i s-a luat de 3-4 ori mai mult ├«ntr-un singur an [...] Pe l├óng─â aceasta, regimentele cutreier├ónd ╚Ťara ├«n lung ╚Öi ├«n lat, tot ce consumau luau f─âr─â s─â pl─âteasc─âÔÇŁ.

Rezisten╚Ťa popula╚Ťiei a ├«mbr─âcat diferite forme, cea mai radical─â fiind constituirea unor numeroase grupuri de haiduci, printre care ╚Öi cel condus de faimosul Pintea, care au ac╚Ťionat mai bine de un deceniu ╚Öi jum─âtate, ├«n special ├«n zonele de munte, Maramure╚Ö, Secuime, F─âg─âra╚Ö. ├Än aceste condi╚Ťii,  a izbucnit o puternic─â revolt─â antihabsburgic─â sub conducerea lui Francisc R├ík├│czi al II-lea (1703-1711).

├Än 1703, aflat ├«n exil ├«n Polonia, R├ík├│czi (foto dreapta) a primit o delega╚Ťie de mici nobili ╚Öi ╚Ť─ârani, care i-a cerut s─â preia conducerea r─âscoalei populare. Con╚Ötient c─â marea nobilime nu se gr─âbe╚Öte s─â se al─âture unei r─âscoale ├«mpotriva Habsburgilor, R├ík├│czi a ├«ncercat s─â l─ârgeasc─â baza social─â a mi╚Öc─ârii. Prin proclama╚Ťia de la Brezan (6 mai 1703), el le-a promis scutirea de obliga╚Ťiile feudale  tuturor ╚Ť─âranilor iobagi care se vor al─âtura r─âscoalei.

Francisc Rakoczi al II lea jpg jpeg

Izbucnit─â ├«n mai 1703, ├«nainte de sosirea lui R├ík├│czi, r─âscoala a cuprins treptat aproape toat─â Transilvania ╚Öi p─âr╚Ťi importante din Ungaria. P├ón─â ├«n toamna anului 1705, r─âscula╚Ťii au ocupat ├«ntreaga provincie, cu excep╚Ťia c├ótorva cet─â╚Ťi, succesul mi╚Öc─ârii antihabsburgice for╚Ť├ónd ╚Öi marea nobilime s─â i se al─âture. Dieta de la T├órgu Mure╚Ö (aprilie 1707) l-a ales pe R├ík├│czi principe al Transilvaniei, iar dieta din ora╚Öul maghiar Onod (mai 1707) a decis ├«nl─âturarea Casei de Habsburg de pe tronul Ungariei. ├Än ciuda acestor succese, mi╚Öcarea a e╚Öuat, una dintre cauze find reprezentat─â de contradic╚Ťiile dintre aspira╚Ťiile maselor ╚Öi interesele nobilimii.

├Än 1707, dieta de la T├órgu Mure╚Ö a decis c─â st─âp├ónii puteau s─â cear─â oric├ónd ├«ntoarcerea din armat─â a iobagilor care se ├«nrolaser─â f─âr─â consim╚Ť─âm├óntul lor. ├Äncep├ónd din 1708, r─âscula╚Ťii au ├«nceput s─â piard─â rapid teritoriile cucerite ├«n anii anteriori. Pe fondul r─âzboiului de succesiune la tronul Spaniei (1701ÔÇô1714), Curtea de la Viena a c─âutat s─â ob╚Ťin─â un compromis cu r─âscula╚Ťii. ├Än 1711, nobilimea din Transilvania ╚Öi Ungaria a ├«ncheiat pacea cu Habsburgii, ├«n absen╚Ťa lui R├ík├│czi. Prin documentul semnat la Satu Mare, nobilii au ob╚Ťinut iertarea Vienei pentru participarea la r─âscoal─â ╚Öi ├«nt─ârirea privilegiilor asupra iobagilor, ├«n schimbul renun╚Ť─ârii la o parte important─â a drepturilor politice ╚Öi a recunoa╚Öterii autorit─â╚Ťii Casei de Habsburg.

Imperiul Habsburgic ╚Öi-a extins st─âp├ónirea ├«n sud-estul Europei dup─â un nou r─âzboi cu Poarta (1716-1718). Prin Pacea de la Passarowitz, Austria a ocupat Banatul, Oltenia, nordul Bosniei ╚Öi al Serbiei, inclusiv Belgradul. Chiar dac─â a pierdut Serbia ╚Öi Oltenia ├«n urma r─âzboiului cu Imperiul Otoman din anii 1735-1739, Viena ╚Öi-a consolidat st─âp├ónirea ├«n Banat ╚Öi Transilvania. Domnia ├«mp─âr─âtesei Maria Tereza (1740-1780) a ini╚Ťiat o serie de reforme iluministe ├«n Imperiul Habsburgic, continuate ╚Öi de succesorul acesteia, Iosif al II-lea (1780-1790), care au influen╚Ťat ╚Öi Transilvania.

