Reacţia Budapestei la dorinţa de unire cu ţara a românilor transilvăneni jpeg

Reacţia Budapestei la dorinţa de unire cu ţara a românilor transilvăneni

Pentru reprezentan┼úii rom├ónilor din Transilvania ┼či Ungaria, atitudinea liderilor maghiari l─âsa s─â se ├«n┼úeleag─â c─â soarta na┼úiunii rom├óne nu va fi decis─â printrun simplu acord cu Budapesta sau ├«ntro conferin┼ú─â interna┼úional─â. Principiul autodetermin─ârii, a┼ča cum fusese el formulat de Wilson, cu precizarea garan┼úiilor mutuale pentru ÔÇ×independen┼úa politic─â ┼či integritatea teritorial─âÔÇŁ a tuturor na┼úiunilor, a fost inclus ├«n programul politic al Partidului Na┼úional Rom├ón. Autonomia nu mai era o op┼úiune; dezideratul principal al rom├ónilor era desprinderea total─â de Viena ┼či Budapesta.

La 12 octombrie, la Oradea, reprezentan┼úii PNR au aprobat documentul intitulat ÔÇ×Declara┼úia Comitetului Executiv al Partidului Na┼úional Rom├ón din Ardeal ┼či UngariaÔÇŁ, o veritabil─â proclama┼úie de independen┼ú─â prin prisma proclam─ârii dreptului de autodeterminare al na┼úiunii rom├óne ÔÇ×pe temeiul dreptului firesc, c─â fiecare na┼úiune poate dispune, hot─âr├« singur─â ┼či liber de soarta saÔÇŁ.

Comitetul executiv al PNR l-a ├«ns─ârcinat pe Vasile Goldi┼č cu traducerea documentului ├«n limba maghiar─â, iar pe Alexandru- Vaida-Voevod cu expunerea acestuia ├«ntr-una din ┼čedin┼úele apropiate ale parlamentului ungar. Interven┼úia acestuia la 18 octombrie a creat v├ólv─â ├«n parlamentul de la Budapesta. Alexandru Vaida-Voevod a avut ocazia s─â polemizeze cu conservatorii na┼úionali┼čti maghiari grupa┼úi ├«n jurul ex-premierului Istvan Tisza, dar ┼či cu noua arip─â antantist─â condus─â de Karolyi ├«n alian┼ú─â cu sociali┼čtii. Unul dintre cei care a reac┼úionat dur la discursul reprezentantului rom├ón a fost nimeni altul dec├ót Bela Kun, care a caracterizat luarea de cuv├ónt drept ÔÇ×cuv├óntare antina┼úional─âÔÇŁ.

Ulterior, nou-formatul Consiliu Na┼úional Ungar s-a ├«nt├ólnit la sf├ór┼čitul lunii octombrie 1918 cu reprezentan┼úii rom├ónilor. Convorbirile au avut loc chiar ├«n locuin┼úa lui Karolyi, iar din delega┼úia rom├ón─â au f─âcut parte, printre al┼úii, ┼×tefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod ┼či Vasile Goldi┼č. Dar partea maghiar─â nu a acceptat nici m─âcar ideea unei largi autonomii pentru Transilvania.

├Än paralel, guvernul ungar a ├«ncercat s─â-l determine pe Iuliu Maniu s─â primeasc─â un portofoliu ministerial, dar sond─ârile autorit─â┼úilor maghiare au r─âmas f─âr─â rezultat. Iar Iuliu Maniu, ├«ntors de pe front, ┼či-a reluat activitatea politic─â la Viena, unde a ac┼úionat ├«n calitate de reprezentant al na┼úiunii rom├óne. Misiunea primit─â din partea PNR era de a forma o armat─â din regimentele rom├óne┼čti sta┼úionate ├«n garnizoanele Viena ┼či Praga.

Cu sprijinul generalului Ioan Boieriu ┼či ai altor ofi┼úeri din armata austro-ungar─â, Maniu a ├«nfiin┼úat Consiliul solda┼úilor rom├óni din Viena, compus din circa 100 de ofi┼úeri care ├«┼či subordoneaz─â Regimentul 64-Or─â┼čtie, cu peste 5.000 de solda┼úi (av├ónd aprobarea comandantului armatei imperiale). Activitatea lui Iuliu Maniu de la Viena era menit─â s─â asigure ┼či ├«n plan militar emanciparea rom├ónilor din Transilvania ┼či Ungaria; pe de alt─â parte, Maniu considera esen┼úial─â coordonarea cu autorit─â┼úile de la Ia┼či.

