Istoria primul bulevard bucureștean

Povestea primului bulevard bucureștean începe în timpul mandatului primarului Pache Protopopescu, de numele căruia se leagă o serie de lucrări edilitare de mare anvergură, dar care a avut și activități de îmbunătățire a vieții populației. În scurtul, dar bogatul său mandat, între anii 1888 și 1891, edilul va trasa prima arteră cu statut de bulevard în fața Universității, care la acea vreme era cunoscută drept Academia.

Noua arteră, nefiind denumită la vremea aceea, apare pe hărțile din epocă simplu: bulevardul. Ulterior va primi numele principalei instituții, Academia, iar din 1930 va purta numele primei regine a României, Regina Elisabeta. În perioada interbelică, pe bulevardul Elisabeta erau deschise cele mai mari săli de cinematograf din Capitală, devenind un fel de Broadway dâmbovițean.

Pe primul bulevard bucureștean se găsește Universitatea, iar în fața acesteia a fost amenajată Piața Universității, locul unde au fost amplasate și primele monumente de for public, care o făcea să devină centrul orașului: statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, în 1874, urmată de cea a lui Ion Heliade Rădulescu, în 1880, apoi de statuia lui Gheorghe Lazăr, dezvelită în anul 1886; ultimul monument, care închide piața la capătul vestic, este statuia a lui Spiru Haret amplasată aici în 1935, cu ocazia serbărilor prilejuite de organizarea primei Luni a Bucureştilor.

Bulevardul Elisabeta era practic delimitat de două piețe, în mijlocul cărora se găseau monumentele lui Ion C. Brătianu, ridicat în 1903, respectiv al lui Mihail Kogălniceanu, dezvelit în 1936, iar de-a lungul lui regăsim o serie de instituții ale căror imobile au fost ridicate începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, precum Eforia Spitalelor Civile (astăzi sediul Primăriei Sectorului 5), Ministerul Lucrărilor Publice (astăzi Primăria Municipiului București), Monitorul Oficial (astăzi sediul Arhivelor Naționale), Ministerul Justiției (astăzi sediul Institutului Național de Expertize Criminalistice), dar și Liceul Lazăr, hotelurile Bulevard și Palace. Tot aici se afla și cel mai celebru parc bucureștean: Cişmigiul.

În timpul regimului comunist, bulevardul va fi redenumit „6 Martie”, cu scopul propagandistic de a aminti momentul formării primului guvern comunist din România, iar după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, va purta numele acestuia. Va deveni bulevardul Mihai Kogălniceanu în anul 1990, pentru ca cinci ani mai târziu să revină la denumirea din interbelic, bulevardul Regina Elisabeta.

Autor text: Cezar Petre Buiumaci, muzeograf, secția Istorie a Muzeului Municipiului București

_{Foto sus: Bulevardul Regina
Elisabeta (foto: Arhiva Muzeului Municipiului București)}