Tenta╚Ťiile victoriei: implicarea Statelor Unite ├«n r─âzboiul din Coreea jpeg

Tenta╚Ťiile victoriei: implicarea Statelor Unite ├«n r─âzboiul din Coreea

­čôü R─âzboiul Rece
Autor: Andreea Lup┼čor

Separarea celor dou─â Corei r─âm├óne ╚Öi ├«n zilele noastre un puternic reminder al unuia dintre cele mai importante conflicte ale secolului XX. Este, de asemenea, rezultatul nea╚Öteptat al conflictului din 1950-1953, care s-ar fi putut derula cu totul altfel dac─â Statele Unite (sau China) nu ar fi decis s─â intervin─â. Cum s-a ajuns la aceast─â decizie a administra╚Ťiei Truman? Care a fost rolul generalului McArthur ├«n desf─â╚Öurarea r─âzboiului ╚Öi ├«n impasul acestuia, determin├ónd, ├«n cele din urm─â, un armisti╚Ťiu care dureaz─â ╚Öi p├ón─â ast─âzi?

├Än deja faimoasa lucrare Why nations go to war, politologul american John G. Stoessinger caracterizeaz─â situa╚Ťia din Coreea ca fiind determinat─â de tenta╚Ťia american─â privind o victorie rapid─â ╚Öi, mai ales, de percep╚Ťia gre╚Öit─â asupra adversarului (chinez).

Cum explic─âm izbucnirea R─âzboiului din Coreea?

Potrivit lui Stoessinger, putem vorbi de patru posibile explica╚Ťii, mai mult sau mai pu╚Ťin plauzibile. Cea mai probabil─â este cea a r─âzboiului ca ac╚Ťiune ├«mpotriva Vestului incitat─â de Stalin. Dup─â ├«nfiin╚Ťarea NATO ├«n 1949, avansul sovietic ├«n Europa de Vest a cunoscut o rezisten╚Ť─â din ce ├«n ce mai hot─âr├ót─â, astfel c─â Uniunea Sovietic─â, care dorea s─â-╚Öi l─ârgeasc─â tot mai mult sfera de influen╚Ť─â, a trebuit s─â se reorienteze c─âtre Asia. ╚śi, parc─â oferindu-le un cadou sovieticilor, ├«n ianuarie 1950 Secretarul de Stat Dean Acheson a ╚Ťinut un discurs ├«n care a delimitat perimetrul de ap─ârare al Statelor Unite f─âr─â a include ╚Öi spa╚Ťiul corean. Prin urmare, probabil c─â Stalin i-a ├«ncurajat atunci pe nord-coreeni s─â atace Sudul.

O alt─â variant─â presupune tot implicarea lui Stalin, dar nu pentru a-i provoca pe americani, ci pe chinezi. Mao venise la putere f─âr─â ajutorul lui Stalin, astfel c─â liderul sovietic vedea ├«n el o amenin╚Ťare pe care trebuie s─â o controleze. ├Äntr-adev─âr, Mao ╚Öi Stalin semneaz─â un pact ├«n februarie 1950, dar acesta putea fi doar o fa╚Ťad─â. Dac─â lu─âm ├«n considerare aceast─â variant─â, atunci trebuie s─â presupunem c─â Stalin nu i-a avertizat pe chinezi cu privire la atacul asupra Coreei de Sud. Din acest plan, Stalin mai putea c├ó╚Ötiga de pe urma deterior─ârii rela╚Ťiilor dintre China ╚Öi Statele Unite.

O a treia posibilitate ar fi ca interven╚Ťia ├«n Coreea de Nord s─â fi fost o ini╚Ťiativ─â din partea Chinei. Aceasta este ├«ns─â pu╚Ťin probabil─â, c─âci Mao abia venise la putere ╚Öi era prea preocupat de consolidarea regimului s─âu, pentru care na╚Ťionali╚Ötii lui Chiang Kai-Shek ├«nc─â reprezentau o problem─â serioas─â. ├Än plus, Coreea de Nord se afla clar ├«n orbita sovietic─â, iar Mao nu ar fi riscat s─â se amestece.