La 30 octombrie, pe fondul izbucnirii unor evenimente revolu┼úionare la Budapesta, se constituie Consiliul Na┼úional Rom├ón, format din ┼čase reprezentan┼úi ai PNR (Vasile Goldi┼č, Aurel Laz─âr, Teodor Mihalyi, ┼×tefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad ┼či ┼čase reprezentan┼úi ai sec┼úiei rom├óne a Partidului Social Democrat Ungar). CNR a devenit unicul organ politic al rom├ónilor din Transilvania ┼či Ungaria.

La ├«nceputul lunii noiembrie Consiliul se mut─â la Arad, iar la 6 noiembrie adreseaz─â un manifest na┼úiunii rom├óne, ├«n care erau formulate afirmarea ideii de autodeterminare ┼či organizarea g─ârzilor na┼úionale. Legitimitatea CNR a fost ├«ntregit─â prin adeziunea celor dou─â Biserici rom├óne┼čti, ortodox─â ┼či greco-catolic─â, ini┼úiativa apar┼úin├ónd, aproape simultan, episcopului ortodox de Caransebe┼č, dr. Miron Cristea (viitorul patriarh) ┼či episcopului greco-catolic de Gherla, dr. Iuliu Hossu, viitor cardinal.

CNR a ├«naintat, la 9 noiembrie 1918, o not─â diplomatic─â ultimativ─â Consiliului condus de Karolyi, prin care solicita predarea ÔÇ×├«ntregii puteri de guvernare asupra teritoriilor locuite de rom├ónii din Ungaria ┼či Transilvania ┼či s─â ordone trecerea sub autoritatea noastr─â a tuturor institu┼úiilor ┼či organelor de stat, politice, administrative, judec─âtore┼čti, ┼čcolare, religioase, financiare ┼či militare ce se g─âsesc ├«n acest teritoriuÔÇŁ, cu precizarea c─â ÔÇ×├«n acela┼či timp se va desfiin┼úa pe acest teritoriu orice alt─â autoritateÔÇŁ.

├Än nota semnat─â de ┼×tefan Cicio-Pop, pre┼čedintele CNR, se preciza c─â se a┼čteapt─â un r─âspuns p├ón─â la 12 noiembrie. Documentul a fost apreciat ca fiind un ultimatum ├«n ┼čedin┼úa CNU din 10 noiembrie. O respingere a acestuia ÔÇ×risc─â o r─âscoal─â rom├óneasc─â ce ar putea avea drept urmare ocuparea ┼ú─ârii de c─âtre trupele Antantei, poate de cele ale Rom├ónieiÔÇŁ.

Drept urmare, s-a propus ├«nceperea negocierilor cu rom├ónii, aprobat─â de majoritatea CNU. Cel care a f─âcut propunerea a fost Oskar Jaski, care de┼úinea ├«n guvernul Karolyi func┼úia de ministru f─âr─â portofoliu, primind ├«ns─ârcinarea de a ├«nfiin┼úa un nou minister al c─ârui obiectiv de activitate urma s─â fie ÔÇ×preg─âtirea dreptului de autodeterminare al na┼úiunilor ce tr─âiesc ├«n UngariaÔÇŁ, de fapt un minister al na┼úionalit─â┼úilor.

La 10 noiembrie 1918, CNR a adresat Puterilor Antantei un ÔÇ×manifestÔÇŁ, ca r─âspuns la manifestul ├«mp─âratului Austriei, prin care declara c─â, separate de Austro-Ungaria, p─âr┼úile rom├óne┼čti ale Transilvaniei, Banatului, Cri┼čanei, Maramure┼čului, Bihorului ÔÇ×formeaz─â acum cu Rom├ónia un stat unic, liber, independent. Noi declar─âm irevocabil─â dorin┼úa locuitorilor acestor regiuni de a deveni ┼či de a r─âm├óne cet─â┼úeni ai Rom├óniei MariÔÇŁ.

Documentul a fost ├«naintat la Paris puterilor aliate ┼či denot─â hot─âr├órea ┼či determinarea reprezentan┼úilor rom├ónilor de a ob┼úine separarea deplin─â de Ungaria. Negocierile propriu-zise au avut loc la Arad, ├«n zilele de 13 ┼či 14 noiembrie 1918, ┼či s-au desf─â┼čurat dup─â reguli diplomatice ├«ntre parteneri egali, respectiv Consiliul Na┼úional Rom├ón ┼či Consiliul Na┼úional Ungar. Ele au fost tratate cu mult interes de presa ┼či opinia public─â de la Budapesta. Exista speran┼úa c─â o ├«n┼úelegere cu rom├ónii va men┼úine integritatea Ungariei ┼či fa┼ú─â de cehoslovaci ┼či va da un impuls ideii federale. Pe de alt─â parte, existau ┼či amenin┼ú─âri care atr─âgeau aten┼úia c─â Transilvania poate deveni teatru de r─âzboi ├«ntre rom├óni ┼či maghiari.