Consolidarea autorit─â╚Ťii centrale s-a realizat ├«n dauna aristocra╚Ťiei locale. Dup─â ├«nfr├óngerea r─âscoalei conduse de Francisc R├ík├│czi al II-lea (1711), nobilimea din Transilvania ╚Öi-a pierdut dreptul de a alege principele, provincia fiind condus─â de ├«mp─âratul de la Viena. De asemenea, ├«mp─âratul numea guvernatorul Transilvaniei ╚Öi comandantul general al armatei din Principat. Atribu╚Ťiile dietei locale au fost limitate, aceasta fiind convocat─â din ce ├«n ce mai mai rar ╚Öi dup─â 1762 deloc. ├Än 1794, a fost ├«nfiin╚Ťat─â Cancelaria aulic─â a Transilvaniei, cu sediul la Viena, care asigura conducerea provinciei direct de c─âtre ├«mp─ârat.

Unirea Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal cu Biserica Romei

Dac─â la ├«nceput Curtea de la Viena a afi╚Öat un spirit de toleran╚Ť─â religioas─â, Habsburgii nu ╚Öi-au ascuns prea mult timp inten╚Ťia de a interveni ├«n peisajul confesional din Transilvania. ├Änc─â din 1692, ├«mp─âratul Leopold I le-a promis preo╚Ťilor ortodoc╚Öi care acceptau unirea cu Biserica Romei privilegii asem─ân─âtoare cu cele ale clerului catolic. Sf─âtuit de iezui╚Ťi, suveranul de la Viena spera s─â schimbe astfel raportul de for╚Ťe ├«n plan confesional, care ├«n Transilvania era net defavorabil catolicilor.

Primul act care marca Unirea Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal cu Biserica Romei a fost semnat ├«n 1697 de mitropolitul Teofil ╚Öi de un num─âr de 12 protopopi. Sinodul Mitropoliei Ortodoxe  condi╚Ťiona Unirea de p─âstrarea neschimbat─â a ritului ╚Öi a calendarului s─ârb─âtorilor, accept├ónd numai cele patru puncte care deosebeau dogma catolic─â de cea ortodox─â, conform Conciliului de la Floren╚Ťa (1439). ├Än schimb, uni╚Ťii c─âp─âtau acela╚Öi statut ca al catolicilor, copiii ╚Öi tinerii greco-catolici puteau s─â fie primi╚Ťi la ╚Öcolile catolice, unde puteau fi instrui╚Ťi pentru a accede la slujbe ├«n administra╚Ťia public─â. Aceste privilegii s-au dovedit ademenitoare pentru preo╚Ťii rom├óni, Unirea fiind acceptat─â de noul mitropolit al Ardealului, Atanasie Anghel, ├«n 1698.

Ca urmare, prima diplom─â a Unirii religioase a fot promulgat─â pe 16 februarie 1699. Conform actului, numai clerul unit se putea bucura de privilegii ╚Öi drepturi similare cu cele ale catolicilor, mirenii fiind exclu╚Öi. Diploma avea prevederi mai restrictive, care au declan╚Öat puternice reac╚Ťii ostile. Cu toate acestea, crearea Bisericii Unite a avut darul de a oferi un puternic impuls luptei rom├ónilor pentru drepturi ├«n Imperiul Habsburgic, care ├«n prima jum─âtate a secolului al XVIII-lea s-a legat de numele lui Inochentie Micu-Klein. Episcop greco-catolic de Alba Iulia ╚Öi F─âg─âra╚Ö (1730 ÔÇô 1751), Micu a fost primul rom├ón din Dieta Transilvaniei ╚Öi autorul primului program politic ╚Öi na╚Ťional al  rom├ónilor din Transilvania.

Politica de înregimentare militară

├Änfr├óngerile suferite de monarhia Habsburgic─â ├«n numeroase conflicte militare din prima jum─âtate a secolului al XVIII-lea ÔÇô r─âzboiul cu Imperiul Otoman (1735-1739), r─âzboiul de secesiune cu Prusia (1740-1748) ÔÇô au impus necesitatea reorganiz─ârii militare ├«n special a provinciilor de frontier─â. Reformele ini╚Ťiate de ├«mp─âr─âteasa Maria Tereza au avut o puternic─â influen╚Ť─â asupra popula╚Ťiei rom├óne╚Öti din Transilvania ╚Öi Banat. Pentru a consolida ap─ârarea acestor teritorii aflate la grani╚Ťa cu dou─â imperii rivale, Otoman ╚Öi Rus, monarhia a apelat la o practic─â mai veche, testat─â  cu succes la frontiera cu turcii. ├Än teritoriile s├órbo-croate ╚Öi slovene existau ├«nc─â din secolul al XVI-lea regimente de grani╚Ť─â ilirice.