├Än fine, ultima variant─â, cea mai pu╚Ťin probabil─â, prezint─â conflictul din Coreea ca o problem─â de politic─â intern─â, o ini╚Ťiativ─â a premierului Kim Il Sung sprijinit─â de URSS. Prin invazia Coreei de Sud, premierul nord-coreean ar fi dorit s─â-╚Öi consolideze imaginea de lider comunist interna╚Ťional.

De╚Öi cauzele ofensivei ├«n Coreea de Sud r─âm├ón ├«n continuare neclare, istoricii sunt de acord c─â Stalin a fost probabil ├«n spatele atacului. Din ce motive, nu se ╚Ötie, ├«ns─â mai mult ca sigur c─â liderul sovietic se a╚Ötepta la o victorie rapid─â, altfel nu s-ar fi implicat. De parc─â lec╚Ťiile celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial, recent ├«ncheiat, nu fuseser─â ├«nv─â╚Ťate, avea s─â ├«nceap─â iar un r─âzboi ├«n care to╚Ťi vedeau o victorie rapid─â, dar care avea s─â se prelungeasc─â ani de zile cu pre╚Ťul a milioane de victime.

Conflictul s-a prelungit datorit─â transform─ârii sale din r─âzboi local ├«n r─âzboi interna╚Ťional, ╚Öi asta prin interven╚Ťia Statelor Unite ca mandatar al Na╚Ťiunilor Unite. Cum s-a decis la Washington implicarea ├«n conflictul din Extremul Orient? Politologul Stoessinger propune trei faze cruciale ale implic─ârii SUA-ONU:i) decizia din iunie 1950 a pre╚Öedintelui Truman de a trimite trupe ├«n Coreea ╚Öi rolul ONU ├«n ini╚Ťierea ac╚Ťiunii;ii) decizia generalului MacArthur de a traversa paralela 38;iii) asaltul lui MacArthur c─âtre r├óul Yalu, care atrage interven╚Ťia chinez─â.

ÔÇ×A fost cea mai grea decizie pe care a trebuit s─â o iau ca Pre╚Öedinte.ÔÇŁ

Coreea de Nord invadeaz─â Sudul ├«n diminea╚Ťa zilei de 25 iunie 1950 cu mai bine de 100.000 de solda╚Ťi. La Washington, asta a pus Statele Unite ├«n fa╚Ťa unei alegeri:fie administra╚Ťia american─â vedea atacul din Coreea ca pe o oportunitate, fie vedea ├«n ea un pericol. ├Än cele din urm─â, pre╚Öedintele Truman ÔÇô a c─ârui decizie personal─â a c├ónt─ârit cel mai mult ÔÇô avea s─â vad─â ambele fa╚Ťete ale evenimentului, aleg├ónd s─â ac╚Ťioneze hot─âr├ót pentru a ap─âra at├ót interesele SUA, c├ót ╚Öi pe cele ale ONU.

Stoessinger consider─â c─â ├«n decizia lui Truman a contat enorm de mult ideea sa c─â pre╚Öedintele trebuie s─â se arate mereu puternic ╚Öi hot─âr├ót. Din acest motiv, el nu s-a eschivat niciodat─â de la decizii importante, pe care le-a luat ├«ntotdeauna f─âr─â a avea ulterior mustr─âri de con╚Ötiin╚Ť─â. Spre exemplu, c├ónd a luat decizia atacului nuclear ├«mpotriva Japoniei, ├«i scria surorii sale c─â ÔÇ×aproape orice criz─â pare a fi cea mai grea dintre toate, dar dup─â ce trece, nu mai pare at├ót de greaÔÇŁ. La fel de important a fost angajamentul profund al lui Truman fa╚Ť─â de Na╚Ťiune Unite:ÔÇ×c├ót sunt pre╚Öedinte, vom sprijini Na╚Ťiunile Unite cu toate mijloacele de care dispunemÔÇŁ declara el ├«n mai 1950.

