┬ź├Än muta╚Ťia Anului 1000 se maturizeaz─â spiritul cruciadelor┬╗ jpeg

┬ź├Än muta╚Ťia Anului 1000 se maturizeaz─â spiritul cruciadelor┬╗

­čôü Istoria Cruciadelor
Autor: Emanuel Iavorenciuc

Motto: ÔÇ×Cu s├óngele locuitorilor uci┼či ai Ierusalimului picur├ónd ├«nc─â de pe ei, se aruncar─â cre┼čtinii cu fa┼úa ├«n jos pe morm├óntul M├óntuitorului, ├«ndrept├ónd c─âtre el rug─âciuni fierbin┼úi.ÔÇŁ (G.W.F. Hegel) 

Aceast─â m├óntuire era posibil─â ├«n imagologia societ─â┼úii printr-o credin┼ú─â nemijlocit─â c─â Dumnezeu ├«i ap─âra pe crucia┼úi, apoi c─â ├«i conducea pe cavaleri, pentru c─â ace┼čtia se doreau a fi mesagerii Lui pe p─âm├ónt. Aceast─â ideologie i-a dus pe mul┼úi la disperare ┼či la ideea absurdit─â┼úii propriei vie┼úi. ├Än realitate, to┼úi erau singuri, m├óna┼úi doar de propria dorin┼ú─â de a duce credin┼úa ┼či a o impune ├«n Orient. Ra┼úiunea ac┼úiunilor lor lipsea cu des─âv├ór┼čire. G.W.F. Hegel cred c─â ilustreaz─â cel mai bine condi┼úia dual─â a cavalerului cruciat ┼či crucia┼úilor ├«n general:ÔÇ×Cu s├óngele locuitorilor uci┼či ai Ierusalimului picur├ónd ├«nc─â de pe ei, se aruncar─â cre┼čtinii cu fa┼úa ├«n jos pe morm├óntul M├óntuitorului, ├«ndrept├ónd c─âtre el rug─âciuni fierbin┼úi.ÔÇŁ1   

Cruciadele par s─â fie fructul binelui ╚Öi al r─âului ├«n acela╚Öi timp: un adev─ârat elan spiritual, ├«ntoarcerea la izvoarele credin╚Ťei, aventura evanghelic─â ├«n care ├«╚Ťi pui via╚Ťa ├«n primejdie, dar ╚Öi o violen╚Ť─â pe care niciun om al Bisericii Catolice nu a denun╚Ťat-o. Iar Inchizi╚Ťia, eviden╚Ťiaz─â trecerea spre for╚Ť─â ╚Öi violen╚Ť─â, fanatism doctrinar care ├«nlocuie╚Öte aspira╚Ťia evanghelic─â, suport ideologic ├«nsufle╚Ťit de cruciade. Epopeea ├«ntunecat─â a Bisericii Catolice nu ├«mpiedic─â dinamica dubl─â: cea spiritual─â ╚Öi cea intelectual─â.2

├Än cadrul evenimentelor marcante ale istoriei universale, putem s─â opt─âm pentru ipoteza lui Georges Duby, atunci c├ónd el consider─â c─â ├«ntotdeauna cel vizat a fost ÔÇ×un popor amenin┼úat de imanen┼úa sf├ór┼čitului lumiiÔÇŁ3. Nu vorbim despre un sf├ór┼čit propriu-zis al lumii, ci aducem ├«n discu┼úie felul ├«n care civiliza┼úiile universale au perceput, diferitele mi┼čc─âri de paradigm─â ale popoarelor cotropitoare (invazia t─âtaro-mongol─â dintre anii 1241-1242 a fost asem─ânat─â ad fontes, cu o cavalcad─â venit─â din Iad ce a ap─ârut pentru a aduce sf├ór┼čitul omenirii), ori profe┼úiile care se f─âceau ├«n apropierea ├«mplinirii a 1000 de ani de la ├«ntrupare.