Jaszi c─âtre Iuliu Maniu: ÔÇ×Ce vor rom├ónii?ÔÇŁ; Maniu r─âspunde: ÔÇ×Total─â desp─âr┼úireÔÇŁ

Negocierile au debutat la Arad, pe 13 noiembrie la ora 10 a.m Delegaţia maghiară, formată din 25 de persoane, era condusă de Oszkar Jaszi. Ambele delegaţii au făcut declaraţii reprezentanţilor presei, prefigurând poziţiile iniţiale ale celor două consilii.

Delega┼úia rom├ón─â era format─â din ┼×tefan Cicio-Pop (pre┼čedintele CNR), Vasile Goldi┼č ┼či Ioan Erdely din partea PNR; reprezentan┼úii sociali┼čti erau Enea Grapini, Ioan Fluera┼č ┼či Iosif Jumanca. La Arad urma s─â soseasc─â ┼či Iuliu Maniu. ├Änceputul negocierilor a fost unul tensionat. Vasile Goldi┼č ┼či-a exprimat dezacordul cu privire la prezen┼úa ├«n delega┼úia maghiar─â a reprezentan┼úilor Consiliilor Na┼úionale ale maghiarilor ┼či germanilor din Transilvania, pe motiv c─â nota fusese adresat─â exclusiv CNU, critic├ónd mai ales prezen┼úa lui Istvan Apathy, ÔÇ×cel mai extrem exponent al politicii de asuprireÔÇŁ.

comisia jpg jpeg

S-a convenit ca ÔÇ×persoanele controversateÔÇŁ s─â fie admise la negocieri doar ├«n calitate de observatori. Dup─â citirea notei din 9 noiembrie, Jaszi a precizat c─â apreciaz─â memorandumul drept corect ├«n virtutea principiului wilsonian la autodeterminare. ├Än consecin┼ú─â, cerea aplicarea dreptului de autodeterminare ┼či pentru celelalte na┼úionalit─â┼úi, invoc├ónd statistici oficiale conform c─ârora, pe l├óng─â cele 2,93 milioane de rom├óni, ├«n Transilvania tr─âiau 3,9 milioane de alte na┼úionalit─â┼úi (maghiari, germani, sa┼či ┼či al┼úii).

Recomanda ca guvernul rom├ón ce va fi creat s─â men┼úin─â prin delega┼úi o leg─âtur─â permanent─â cu guvernul maghiar, din considerente economice, financiare, de comunica┼úie ┼či alimentare, apreciind c─â noile autorit─â┼úi nu ar fi ├«n m─âsur─â s─â asigure ÔÇ×nici 48 de oreÔÇŁ func┼úionarea ├«ndeosebi a aprovizion─ârii cu alimente.

├Än privin┼úa organiz─ârii administrative, se propunea un sistem ├«n districte sau chiar unit─â┼úi mai mici, care s─â formeze unit─â┼úi na┼úionale c├ót mai compacte ┼či omogene, dup─â modelul elve┼úian de tip cantonal, cu organe proprii adunate apoi ├«ntr-o unitate mai mare. Proiectul propus prevedea opt enclave mai mici ├«n teritoriul rom├ónesc ┼či trei enclave rom├óne┼čti ├«n zona maghiar─â.

Jaszi recuno┼čtea necesitatea unei noi ordini de stat, dar cerea o form─â provizorie p├ón─â la ├«ntrunirea Conferin┼úei de Pace care urma s─â solu┼úioneze toate problemele controversate, inclusiv cele teritoriale. Partea rom├ón─â a cerut o am├ónare a discu┼úiilor pentru ziua urm─âtoare. Delega┼úia maghiar─â se ar─âta optimist─â dup─â prima zi.

De┼či accentuase faptul c─â solu┼úiile preconizate au un caracter provizoriu, Jaszi urm─ârea, de fapt, s─â poat─â prezenta la Conferin┼úade Pace proiectul unui stat maghiar ├«n care problemele na┼úionale au fost rezolvate. Proiectul s─âu de a instala ├«n Ungaria de Est ┼či ├«n Transilvania enclave maghiare, germane, s├órbe, cu o zon─â exclusiv maghiar─â ├«n chiar centrul teritoriului revendicat, ar fi fost o piedic─â major─â ├«n calea Unirii.