Imediat dup─â ├«nceputul invaziei din Coreea de Sud, Dean Acheson l-a informat pe Truman cu privire la cele ├«nt├ómplate ╚Öi a recomandat ├«ntrunirea de urgen╚Ť─â a Consiliului de Securitate. Pre╚Öedintele a fost de acord, consider├ónd c─â problema trebuie prezenat─â Organiza╚Ťiei Na╚Ťiunilor Unite. Astfel, ├«n aceast─â prim─â faz─â, ├«n administra╚Ťia american─â factorii decizionali au fost cu to╚Ťii de acord c─â SUA trebuie s─â r─âspund─â la provocarea nord-coreean─â prin intermediul ONU.

├Än diminea╚Ťa zilei de 25 iunie, membrii misiunii americane la ONU, sub conducerea ambasadorului Phillip Gros, ╚Öi-au pus la punct strategia privind ├«ntrunirea Consiliului de Securitate. Tem├óndu-se de un veto din partea Uniunii Sovietice, ei au f─âcut un plan de rezerv─â pentru ├«ntrunirea de urgen╚Ť─â a unei sesiuni a Adun─ârii Generale. Au mai discutat despre termenii pe care urmau s─â-i foloseasc─â ├«n rezolu╚Ťia propus─â spre adoptare Consiliului:se putea vorbi fie de un ordin, fie de o recomandare. ├Än cele din urm─â, Gross a propus varianta ca rezolu╚Ťia ÔÇ×s─â fac─â apel laÔÇŁ partea nord-coreean─â;termenul era potrivit din punct de vedere diplomatic, ├«ns─â nu foarte precis!

Potrivit memoriilor sale, Truman ÔÇô care ├«n acea zi se ├«ntorcea de la casa sa din Missouri ÔÇô ╚Öi-a petrecut timpul ├«n avion reflect├ónd asupra lec╚Ťiilor istoriei. ├Än opinia sa, atacul nord-coreean nu era dec├ót o continuare a ╚Öirului de agresiuni germane, italiene sau japoneze care conduseser─â la izbucnirea celui de Al Doilea R─âzboi Mondial. De asemenea, el era convins c─â sovieticii se afl─â ├«n spatele inavziei ╚Öi c─â, dac─â amenin╚Ťarea comunist─â nu este p─âstrat─â sub control, atunci r─âzboiul dintre lumea comunist─â ╚Öi cea non-comunist─â este inevitabil. Ca atare, se g├óndea Truman, principiile Na╚Ťiunilor Unite, a╚Öa cum fuseser─â ele stabilite ├«n 1945, trebuiau ap─ârate printr-un r─âspuns colectiv ferm la agresiunea Coreei de Nord. Astfel, pre╚Öedintele american a decis c─â trebuie s─â ac╚Ťioneze prin intermediul ONU, dar c─â ar face-o ╚Öi f─âr─â aceasta ├«n caz de nevoie.

ONU intervine

├Än timp ce Truman se ├«ntorcea la Washington, ├«n Consiliul de Securitate se ├«ntruneau 9 dintre cei 10 reprezentan╚Ťi ai statelor membre:China, Cuba, Ecuator, Egipt, Fran╚Ťa, India, Norvegia, Marea Britanie, Statele Unite ╚Öi Iugoslavia. Marele absent era Uniunea Sovietic─â, care decide s─â boicoteze consiliul ├«n semn de opozi╚Ťie fa╚Ť─â de includerea Chinei na╚Ťionaliste.