├Än sf├ór┼čit, putem considera c─â fenomenologia cruciadelor este un subiect foarte sensibil care ridic─â probleme de ordin moral, politic, social ┼či religios. ├Än realitate, ÔÇ×├«n muta┼úia Anului 1000 se maturizeaz─â spiritul cruciadelor.ÔÇŁ (G. Duby) F─âc├ónd referire la ├«nceput, la ideea lansat─â de acest istoric francez, pot spune c─â ┼či cruciadele au fost de fapt ni┼čte semne, poate nu suficiente pentru a sf├ór┼či o lume, dar capabile s─â imortalizeze- dup─â cum ar sugera subtitlul studiului Florentinei C─âzan ÔÇô dou─â civiliza┼úii ┼či culturi. Poate ┼či pentru aceste lucruri auzite, regii Fran┼úei obi┼čnuiau ca ├«n anii de dup─â anul 1000, s─â efectueze drume┼úii regulate la Ierusalim, s─â se purifice ┼či s─â-┼či deschid─â inimile spre o comuniune mai str├óns─â cu Dumnezeu. ┼×i nu doar Ierusalimul era un l─âca┼č vizitat de c─âtre pelerini, ci ┼či morm├óntul apostolilor de la Roma, frecventat de c─âtre Wilhelm cel Mare, duce de Aquitania.4   

Putem spune c─â s-a concretizat un spirit milenarist, ce a avut repercusiuni pe toate fa┼úetele societ─â┼úii medievale. ┼óinta cea mai important─â a Sf├óntului Scaun a fost cucerirea morm├óntului lui Christos de la Ierusalim ┼či al c─âror simbol a fost crucea purtat─â pe ├«mbr─âc─âmintea participan┼úilor. Scopul acestor cruciade nu a avut drept obiectiv, doar acest lucru. Sensul acestor cruciade care pentru mul┼úi dintre noi a devenit o ÔÇ×legend─â a cruciadelorÔÇŁ trebuie c─âutat tocmai ├«n contextul demografic ┼či social al Occidentului cre┼čtin din secolul al XI-lea. Tot aici avem de a face cu repercusiunile invaziilor sarazinilor, normanzilor ┼či mai t├órziu, ┼či ale maghiarilor, care au zdruncinat din temelii o credin┼ú─â universal─â ce-l avea drept cap pe Pap─â.


image004 jpg jpeg

├Äncadr├óndu-se drept o cauz─â a acestor cruciade, sporul demografic ┼či av├óntul popula┼úiei occidentale au separat idealul sf├ónt de a elibera Morm├óntul, de interesele economice de pe urma acestor lupte cr├óncene:ÔÇ×ÔÇŽcauzele directe ale cruciadelor sunt, ├«n esen┼ú─â, religioase ┼či psihosociologice, ┼či se reflect─â ├«n mul┼úimea de componente ale spiritului at├ót de greu de definit al acestor cruciade.ÔÇŁ5   Spre exemplu, tocmai ideea de a lupta ducea la conferirea unui statut important acelui participant, iar pr─âzile de pe urma r─âzboaielor erau ├«mp─âr┼úite fr─â┼úe┼čte, p├ón─â c├ónd se isca o r─âzmeli┼ú─â ├«n inima crucia┼úilor, iar lupta extern─â se preschimba ├«ntr-o lupt─â intern─â.

├Än Sicilia, cucerirea normand─â a ├«nceput ├«nc─â din anul 1060 cu Roger, fratele lui Robert Guiscard, care organizeaz─â marele ducat al Pugliei, luat de la bizantini ┼či de la principii lombarzi din sud. Sf├ór┼čitul secolului nu consfin┼úe┼čte doar alungarea definitiv─â a sarazinilor, ci ┼či distrugerea cuiburilor de pira┼úi, cu eliberarea str├ómtorii Siciliei pentru flotele cre┼čtine din bazinul occidental al Mediteranei, apar┼úin├ónd Genovei ┼či Pisei, primele ora┼če care au dat ajutor crucia┼úilor. Pe de alt─â parte, normanzii ┼úintesc acum spre R─âs─ârit. Robert trece Adriatica ┼či-l ├«nfr├ónge pe ├«mp─âratul bizantin Alexios Comnenul. ├Än 1085, Bohemond de Tarent pare c─â vrea s─â porneasc─â spre Constantinopol: printre cavalerii occidentali se ive┼čte ideea c─â grecii sunt boga┼úi, vicleni ┼či frico┼či ├«n lupt─â.6