Nici subterfugiul de a exercita presiune asupra CNR prin includerea ├«n delega┼úie a reprezentan┼úilor maghiari ┼či germani din Transilvania nu a avut efect. La 14 noiembrie 1918, CNR (┼či ├«n prezen┼úa lui Iuliu Maniu) ┼či-a formulat r─âspunsul prezentat delega┼úiei maghiare. Comunicarea oficial─â a lui Vasile Goldi┼č preciza faptul c─â CNR privea r─âspunsul p─âr┼úii maghiare la nota din 9 noiembrie ca o respingere a acesteia; ÔÇ×na┼úiunea rom├ón─â pretinde cu toat─â juste┼úea independen┼úa deplin─â de stat ┼či nu admite ca acest drept s─â fie afectat prin rezolv─âri provizoriiÔÇŁ.

Recunosc├ónd competen┼úa Congresului de Pace la fixarea limitelor definitive ale teritoriilor reclamate, CNR ├«┼či asuma ÔÇ×obliga┼úia respect─ârii principiilor wilsoniene pentru celelalte popoare ce locuiesc pe acest teritoriuÔÇŁ. Resping├ónd propunerile guvernului maghiar, partea rom├ón─â ÔÇ×├«┼či declin─â responsabilitatea pentru evenimentele ce vor urma ┼či las─â toat─â r─âspunderea pe seama guvernului maghiar. CNR va p─âstra ordinea public─â, siguran┼úa averii ┼či a vie┼úii pe teritoriile locuite de rom├óniÔÇŁ.

Oszkar Jaszi a atras aten┼úia c─â referirile la asigurarea ordinii ┼či siguran┼úei publice dezv─âluiau ┼či demonstrau c─â delega┼úia rom├ón─â urm─ârea, ├«n principiu, ob┼úinerea suveranit─â┼úii statului na┼úional rom├ón. A calificat aceast─â op┼úiune ca fiind ÔÇ×foarte grav─âÔÇŁ deoarece, ├«n opinia sa, doar Conferin┼úa de Pace avea menirea exclusiv─â de a hot─âr├« ├«n problemele statale.

Reflec┼úiile liderului maghiar au fost urmate de o dezbatere aprins─â. ├Än alocu┼úiunea sa, Iuliu Maniu preciza c─â ÔÇ×rom├ónii cer recunoa┼čterea drepturilor lor pe baza faptic─â a existen┼úei lor ca na┼úiune geografic compact─â cu tradi┼úii ┼či aspira┼úii unitare bine precizate. [...] Na┼úiunea rom├ón─â vrea s─â-┼či aib─â statul s─âu propriu ┼či suveran, iar na┼úiunea rom├ón─â vrea s─â-┼či ├«ndeplineasc─â suveranitatea sa na┼úional─â ┼či de stat pe ├«ntreg teritoriul locuit de rom├óni al Ardealului ┼či Ungariei ┼či nu poate admite ca s─â se pun─â piedici acestei suveranit─â┼úi prin enclavele str─âine me┼čte┼čugit f─âcute ┼či sus┼úinuteÔÇŁ.

├Än aceast─â faz─â a negocierilor Jaszi a propus o nou─â ├«n┼úelegere ├«n 11 puncte, f─âr─â a accepta ├«n principiu cererile delega┼úiei rom├óne. ├Än seara zilei de 14 noiembrie, dr. Aurel Laz─âr a comunicat r─âspunsul CNR la aceste propuneri ├«n 11 puncte: ÔÇ×CNR constat─â c─â tratativele avute cu dl. ministru ┼či cu CNU n-au ajuns la o ├«n┼úelegere principial─â, c─â nu poate accepta explica┼úia primit─â referitor la dreptul de liber─â dispunere, de vreme ce guvernul ungar nu recunoa┼čte dreptul na┼úiunii rom├óne de a exercita puterea executiv─â pe teritoriile locuite de na┼úiunea rom├ón─âÔÇŁ.

Negocierile e┼čuaser─â. ├Än cadrul unei discu┼úii directe ├«ntre Jaszi ┼či Iuliu Maniu, primul a ├«ntrebat: ÔÇ×├Än definitiv, ce vor rom├ónii?ÔÇť, la care Maniu a r─âspuns laconic: ÔÇ×total─â desp─âr┼úireÔÇŁ. Societatea maghiar─â nu era preg─âtit─â pentru ideile federaliste, fiind incapabil─â s─â se desprind─â de conceptul medieval al Ungariei istorice. Rom├ónii erau hot─âr├ó┼úi s─â-┼či croiasc─â propriul destin ├«ntr- un stat pe care de atunci ├«l numim, s─â recunoa┼čtem, cu mult─â nostalgie, Rom├ónia Mare.

Acest text este un fragment din articolul ÔÇ×Dezmembrarea Austro-Ungariei. Atitudinea Budapestei fa┼ú─â de TransilvaniaÔÇŁ, publicat ├«n revista Historia Special nr. 25, disponibil─â ├«n format digital pe paydemic.com.

HS 25 Centenar intreg 1 jpeg