Secretarul general Lie a luat cuv├óntul declar├ónd c─â, potrivit informa╚Ťiilor primite, Coreea de Nord a violat Carta ONU ╚Öi c─â, prin urmare, este datoria Consiliului s─â ia m─âsurile necesare pentru restabilirea p─âcii ╚Öi securit─â╚Ťii ├«n regiune. Apoi, Gross, reprezentantul SUA, a prezentat propunerea de rezolu╚Ťie prin care se f─âcea apel la administra╚Ťia nord-coreean─â s─â ├«nceteze ostilit─â╚Ťile ╚Öi s─â se retrag─â la linia paralelei 38. Rezolu╚Ťia a fost supus─â la vot ├«n aceea╚Öi ╚Öedin╚Ť─â:doar Iugoslavia s-a ab╚Ťinut, ├«n timp ce restul reprezentan╚Ťilor au votat ├«n favoarea rezolu╚Ťiei propuse de americani. Mai mult dec├ót at├ót, spune Stoessinger, unii delega╚Ťi ╚Öi-au asumat chiar riscul de a vota ├«n absen╚Ťa unei recomand─âri oficiale din partea guvernelor lor.

├Än pofida succesului din Consiliul de Securitate, Truman ╚Öi consilierii s─âi ╚Ötiau c─â nu era de ajuns ╚Öi c─â Statele Unite trebuiau s─â ia ini╚Ťiativa militar─â. Odat─â ajuns la Washington, el s-a ├«ntrunit de urgen╚Ť─â cu 13 dintre cei mai importan╚Ťi lideri diplomatici ╚Öi militari ai SUA pentru a discuta problema pozi╚Ťiei pe care guvernul avea s─â o adopte fa╚Ť─â de evenimentele recente. La aceast─â ├«nt├ólnire, Acheson a f─âcut patru recomand─âri:1) generalul MacArthur s─â fie autorizat s─â ofere Coreei de Sud echipamente militare;2) for╚Ťa aerian─â a SUA s─â fie autorizat─â s─â organizeze ╚Öi s─â protejeze evacuarea civililor americani din Coreea de Sud;3) s─â se dezbat─â chestiunea ├«nt├óririi rolului Consiliului de Securitate;4) ca flota a VII-a s─â fie interpus─â ├«ntre Taiwan ╚Öi China continental─â.

Primele dou─â recomand─âri ale lui Acheson au fost acceptate ├«n unanimitate, c─âci ├«nc─â nu se punea problema ca armata american─â s─â intervin─â direct. Cu privire la cea de-a treia, pre╚Öedintele Truman a subliniat c─â, ├«n aceast─â criz─â, Statele Unite ac╚Ťioneaz─â pentru ONU, ╚Öi c─â trebuie s─â a╚Ötepte rezolu╚Ťia Consiliului de Securitate ├«nainte de a lua m─âsuri adi╚Ťionale. Cu toate acestea, i-a instruc╚Ťionat pe liderii militari s─â fac─â pa╚Öii necesari pentru preg─âtirea for╚Ťelor americane. ├Än fine, a existat un consens privind deplasarea flotei a VII-a, ca modalitate de a-i descuraja at├ót pe chinezii comuni╚Öti, c├ót ╚Öi pe cei na╚Ťionali╚Öti de la opera╚Ťiuni militare ce puteau extinde teatrul de r─âzboi.

ÔÇ×Aceasta este Grecia Orientului Extrem. Dac─â suntem suficient de duri acum, nu va mai exista un pas urm─âtor.ÔÇŁ

P├ón─â ├«n ziua urm─âtoare, situa╚Ťia s-a agravat, iar Gross a raportat pre╚Öedintelui c─â ├«n cadrul ONU pare s─â existe un sprijin din ce ├«n ce mai mare fa╚Ť─â de ideea impunerii unor m─âsuri mai severe. Apoi, ve╚Ötile privind evolu╚Ťia militar─â din Coreea de Sud au ajuns la Washington, c├ónd ├«nsu╚Öi pre╚Öedintele Syngman Rhee ├«l sun─â pe Truman pentru a-i cere s─â-i salveze guvernul de la dezastru. Prin urmare, ├«n seara zilei de 26 iunie Truman s-a ├«nt├ólnit din nou cu aceia╚Öi consilieri ╚Öi a propus ca marina ╚Öi avia╚Ťia american─â s─â acorde sprijin imediat for╚Ťelor sud-coreene. Nu s-a vorbit ├«nc─â despre trimiterea solda╚Ťilor pe teren, dar era clar c─â deplasarea for╚Ťelor americane ├«n zon─â era primul pas ├«n aceas─â direc╚Ťie. S-a discutat ╚Öi despre posibilitatea implic─ârii Ununii Sovietice sau a Chinei, dar s-a ajuns la concluzia c─â cele dou─â state nu ar interveni direct ├«n Coreea.

