Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa. Denumite, în secret, „tunurile Kostikov“, BM-13 au devenit populare cu numele cunoscutului cântec de război, despre dorul unei tinere fete pentru iubitul plecat la război.
Germanii, mai puțin romantici și mai mult realiști, i-au spus „orga lui Stalin“, după cum arăta, ca orga unei biserici, și după sunetele pe care le producea la tragere. Lansatoarele Katiușa au fost realizate în august 1939, la Voronej, și au purtat numele de cod BM-13 (Boyevaya Mașina, pentru rachete M-13).
Lansatoarele multiple de rachete aveau capacitatea de a trimite o cantitate mare de explozivi asupra unei ținte. Dezavantajul era că aveau o precizie mai redusă și necesitau mai mult timp de încărcare.
Testele și îmbunătățirile au continuat pe parcursul anului 1940. Din păcate pentru ruși, numai 40 de lansatoare au fost construite înainte ca Germania să invadeze URSS în iunie 1941. Abia după ce și-au dovedit eficiența pe câmpul de luptă, s-a decis producerea lor în masă.
Costurile de producție erau relativ mici, iar lansatoarele de rachete erau montate pe camioane, tancuri, tractoare de artilerie, trenuri blindate și chiar pe unele nave. La sfârșitul lui 1942, fuseseră construite 3.237 - de toate tipurile, BM-13, BM-8 ușoare și BM-31 grele -, pentru ca la sfârșitul războiului numărul de producție să urce la 10.000.
Acest text este un fragment din articolul „Artileria din Evul Mediu şi până astăzi: o istorie regăsită a tunului de câmp” apărut în Historia Special nr. 10, disponibil în format digital, pe paydemic.com.
Foto sus: Lansatoare multiple de rachete Katiușa, în timpul Bătăliei de la Stalingrad (foto: Commons: RIA Novosti)
