⬆

Fotografia spărgătorului Aurel Panțurescu, zis „Aroncuteanu”, publicată de ziarul „Timpul” din 7 ianuarie 1945

Spargerile din noaptea de Anul Nou. Bucureștiul anului 1945, la discreția bandelor de răufăcători

Anul 1945 a debutat cu un val de spargeri, după cum relatau ziarele bucureștene. Chiar în noaptea Anului Nou, hoții au dat două lovituri soldate cu pagube de 20 de milioane de lei. Prima spargere s-a dat la magazinul „Esquire” din strada Wilson nr. 1, de unde au fost furate mărfuri în valoare de 15 milioane de lei. Autorul jafului era faimosul bandit Fima Frenkel.

Acesta a fost recunoscut de patronul magazinului devalizat în momentul în care poliția i-a arătat albumul cu fotografiile principalilor infractori din București. Negustorul și-a amintit că Frenkel, cu două zile înainte de spargere, îi vizitase magazinul, însă neînțelegându-se la preț, a plecat fără să cumpere nimic. În realitate, hoțul venise în recunoaștere.

Pe baza mărturiei depuse de păgubit, comisarul-șef Florian Georgescu a făcut o percheziție la domiciliul lui Frenkel, unde a găsit o mare parte din bunurile furate. Mai mult, hoțul era îmbrăcat chiar cu lucrurile dispărute din celebrul magazin. Tot la domiciliul aceluiași bandit s-au găsit și mărfurile furate din magazinul „Innovation” din Calea Victoriei nr. 94, devalizat în aceeași noapte, unde a provocat un prejudiciu de 4 milioane de lei.

În urma anchetei s-a stabilit că Fima Frenkel operase împreună cu un alt tâlhar vestit al vremii, Marin Rădulescu zis „Radu Medrea”, care evadase de la închisoarea Jilava, cu complicitatea unui gardian, în ziua de 14 decembrie 1944. La domiciliul acestuia s-a găsit, de asemenea, o parte din mărfurile furate. Arestați, cei doi hoți l-au divulgat pe al treilea complice al celor două jafuri, și anume pe Aurel Panțurescu zis „Aroncuteanu” (foto sus), care însă era de negăsit. Poza i-a fost publicată în ziarul „Timpul” (nr. 2739) din 7 ianuarie 1945, avertizând: „Persoanele care găzduiesc pe hoț sunt datoare să înștiințeze poliția, în caz contrat vor suferi rigorile legii”.

O altă bandă de răufăcători, care operase în primele zile ale anului 1945, a sustras din locuința lui Tănase Trifu, aflată în strada Lânăriei nr. 73, bijuterii, haine și blănuri în valoare de 7.500.000 de lei.

Cu toate că Bucureștiul se afla la discreția bandelor de răufăcători, locuitorii săi trebuiau să suporte și rigorile războiului de la începutul anului 1945. Astfel, printr-un comunicat publicat tot în presă, Prefectura Poliției Capitalei reamintea bucureștenilor dispozițiile date de Comandamentul Militar al Capitalei cu privire la camuflarea luminilor interioare la clădirile publice și locuințele particulare, atrăgând atenția că cei care nu respectă camuflajul aerian vor fi sancționați cu închisoare corecțională de la 4 luni la 4 ani și cu una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute de art. 25 din Codul Penal.

La începutul anului 1945, Prefectura Poliției Capitalei era compusă din Direcția Poliției Administrative, Direcția Poliției Judiciare, Direcția Poliției de Siguranță și Serviciile Exterioare. Responsabilă pentru lupta cu infractorii era Direcția Poliției Judiciare, care la rândul ei era compusă din 3 servicii: Serviciul Poliției Judiciare, Serviciul Poliției Tehnice și Științifice și Serviciul Poliției Sociale. Serviciul Poliției Judiciare avea ca atribuții: prinderea și anchetarea infractorilor de drept comun, asigurarea legăturilor dintre Capitală și provincie, urmărindu-i pe infractorii refugiați în Capitală sau din Capitală în provincie; executarea mandatelor de arestare și încasarea amenzilor penale pronunțate de instanțele judecătorești; ținerea sub pază a infractorilor aduși pentru cercetare; urmărirea și reținerea autorilor furturilor de buzunare de pe tot cuprinsul Capitalei, care avea o populație de 1.071.000 de locuitori, la care se mai adăugau alți 500.000, populație flotantă.

Serviciile exterioare se compuneau din 4 chesturi de poliție, corespunzătoare celor 4 sectoare (Sectorul I „Galben”, Sectorul II „Negru”, Sectorul III „Albastru” și Sectorul IV „Verde”) ale Municipiului București, 34 de comisariate de circumscripție teritoriale și 9 comisariate speciale distribuite pe lângă instituțiile publice importante: Palatul Regal, Palatul de Justiție, Palatul P.T.T., Palatul B.N.R., Camera de Comerț, Gara de Nord, Gara de Est, Gara Filaret și Abatorul Comunal.

Atribuțiile polițienești ale unui comisariat de poliție erau multiple și variate și cuprindeau: executarea tuturor rechizițiilor și încartiruirilor; cercetarea furturilor, spargerilor, crimelor etc.; diverse cercetări la fața locului ordonate de justiție și de autoritățile superioare; razii și controale de tot felul; executarea mandatelor de aducere și înmânare a citațiilor, precum și a ordinelor cu caracter urgent de la autoritățile superioare.

Acest text este un fragment din articolul „Hoții și vardiștii în Bucureștiul anului 1945”, publicat în numărului 51 al revistei Historia Special, (revista:special/51), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.