Pe 27 iunie, generalul MacArthur a fost informat de decizia pre╚Öedintelui. A primit-o cu pl─âcere, c─âci nu se a╚Ötepta la o asemenea ac╚Ťiune ferm─â, pe care o dorea totu╚Öi. Problema a fost supus─â ╚Öi Congresului, care a r─âspuns favorabil la ini╚Ťiativa lui Truman. ├Än aceea╚Öi zi, Consiliul de Securitate s-a ├«ntrunit din nou. ╚śi de aceast─â dat─â americanii s-au temut c─â reprezentantul sovietic, Yakov Malik, ar putea bloca decizia printr-un veto. Din fericire pentru ei, el a lipsit din nou. De ce? N-a fost, probabil, un boicot inten╚Ťionat din partea Uniunii Sovietice, c─âci era clar, ├«n acel moment, c─â se va discuta despre o ac╚Ťiune ferm─â cu privire la Coreea. Sovieticii ar fi avut, a╚Öadar, ocazia s─â-i ├«ncurce pe americani, ├«ns─â probabil c─â Malik nu a primit la timp instruc╚Ťiuni de la Moscova, conducerea sovietic─â ├«nt├órziind ├«n luarea unei decizii cu privire la atititudinea pe care trebuia s─â o adopte la ONU.

Interven╚Ťie american─â, dar sub egida ONU

Astfel, americanii ╚Öi-au putut prezenta f─âr─â probleme proiectul de rezolu╚Ťie, prin care se recomanda ca membrii ONU s─â ofere Coreei de Sud orice tip de asisten╚Ť─â necesar pentru respingerea atacului armat ╚Öi restaurarea p─âcii ╚Öi securit─â╚Ťii. Votul a fost am├ónat timp de c├óteva ore, p├ón─â ce to╚Ťi delega╚Ťii au primit instruc╚Ťiunile din partea guvernelor lor;├«n fine, rezolu╚Ťia a fost supus─â la vot ╚Öi adoptat─â cu 7 voturi favorabile, 2 ab╚Ťineri (Egipt ╚Öi India) ╚Öi o ├«mpotrivire (Iugoslavia). Prin urmare, Consiliul de Securitate recomanda luarea de m─âsuri militare pentru oprirea asaltului nord-coreean.

├Än diminea╚Ťa urm─âtoare, Truman primea un raport de la MacArthur prin care generalul raporta c─â singura modalitate prin care grani╚Ťa pe paralela 38 poate fi restabilit─â este prin implicarea activ─â a solda╚Ťilor americani. MacArthur a c─âl─âtorit apoi personal pe teren pentru a vedea care este situa╚Ťia ╚Öi i-a raportat pre╚Öedintelui c─â ÔÇ×singura garan╚Ťie pentru p─âstrarea liniei din prezent ╚Öi abilitatea de a recupera terenul pierdut este prin introducerea for╚Ťelor de lupt─â americaneÔÇŁ. Mai precis, generalul a declarat c─â ar putea p─âstra Coreea cu doar 2 divizii americane.