Din punctul de vedere al lui Vladimir Ro┼čculescu, ÔÇ×Cruciadele, ca fenomen ┼či evolu┼úie istoric─â, au intrat ├«n con┼čtiin┼úa lumii europene, au necesitat eforturi imense, au creat eroi sau victime, au trasat sau conturat destine. Prin amplitudinea lor de natur─â religioas─â, militar─â, social─â, politic─â ┼či chiar cultural─â, expedi┼úiile spre Locurile Sfinte trezesc curiozitatea ┼či un interes aparte. Dup─â aproape un mileniu, cruciadele se prezint─â ca o aventur─â nereu┼čit─â a istoriei pe care au ├«ncercat s─â o aureoleze trubadurii.ÔÇŁ7

Prima cruciad─â (1096-1099) s-a ├«ncadrat cu asediul ┼či cucerirea Ierusalimului, astfel ├«nc├ót acest lucru a ├«nsemnat sf├ór┼čitul primei cruciade8. ├Än cadrul primei cruciade 9, se pot observa: o cruciad─â a s─âracilor sau ÔÇ×popular─âÔÇŁ condus─â de Petre Sihastrul ┼či apropiatul acestuia Gautier F─âr─â Avere, dar au fost masacra┼úi ├«n Asia Mic─â. (Petru Eremitul reu╚Öe╚Öte s─â se ├«ntoarc─â la Constantinopol, dar cel de al doilea este str─âpuns succesiv pe c├ómpul de lupt─â de ╚Öapte s─âge╚Ťi ╚Öi moare.) ├Än replic─â se cunoa┼čte cea a nobililor sau ÔÇ×baronilorÔÇŁ care cuceresc Niceea, eliber├ónd-o de selgiucizii de Rum la Dorileea. ├Äntre nobili ┼či s─âraci solidaritatea ├«n urm─ârirea unui ideal comun, emula┼úia ┼či influen┼úele reciproce, au ap─ârut pentru prima dat─â. 10├Än 1098, crucia┼úii cuceresc Edessa ┼či Antiohia, dar nu le cedeaz─â bizantinilor, astfel ├«nc├ót ├«nfiin┼úeaz─â comitatul Edessa ┼či principatul de Antiohia din ÔÇ×posesiunile de peste m─âriÔÇŁ. Un an mai t├órziu, crucia┼úii condu┼či de Godefroi de Bouillon elibereaz─â Ierusalimul, cel ce era cunosut ca ┼či ÔÇ×ap─âr─âtorul Sf├óntului Morm├óntÔÇŁ. Tot ├«n acest timp este fondat ┼či Ordinul Ospitalierilor la Ierusalim. Lui Godefroi ├«i succed─â fratele s─âu Baudoin la 1100 (1100-1118), perioad─â ├«n care Regatul Ierusalimului (1100-1291) supunea trei state latine din Levant: comitatul de Edessa, principatul de Antiohia ┼či dup─â anul 1109, comitatul de Tripoli. 11

 A doua cruciad─â (1147-1149) ├«l reg─âse┼čte pe Saladin la c├órma unei armate menite s─â recucereasc─â Ierusalimul. Pentru aceast─â cruciad─â, leg─âturile familiale au ├«mbr─âcat un rol hot─âr├ótor pentru destinul ei.12  Ini┼úial, regele Ludovic al VII-lea al Fran┼úei a dorit s─â ini┼úieze o cruciad─â ├«n anul 1145, lucrare sporit─â de voin┼úa sa asupra ├«ndeplinirii unei misiuni mesianice ce apar┼úinea Fran┼úei. ├Än acest timp, unii templieri erau ┼či consilieri militari ai regilor, precum a fost cazul maestrului Everard des Barres, sfetnicul regelui Ludovic al VII-lea. Idealul religios a contribuit aici, astfel ├«nc├ót se dorea repetarea extazului din anul 1096. ├Än data de 27 aprilie 1147, regele Ludovic al VII-lea13 c├ót ┼či papa Eugenius au fost primi┼úi ├«n persoan─â la comandamentul templierilor din Paris, acolo unde pontiful a impus o tax─â pentru toate bunurile bisericii pentru a se str├ónge fonduri necesare pentru finan┼úarea unei noi cruciade. Cu aceast─â ocazie, a fost ├«ns─ârcinat un vistiernic templier pentru a str├ónge aceste taxe.14  Regele Ludovic al VII-lea apeleaz─â de asemenea la personajul influent Bernard de Clairvaux pentru a str├ónge o nou─â armat─â de crucia┼úi, vorbind de pe o platform─â ├«n dieta de la Speyer.