Imparateasa Maria Tereza GettyImages 164081485 jpg jpeg

Împărăteasa Maria Tereza

Pe l├óng─â asigurarea securit─â╚Ťii frontierelor, politica de ├«nregimentare militar─â oferea Vienei ╚Öi un puternic instrument de centralizare ├«mpotriva intereselor centrifuge ale nobililor. Gr─ânicerii erau ╚Ť─ârani care aveau obliga╚Ťii militare, ├«n schimbul eliber─ârii din iob─âgie ╚Öi a unor scutiri fiscale. ├Änregimentarea a devenit o m─âsur─â cu importante consecin╚Ťe sociale, iobagii rom├óni ├«mbr─â╚Ťi╚Ö├ónd aceast─â ini╚Ťiativ─â imperial─â.

├Än anul 1761, Dieta Transilvaniei s-a opus acestei politici de ├«nregimentare militar─â, ├«n consecin╚Ť─â nu a mai fost convocat─â, ├«ncep├ónd din anul urm─âtor. Dup─â 1762, din Banat p├ón─â ├«n Bucovina au fost ├«nfiin╚Ťate patru regimente rom├óne╚Öti ╚Öi patru secuie╚Öti, care au asigurat paza frontierei. Politica de ├«nregimentare a fost ├«nso╚Ťit─â ╚Öi de consolidare fortifica╚Ťiilor existente la momentul ocupa╚Ťiei habsburgice ╚Öi de construirea unora noi, la Alba Iulia, Cluj, Timi╚Öoara etc.

├Änregimentarea a avut consecin╚Ťe sociale ╚Öi economice foarte importante pentru rom├ónii din Transilvania. Pe l├óng─â rolul militar, formarea regimentelor de gr─âniceri a ├«nsemnat ╚Öi dezvoltarea unui mod de via╚Ť─â specific, o administra╚Ťie, o justi╚Ťie ╚Öi o economie proprie. Aceast─â politic─â a condus la sporirea considerabil─â a num─ârului rom├ónilor liberi, ├«n a doua jum─âtate a veacului al XVIII-lea ╚Öi la ├«nceputul veacului urm─âtor, contribuind la progresul material ╚Öi la formarea con╚Ötiin╚Ťei na╚Ťionale.

├Än ├«ntreaga regiune de grani╚Ť─â a fost extins─â suprafa╚Ťa de p─âm├ónt arabil, au fost amenajate cursurile unor r├óuri, au fost desecate mla╚Ötini, au fost construite drumuri ╚Öi poduri. Pe l├óng─â fiecare regiment a fost ├«nfiin╚Ťat─â o Comisie economic─â, av├ónd ca scop rezolvarea problemelor materiale ale gr─ânicerilor. Productivitatea agricol─â a crescut prin introducerea unor culturi noi, precum cartoful, care ├«n prima jum─âtate a secolului al XIX-lea a dep─â╚Öit suprafe╚Ťele ├«ns─âm├ón╚Ťate cu gr├óu sau porumb.

Marele Principat al Transilvaniei

Un moment important al politicii centralizatoare a Imperiului Habsburgic l-a reprezentat ridicarea Transilvaniei la statutul de Mare Principat. Decretul semnat de ├«mp─âr─âteasa Maria Tereza, la 2 noiembrie 1765, recuno╚Ötea contribu╚Ťia provinciei la lupta ÔÇ×Cre╚Ötin─ât─â╚Ťii ├«mpotriva turcilorÔÇŁ ╚Öi se stipula explicit c─â Transilvania ÔÇ×nu este supus─â niciunui alt regat sau altei st─âp├óniriÔÇŁ, aluzie evident─â la preten╚Ťiile unor nobili maghiari, ci ÔÇŁeste c├órmuit─â de propriile sale legi, magistrate ╚Öi institu╚Ťii ╚Öi administrat─â de guvernatorul ╚Öi consiliul provincial sub supravegherea noastr─â, din care pricin─â, ca s─â nu lipseasc─â acestui Principat nimic din str─âlucirea ╚Öi magnificen╚Ťa de care se bucur─â alte provincii de sub st─âp├ónirea noastr─âÔÇŁ.

Un rol semnificativ ├«n ob╚Ťinerea noului statut al provinciei l-a avut baronul Samuel von Brukenthal, viitorul Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei. Acest rang al provinciei a fost p─âstrat p├ón─â ├«n anul 1868, c├ónd a fost ├«ncorporat─â p─âr╚Ťii maghiare a Imperiului Austro-Ungar, ultimul Mare Principe al Transilvaniei fiind ├«mp─âratul Franz Joseph al Austriei.

Bibliografie:

Susana Andea, Avram Andea, Structuri transilvane în Epoca luminilor, Cluj Napoca, 1996
Mathias Bernath, Habsburgii ╚Öi ├«nceputurile formarii Na╚Ťiunii Rom├óne, Cluj Napoca, 1994
Virgil Cândea (coord.), Istoria românilor, Vol. 5, București 2002
Paul Cernovodeanu, Nicolae Edroiu (coord.), Istoria românilor, Vol. 6, București 2002