Prin urmare, Statele Unite au luat decizia de a ac╚Ťiona sub umbrela Na╚Ťiunilor Unite, iar hot─âr├órea a fost prezentat─â ├«ntr-o nou─â ├«nt├ólnire a Consiliului de Securitate, ├«n care Gross a subliniat c─â ac╚Ťiunea american─â se va face sub steagul ONU. A spus ├«ns─â c─â ceilal╚Ťi membri ONU vor trebui s─â colaboreze pentru a transforma ac╚Ťiunea ├«ntr-o adev─ârat─â m─âsur─â de securitate colectiv─â. De╚Öi zeci de state au r─âspuns favorabil invita╚Ťiei secretarului-general Lie, contribu╚Ťiile propriu-zise nu au fost semnificative. P├ón─â ├«n lupta septembrie, 14 state trimiseser─â ajutor militar ├«n Coreea, dar tot americanii au fost cei care au purtat greul, cu+50% din for╚Ťele implicate ├«n r─âzboi. Totu╚Öi, contribu╚Ťia statelor membre ONU a venit ╚Öi sub alte forme, prin asisten╚Ť─â medical─â sau dona╚Ťii de alimente ╚Öi diverse produse.

Generalul MacArthur a fost desemnat comandant al for╚Ťelor ONU, ├«ns─â leg─âtura sa cu organiza╚Ťia a r─âmas nominal─â, el primind instruc╚Ťiuni din partea pre╚Öedintelui Truman.

Dup─â 1 august, deciziile ONU nu au mai putut fi luate ├«n Consiliul de Securitate din cauza veto-ului sovietic (se pare c─â Malik ├«╚Öi primise ├«n sf├ór╚Öit ordinele), astfel c─â responsabilitatea a trecut ├«n m├óinile Adun─ârii Generale. ├Äns─â c├ónd aceasta s-a ├«ntrunit pentru prima dat─â de la izbucnirea crizei, situa╚Ťia se schimbase radical:generalul MacArthur lansase cu succes o debarcare la Inchon, spre surprinderea nord-coreenilor, care ├«ncepuser─â deja s─â se retrag─â. Astfel, for╚Ťele sub egida ONU ajunseser─â la linia paralelei 38. Se punea acum o alt─â problem─â:puteau ele trece dincolo de aceast─â linie?

Criza ini╚Ťial─â fusese rezolvat─â, dar acum americanii se aflau ├«n fa╚Ťa unei oportunit─â╚Ťi tentante:s─â-i ├«nve╚Ťe pe nord-coreeni o lec╚Ťie ╚Öi s─â-i ├«nving─â pe terenul propriu. Traversarea frontierei punea ├«ns─â mari probleme politice ╚Öi diplomatice care trebuiau clarificate ├«n cadrul ONU. ├Än plus, ├«n cur├ónd situa╚Ťia avea s─â se schimbe din nou prin interven╚Ťia Chinei, care ├«i punea americani ├«ntr-o cu totul alt─â pozi╚Ťie, infinit mai complicat─â.

Cum a ajuns China s─â se implice?

China Crosses Yalu 2 jpg jpeg

Dou─â evenimente i-au adus pe americani fa╚Ť─â-n fa╚Ť─â cu China, iar ambele se datoreaz─â personalit─â╚Ťii generalului MacArthur. Este vorba de ac╚Ťiunea de traversare a paralelei 38 din octombrie ╚Öi asaltul c─âtre frontiera chinez─â de pe r├óul Yalu, din noiembrie. Generalul MacArthur era considerat cel mai important soldat al Statelor Unite. Probabil c─â a╚Öa se considera ╚Öi el;├«n plus, succesul debarc─ârii de la Inchon i-a ├«nt├órit acestuia ├«ncrederea ├«n propriul s─âu geniu militar.