 ├Än 1144, comitatul de Edessa este recucerit de la crucia┼úi de c─âtre Imad al-Din Zengi, iar ├«n 1146, prop─âv─âduirea celei de a doua cruciade de c─âtre Sf├óntul Bernard are ca motiv central, recucerirea Edessei, dar fac┼úiunile cruciate e┼čueaz─â ├«n fa┼úa m─âre┼úului Damasc. La ├«nceputul anului 1150 la Chartres, tot acestuia i se cere s─â ├«ntre┼úin─â suflul cruciadelor pentru o nou─â ac┼úiune, dar Bernard refuz─â ┼či asum├óndu-┼či alegerea, redacteaz─â un tratat despre umilin┼ú─â intitulat De consideratione15 , ├«n care se prefigureaz─â imaginea unui om r─ânit care, ├«n fa┼úa acuza┼úiilor ce i se aduc pentru e┼čecul cruciadei16 , condamn─â ├«ntregul corp cruciat pentru nes─âbuin┼ú─â:ÔÇ×Nu e nimic de mirare: copiii Bisericii, cei care poart─â numele de cre┼čtini, au fost b─âtu┼úi ├«n de┼čert, unde au pierit prin spad─â sau au murit de foame. Discordia s-a r─âsp├óndit printre conduc─âtori ┼či Domnul i-a f─âcut s─â se r─ât─âceasc─â departe de drumuri.ÔÇŁ ┼×i referindu-se la persoana sa, adaug─â:ÔÇ×C├ót despre mine, pu┼úin ├«mi pas─â c─â sunt judecat de cei care numesc r─âul bine ┼či binele r─âu.ÔÇŁ17  ├Än anul asedierii Ascalonului din 1153, Bernard de Clairvaux moare.

 Armata condus─â de Conrad sufer─â o mare ├«nfr├óngere l├óng─â Dorylaeum ├«n octombrie 1147, dar cavalerii templieri sunt cei care redreseaz─â situa┼úia.18  Armata regal─â fugind prin mun┼úii Cadmus ├«n ianuarie 1148, este atacat─â din toate p─âr┼úile de cavaleria u┼čoar─â turc─â. Regele Ludovic solicit─â sprijinul Marelui Maestru al templierilor. Ordinul intervine ┼či ├«mparte armata franc─â ├«n unit─â┼úi a c├óte 50 de solda┼úi, condu┼či de un templier. ├Än acest fel, ei rezist─â ┼či armata este escortat─â p├ón─â la Adalia, prin regrupare ┼či supunere la o disciplin─â aspr─â. Cronicarul Odo de Deuil laud─â disciplina de care au dat dovad─â templierii ┼či ajutorul oferit de c─âtre ace┼čtia armatei.19

 A treia cruciad─â (1189-1192) surprinde ├«ncercarea necugetat─â ┼či sortit─â e╚Öecului a recucerii Ierusalimului. Ini┼úiatorul cruciadei a fost papa Clement al III-lea care a reu┼čit s─â adune laolalt─â capi ai ┼ú─ârilor europene, care cu ├«ndr─âzneal─â ├«ncearc─â s─â ob┼úin─â victorii ├«n respectivele lupte. Chiar dac─â Saladin este ├«nfr├ónt la Arsuf ┼či la Yaffa, ├«ncerc─ârile crucia┼úilor de a elibera Locul Sf├ónt sunt sortite e┼čecului. ├Än aceste condi┼úii, Richard Inim─â de Leu semneaz─â un armisti┼úiu care se ├«ntinde doar pe 3 ani, timp ├«n care aceast─â ├«n┼úelegere a lui Richard era o adev─ârat─â tr─âdare a cauzei sutelor de mii de cre┼čtini mor┼úi ├«n cruciade, era practic un abandon al recuceririi Locurilor Sfinte.

