Nicolae Vogoride, povestea prințului care a vrut să împiedice realizarea Unirii Principatelor Române
Nicolae Vogoride a fost una dintre cele mai controversate, dar în același timp și importante personalități din Istoria României Moderne, în ciuda rolului negativ pe care l-a jucat în procesul realizării Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, fiind caimacam[1] al Moldovei între 1857-1858.
Un portret de epocă reprezentându-l pe Nicolae Vogoride îmbrăcat în haine turcești
(Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vogoride)
I. Copilăria și tinerețea lui Nicolae Vogoride
Nicolae Vogoride se naște în anul 1820, la Iași fiiind fiul lui Ștefan Vogoride, un înalt oficial al Imperiului Otoman de origine bulgară, care a fost la rândul său, guvernator al Moldovei între 1820-1821 și a lui Ralou Skilitzi.[2] Totodată, el a mai avut și un frate, pe nume Alexandru Vogoride.
Acesta și-a făcut studiile primare și gimnaziale la Iași, iar pe cele superioare la Colegiul Ortodox Grec de la Constantinopol.[3] În 1846, acesta se căsătorește cu Prințesa Ecaterina Conachi, alături de care va avea 4 copii:Prințul Emanoil, Prințul Constantin, Prințesa Maria și Prințesa Lucia.
II.Nicolae Vogoride, Cocuța și Alexandru Ioan Cuza și lupta pentru putere
În 1856, Prințul Grigore Alexandru Ghica va fi îndepărtat, în urma Tratatului de la Paris (30 martie 1856, semnat în urma înfrângerii Rusiei de către Imperiul Otoman și aliații acesteia, Marea Britanie, Franța, Prusia și Regatul celor Două Sicilii în Războiul Crimeei), cu toate că Moldova va rămâne, din punct de vedere politic, sub controlul Imperiului Otoman (în urma Convenției de la Balta Liman, din 1849), Vogoride fiind numit Ministru de Finanțe în timpul conducerii caimacamului Teodor Balș.[4] Când Balș moare, la 1 martie 1857, Vogoride va fi cel care îl va înlocui, fiind o figură politică ultra-conservatoare, ce se împotrivea celui mai important proiect politic al Pașoptiștilor:Unirea Moldovei cu Țara Românească (proiect ce fusese avansat de revoluționarii care participaseră la Revoluția de la 1848 din Moldova, personalități politice și culturale precum Vasile Alecsandri, Al.I Cuza, C.A Rossetti, Alecu Russo, etc, ce odată întorși din exil, se vor organiza într-o formațiune politică numită Partida Națională).[5] și tot din acel moment, el își va arăta și adevărată față, ...cea de beizadea” (doar fusese numit direct de către turci, de sultanul Abdulmejid în fucția de caimacam, tot ei dându-i și titlul de Prinț de Samos), care credea că putea face orice îi trece prin minte pentru a obține puterea.
Pe lângă faptul că Tratatul de la Paris prevedea formarea unor Adunări Ad-Hoc în Moldova și Țara Românească (în cadrul cărora românii să-și hotărască soarta și să aleagă 2 domni, 2 guverne și 2 adunări legislative, unirea fiind mai mult una formală), o altă prevedere stipula faptul că Alegerile pentru Adunarea Ad-Hoc din Moldova urmau să fie supravegheate de către ambasadorii otomani ai părților semnatare, un context cât se poate de favorabil ca acesta să acționeze.[6] Așadar, având sprijinul celor două imperii vecine (Imperiul Austriac și Imperiul Otoman), care nu-și doreau deloc realizarea acestei uniri, Vogoride falsifică Alegerile pentur Divanul Ad-Hoc din Moldova din 19 iulie 1857, înlocuind listele electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor, permițând câștigarea acestora de către forțele antiunioniste.[7] Dar de ce și-ar fi dorit Vogoride să recurgă la o asemenea strategie mârșavă?
O primă explicație, una de natură personală, dar nu tocmai cea mai credibilă, ar fi aceea că soția lui Vogoride, Ecaterina Cocuța Conachi era...chiar amanta rivalului său, Colonelul Alexandru Ioan Cuza, iar prin acest gest, el voia să răzbune această umilință personală. O a doua explicație, mult mai plauzibilă, ar fi faptul că...miza era una chiar semnificativă, fiind vorba de obținerea tronului Moldovei și a puterii ce venea odată cu această funcție. Cu toate acestea, intențiile îi vor fi date în vileag, până la urmă, întrucât..Ecaterina Conachi găsește, prin corespondența cu rudele lui din Fanar, scrisori ce-i dovedeau legăturile cu Imperiul Otoman, pe care i le va înmâna fratelui ei, Costache Negri.[8] Publicarea acestora în ziarul belgian “L’Etoile d’Orient”, la aceasta adăugându-se și demisia răsunătoare a lui Alexandru Ioan Cuza din funcția de pârcălab (primar) de Galați, cele două situații provocând o criză diplomatică de proporții, ce va fi pe deplin soluționată numai după celebra Întâlnire de la Osborne (dintre Regina Victoria a Marii Britanii și Regele Napoleon al-III-lea al Franței) din 9 august 1857 și bineînțeles, organizarea unei noi runde de alegere, ce a adus victoria zdrobitoare a unioniștilor (din cei 83 de deputați, doar 2 s-au pronunțat contra unirii).[9]
După victoria unioniștilor, Nicolae Vogoride își modifică atitudinea pe care o adoptase cu privire la Cuza, după demisia acestuia din funcția de pârcălab, avansându-l în funcția de colonel. Mai mult decât atât, la 12 septembrie 1858, acesta îl numește ajutor de hatman al poliției, post important în ierarhia militară.[10] În octombrie 1858, Vogoride fi înlocuit cu o căimăcăimie de trei:Ioan Alexandru Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie Panu.[11]
III. Sfârșitul lui Nicolae Vogoride
În timp ce Alexandru Ioan Cuza va ajunge domn atât al Moldovei, cât și al Țării Românești, în urma Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, Nicolae Vogoride moare, la 23 aprilie 1863, singur, într-un hotel din București, după ce și-a cheltuit o parte din averea soției cu politica și plăcerile sale.
Bibliografie
1. https://dexonline.ro/definitie/caimacam
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vogoride
3. https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Vogoride
[1] Caimacam-Funcția de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a unui domn nou(Sursa: https://dexonline.ro/definitie/caimacam)
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vogoride
[3] Ibidem
[4] Ibidem
[5] Ibidem
[6] Ibidem
[7] https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_Vogoride
[8] Ibidem
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] Ibidem