Pe m─âsur─â ce for╚Ťele comandate de MacArthur se apropiau de paralela 38, s-a pus problema travers─ârii acesteia. Pe de o parte, Coreea de Nord nu putea ├«nvins─â decisiv dac─â for╚Ťelor ONU nu li se permitea trecerea frontierei. ├Än plus, se putea argumenta c─â prin invazia din iunie, nord-coreenii ├«nc─âlcaser─â oricum aceast─â frontier─â ╚Öi c─â urm─ârirea inamicului era acceptabil─â. Pe de alt─â parte, dac─â scopul misiunii ONU fusese doar de a respinge atacul, atunci nu trebuia s─â li se permite s─â continue lupta dincolo de paralela 38, ├«ntr-o regiune care nu era oficial recunoscut─â ca f─âc├ónd parte din Republica Coreea. ├Än acela╚Öi timp, reprezentantul Indiei la ONU a atras aten╚Ťia c─â, cel mai probabil, un avans al for╚Ťelor ONU va determina implicarea Chinei ├«n conflict. El a fost ├«ns─â ignorat...

Ini╚Ťial, Truman a declarat c─â va l─âsa decizia ├«n m├óinile ONU. C├óteva zile mai t├órziu, s-a r─âz├ógndit ╚Öi a spus c─â rezolu╚Ťiile Consiliului de Securitate din iunie-iulie le d─âdeau, implicit, dreptul de a trece frontiera. Decizia a fost, a╚Öadar, luat─â, ╚Öi nu avea s─â fie contestat─â puternic ├«n cadrul ONU, statele membre fiind de acord cu ini╚Ťiativa american─â. Prin urmare, pe 7 octombrie 1950, Adunarea General─â vota (cu 45 de voturi pentru, 5 ├«mpotriva ╚Öi 7 ab╚Ťineri) pentru o nou─â ac╚Ťiune ├«n Coreea care avea ca scop distrugerea for╚Ťelor nord-coreene ╚Öi unificarea ├«ntregii ╚Ť─âri sub steagul ONU.  

Solda╚Ťii sud-coreeni au trecut linia paralelei 38 pe 1 octombrie ╚Öi au fost urma╚Ťi de solda╚Ťii americani, ├«n data de 7. A ├«nceput, astfel, avansul for╚Ťelor ONU c─âtre frontierea Coreei de Nord cu China, perceput la Beijing drept amenin╚Ťare direct─â. Implicarea Chinei era, deci, iminent─â. Americanii ├«ns─â nici nu au b─âgat de seam─â, ei fiind convin╚Öi c─â regimul comunist chinez lanseaz─â avertismente goale. Pe 15 octombrie, Truman a discutat cu MacArthur despre posibilitatea interven╚Ťiei chineze, despre care generalul a declarat c─â este pu╚Ťin probabil─â ╚Öi c─â, oricum, dac─â ar interveni, ar fi ├«nvin╚Öi foarte repede.

Chinezii ├«ns─â au intervenit, demonstr├ónd c─â vorbiser─â serios. P├ón─â ├«n acel moment, deciden╚Ťii politici de la Washington crezuser─â ferm ├«n prietenia sino-american─â, ├«n pofida instaur─ârii regimului comunist, ceea ce arat─â, ├«n fond, c─â Statele Unite ├«nc─â nu luau ├«n serios noua Chin─â. Gre╚Öeala a fost a americanilor, care au continuat s─â cread─â ├«ntr-o Chin─â care nu mai exista. De cealalt─â parte, chinezii vedeau ├«n americani mo╚Ötenitorul ambi╚Ťiilor imperialiste ale Japoniei, ╚Öi au ajuns la concluzia c─â doar o interven╚Ťie ferm─â ├«n Coreea va preveni o invazie american─â ├«n China.

Greșeala generalului MacArthur

La fel de important─â-╚Öi dezastruoas─â ÔÇô a fost percep╚Ťia generalului MacArthur privind puterea chinez─â, pe care o subestima. ├Än mintea sa, disciplinatul ╚Öi ├«ndoctrinatul soldat comunist din 1950 era acela╚Öi cu soldatul na╚Ťionalist, demoralizat ╚Öi slab, din 1948. Aceast─â subestimare avea s─â-l coste grav pe MacArthur, care s-a aventurat ├«ntr-o ofensiv─â periculoas─â.