 ├Än 1191 lui Filip August ╚Öi Richard inim─â de Leu le vin ├«n ajutor templierii ╚Öi recuceresc ├«n acest fel Acrra. Dup─â moartea lui Saladin sus╚Ťinu╚Ťi de c─âtre templieri iau parte la ofensiva contra Egiptului ├«n jurul lui Jean Brienne, regele Ierusalimului. ├Än leg─âtur─â cu ofensiva ├«mpotriva Egiptului se pot spune urm─âtoarele: ÔÇ×Templieri aveau o catapult─â mare care arunca foarte departe ╚Öi drept ├«nainte ╚Öi f─âcea mari pagube ├«n ora╚Öe.ÔÇŁ20

 A patra cruciad─â (1202-1204) se sf├ór┼če┼čte cu formarea Imperiului Latin de R─âs─ârit, mi┼čcare ini┼úiat─â de c─âtre papa Inocen┼úiu al III-lea.21  A mai fost denumit─â ┼či ÔÇ×cruciada ru┼činiiÔÇŁ, fapt pentru care se constatase c─â ├«ntreaga mi┼čcare a cruciadelor era de fapt o ├«nfr├óngere general─â ┼či ru┼činoas─â, ├«nc─ârcat─â de tr─âdarea cre┼čtin─ât─â┼úii de c─âtre capii crucia┼úilor. Acest lucru apare ├«n urma schimb─ârii traiectoriei atacului trupelor lui Enrico Dandolo spre Constantinopol, ├«n loc s─â ┼úinteasc─â spre Egipt. Aceast─â idee necugetat─â a atras cu sine, excomunicarea sa de c─âtre pap─â ┼či ├«nsc─âunarea lui Balduin de Flandra.

 ├Än anul 1298 templierii s-au implicat ├«n lupta de la Falkirk ├«mpotriva regelui Sco╚Ťiei dar amestecul ├«n conflicte de natur─â politic─â a fost unul dezastruos c├ót ╚Öi din punct de vedere practic22. Arnaud de la Croix noteaz─â c─â ├«n anul 1300 un grup format din templieri, ospitalieri ╚Öi crucia╚Ťi lanseaz─â raiduri spre Egipt ╚Öi Tortosa. Ace╚Ötia debarc─â la Ruad dar sunt alunga╚Ťi de c─âtre sarazini, numero╚Öi templieri fiind du╚Öi in captivitate. 23

  F─âr─â ca urm─âtorii papi s─â trag─â foloase de pe urma ├«ndemnurilor predecesorilor lor cu privire la ideea de cruciad─â, a cincea este soldat─â cu ├«nfr├óngerea cumplit─â a crucia┼úilor, trimi┼či de c─âtre Honorius al III-lea. ├Än ├«ncercarea disperat─â de a cuceri fort─âre┼úele de pe muntele Tabor, crucia┼úii ├«ncearc─â s─â ├«ncheie un schimb: cedarea Ierusalimului ├«n schimbul Damietei, ├«n┼úelegere refuzat─â de c─âtre trimisul Papei. Ultimele cruciade au ├«nsemnat pentru crucia┼úii, perioade de declin dar ┼či de izb├ónd─â temporar─â ┼či sporadic─â. Fiecare cruciat a ├«ncercat s─â protejeze c├ót mai bine ceea ce mai avea de pre┼ú pe lumea aceasta. Altfel spus, nu p─âm├óntul era bunul cel mai pre┼úios, sau familia, sau propria cas─â, ci izb├ónda ├«n ├«nflorirea idealului de cruciad─â.

Bibliografie: 

ÔŚĆ Rogues, Jean Catolicismul, ├«n Delumeau, Jean (2014), Religiile lumii, Bucure╚Öti: Editura Humanitas

ÔŚĆ Duby, Georges (1996), Anul 1000, Ia┼či: Editura Polirom

ÔŚĆ C. Morisson, Cruciadele

ÔŚĆ Bernstein, Serge, Milza, Pierre (1997), Istoria Europei, volmul 2: De la Imperiul Roman la Europa (secolele V-XIV), Ia┼či: Editura Institutul European

ÔŚĆ Ro┼čculescu, Vladimir Cruciadele

ÔŚĆ C─âzan Florentina (1990), Cruciadele, Bucure┼čti: Editura Academiei Rom├óne

ÔŚĆ Runciman, Steven (2014), Istoria cruciadelor. Cruciada I ┼či ├«ntemeierea Regatului Ierusalimului, Bucure╚Öti: Editura Nemira

ÔŚĆ Asbridge, Thomas Cruciadele. Istoria r─âzboiului pentru eliberarea P─âm├óntului Sf├ónt

