Mihai Viteazul, văzut prin ochii cronicarilor: „Făcuse pe turci de tremura de frica lui“

Domnitorul Mihai Viteazul a fost apreciat de cronicarii vremii pentru curajul cu care s-a luptat cu turcii. El a fost însă criticat pentru faptul că a realizat unirea dintre Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Mihai Viteazul (1558 – 1601) a fost domnitorul Ţării Româneşti între 1593 şi 1600. El a reuşit prima unire între Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cronicarii din secolul al XVII-lea l-au caracterizat pe Mihai Viteazul ca pe un bun strateg militar şi un foarte curajos soldat.

„Şi era aşa de groaznic Mihai – vodă şi vestit de războaie în toate aceste părţi, cât, îndată ce au sosit la Suceava, i s-au închinat şi cetatea Sucevei şi a Neamţului, la cetăţi punând oşteni de ai săi pedestraşi”, a arătat cronicarul Miron Costin.

Cronicarul moldovean l-a criticat pe Mihai Viteazul pentru faptul că a pus stăpânire pe Moldova şi Transilvania, precizând că lăcomia l-a făcut să piardă tronul Ţării Româneşti. Miron Costin l-a comparat pe voievod muntean cu marii regi din Antichitate.

„O! nesăţioasă hirea domnilor spre lăţire şi avuţie oarbă! Pe cât să mai adauge, pe atâta râvneşte. Poftele domnilor şi a împăraţilor n-au hotar. Având mult, cum n-ar avea nimic le pare. Pe cât îi dă Dumnezeu nu se satură. Având domnie, cinste şi mai mari şi mai late ţări poftesc. Având ţară, şi ţara altuia a cuprinde cască, şi aşa lăcomind la altuia, sosesc de pierd şi al său. Multe împărăţii în lume, vrând să ia alte ţări, s-au stins pe sine. Aşa s-au stins împărăţia lui Darie-împărat de Alexandru Machidon, vrând să supună ţările greceşti şi toată Machidonia Darie au stins împărăţia sa, de au căzut pe mâinile lui Alexandru Machidon. Aşa împărăţia Cartaghinii, vrând să supună Râmul, au căzut la robia râmlenilor. Aşa Pir-împărat, vrând să ia Italia, au pierdut ţările sale. Aşa şi Mihai-vodă, vrând sa hie crai la unguri, au pierdut şi domnia Ţării Munteneşti”, a explicat Miron Costin.

Mihai Viteazul era văzut ca un mare duşman al turcilor, în care a băgat spaima, însă a sfârşit prin a fi trădat de aliatul său Gheorghe Basta, din ordinul regele Ungariei, Rudolf al II-lea.

„Şi căzu trupul lui frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că aşa au lucrat pizma încă din începutul lumii. Că pizma au pierdut pe mulţi bărbaţi fără de vină ca şi acesta. Căci era de ajutor creştinilor şi sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pe turci de tremura de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu va binele neamului creştinesc; nu l-au lăsat, ci iată că meşteşugurile lui au întrat prin inima celor răi hicleni, până îl deteră şi morţii. Şi rămaseră creştinii şi mai vârtos Ţara Românească, săraci de dânsul. Pentru aceasta dar, cade-se să blestemăm toţi creştinii pe neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi şi ficleni, încă de felul lor. Aşijderea şi pe Başta Giurgiu, căci au ascultat pre domnii ungureşti, de au ucis pe Mihai vodă fără de nici o vină”, se arată în Letopiseţul cantacuzinesc.