Astfel, pe 26 octombrie, chinezii lanseaz─â un atac surpriz─â asupra for╚Ťelor americane ╚Öi sud-coreene aflate la 80km de grani╚Ťa chinez─â. Rezultatul a fost devastator, mai multe regimente fiind practic decimate. Apoi, pe 1 noiembrie, chinezii au atacat un batalion american, pe care l-au distrus, dup─â care au ├«nceput o retragere brusc─â. C─âz├ónd ├«n capcana chinezilor, MacArthur a crezut c─â inamicul fusese sl─âbit de pe urma celor dou─â atacuri ╚Öi c─â s-a retras pentru a se regrupa. ├Än plus, generalul american estimase gre╚Öit for╚Ťa chinezilor la doar 40-60.000 de solda╚Ťi, ├«n timp ce chinezii mobilizaser─â de fapt aproape 200.000 de oameni.

Prin urmare, MacArthur face gre╚Öeala de a ├«ncerca un atac ├«mpotriva chinezilor, percepu╚Ťi drept slabi, dar nu a f─âcut altceva dec├ót s─â se av├ónte ╚Öi mai mult pe teritoriul nord-coreean, unde liniile de aprovizionare erau mai slabe, iar unit─â╚Ťile de lupt─â trebuiau dispersate din cauza terenului. Americanii au avansat deci ├«n ceea ce credeau a fi ÔÇ×ofensiva final─âÔÇŁ;chinezii au a╚Öteptat, i-au l─âsat s─â ├«nainteze timp de aproape 3 s─âpt─âm├óni, p├ón─â la atacul s├óngeros din 27 noiembrie, ├«n care moderna armat─â american─â a fost ├«nvins─â ÔÇ×o armat─â de ╚Ť─âraniÔÇŁ.

├Än ciuda pierderilor umane, China comunist─â a ob╚Ťinut ceea ce urm─ârise:╚Öi-a c├ó╚Ötigat, ├«n final, statutul de mare putere ╚Öi respectul celorlalte state. Atitudinea SUA fa╚Ť─â de chinezi se va schimba greu, c─âci americanilor le-a fost greu s─â accept─â c─â aceast─â nou─â Chin─â este din ce ├«n ce mai puternic─â ╚Öi, mai ales, ostil─â.

1024px Chosin jpg jpeg

├Än fine, dup─â aceast─â confruntare, r─âzboiul avea s─â continue ╚Öi s─â intre ├«ntr-un impas p├ón─â ├«n 1953, c├ónd ambele tabere, epuizate, au c─âutat s─â ├«ncheie armisti╚Ťiul, chiar dac─â nu-╚Öi ├«ndepliniser─â ╚Ťelurile (vagi din start). Cu privire la interven╚Ťia american─â, concluziile pe care le putem trage sunt urm─âtoarele:mai ├«nt├ói, c─â decizia lui Truman de a se implica ├«n conflict a fost corect─â, nu ├«ns─â ╚Öi cea de a continua lupta dincolo de paralela 38 ╚Öi de a-i provoca pe chinezi. Americanii au c─âzut victim─â tenta╚Ťiei de a-╚Öi impune punctul de vedere sub egida ONU ╚Öi, par╚Ťial, pierderile suferite se datoreaz─â generalului MacArthur, ale c─ârei ac╚Ťiuni au dus la prelungirea r─âzboiului. Pe de alt─â parte, confruntarea dintre China ╚Öi SUA a dus, pe termen lung, la clarificarea ╚Öi ├«mbun─ât─â╚Ťirea rela╚Ťiilor dintre cele dou─â puteri, odat─â ce americanii au renun╚Ťat la preconcep╚Ťii. R─âzboiul a avut consecin╚Ťe ╚Öi asupra Organiza╚Ťiei Na╚Ťiunilor Unite:├«n momentul ├«n care eforturile sale s-au identificat cu politica american─â, ONU a pierdut puterea de a fi un mediator cu adev─ârat neutru.

John G. Stoessinger, Why nations go to war