ÔŚĆ Gottfried Hegel (1997), Prelegeri de filozofie a istoriei, Bucure┼čti: Editura Humanitas,

NOTE

1 Gottfried Hegel (1997), Prelegeri de filozofie a istoriei, Bucure┼čti: Editura Humanitas, p. 366. Pentru mai multe informa┼úii care ├«ntregesc imaginea cavalerului medieval ┼či spiritul specific cavaleresc, vezi Le Goff, Jacques, Schmitt, Jean-Claude, Dic┼úionar tematic al Evului mediu occidental, Ed. Polirom, Ia┼či, 2002, pp. 129-163. (Rossiaud, Jacques Cavalerul)

2  Rogues, Jean Catolicismul, ├«n Delumeau, Jean (2014), Religiile lumii, Bucure╚Öti: Editura Humanitas, pp. 128-129.

3 Duby, Georges (1996), Anul 1000, Ia┼či: Editura Polirom, p. 7.

4  Idem. p. 180.

5  C. Morisson, Cruciadele, p. 13.

6  Bernstein, Serge, Milza, Pierre (1997), Istoria Europei, volmul 2: De la Imperiul Roman la Europa (secolele V-XIV), Ia┼či: Editura Institutul European, p. 115.

7  Ro┼čculescu, Vladimir Cruciadele, p. 25.

8  C─âzan Florentina (1990), Cruciadele, Bucure┼čti: Editura Academiei Rom├óne p. 57.

9  Revolta feudal─â ┼či mi┼čc─ârile de pe fondul cruciadelor erau sus┼úinute ┼či de literatura din a doua jum─âtate a secolului al XII-lea, precum a fost poemul lui Raoul de Cambrai (Carmina Burana, Editura Polirom, 1998.)

10  Istoria Lumii. 7650 de date istorice importante (2016), LAROUSSE, Editura RAO

11  Runciman, Steven (2014), Istoria cruciadelor. Cruciada I ┼či ├«ntemeierea Regatului Ierusalimului, Bucure╚Öti: Editura Nemira, p. 57.

12  Asbridge, Thomas Cruciadele. Istoria r─âzboiului pentru eliberarea P─âm├óntului Sf├ónt, p. 100.

13  Hopkins, Marilyn, Enigma cavalerilor templieri. Istorie ┼či leg─âturi mistice, p. 43.

14  Ibidem,, p. 46.

15  Limba ├«n care a fost scris acest tratat este latina. Dar mul┼úumita colec┼úiei Bibliotecii Medievale care traduce ┼či editeaz─â multe lucr─âri importante ale Evului Mediu ┼či autori ca Petrarca, Anselm, Abelard,┼č.a.m.d. de la editura Polirom, coordonat─â de Alexandru Baumgarten, ├«n cursul anului 2018 o s─â apar─â o traducere a acestuia ├«n limba rom├ón─â.

16  Chestiunea este controversat─â. Este momentul ├«n care se caut─â un ÔÇ×┼úap isp─â┼čitorÔÇŁ pentru e┼čecul celei de a doua cruciade, iar istoria repet├óndu-se, se va c─âuta o aceea┼či externalizare a vinei odat─â cu asedierea cet─â┼úii Acra din 1291, ├«n persoana cavalerilor templieri. De fapt, Ordinul este acuzat c─â-┼či duce propria politic─â, atunci c├ónd nu ia parte la ac┼úiunile militare ale regelui Amaury ├«n 1168. Teoria ┼úapului isp─â┼čitor o reg─âsim la autorii Alain Demurger ┼či Arnaud de la Croix, aspect pe care nu-l consider ├«nt├ómpl─âtor.

17  Fragmentele sunt extrase din Arnaud de la Croix, Templierii. Istoria c─âlug─ârilor-solda┼úi, pp. 117-118.

18  Jamieson, G. Alan, Credin┼úa prin sabie, p. 75.

19  Ibidem, p. 76.

20  Arnaud de la Croix, Templierii, p. 56.

21  Demn─â de consultat este lucrarea monografic─â referitoare la personalitatea papei Inocen╚Ťiu al III-lea, scris─â de Paul ╚Üop ╚Öi ap─ârut─â la Editura Eikon ├«n anul 2017.

22  Sanello, Frank Cavalerii Templieri, p. 82.

23  Arnaud de la Croix, p. 212.