Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Hopârta

Între cele mai interesante exponate ale Museikonului din Alba Iulia este și icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Hopârta (foto stânga sus). Obiectul de cult este una dintre cele mai frumoase reproduceri ale icoanei aduse de iezuiţi în 1699 de la Nicula și promovată ca făcătoare de minuni; originalul e adăpostit în Biserica Piaristă din Cluj-Napoca (foto dreapta sus).

Icoanele de la Museikon evită muzeificarea, nu rămân blocate în angrenajele menite să le protejeze, ci comunică vizual și mental cu forţa unor prezenţe însufleţite, invită la experienţe, dezvăluie discret informaţii, în funcţie de nivelul de educaţie și de nevoia emoţională a privitorului, adresându-se prin mijloace empatice, afective și ceremoniale cu aceeași forţă cognitivă cu care acţionează în plan didactic, știinţific și educativ. Este și cazul icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Hopârta.

Andreas și Josef Schmutzer, Icoana făcătoare de minuni de la Cluj, 1736, gravură în metal

Modelul folosit de pictor pentru această icoană a putut fi una dintre numeroasele gravuri prin care icoana a fost recomandată pelerinilor, o altă copie pictată sau sculptată ori chiar imaginea originală. Detaliul care o apropie așa de mult de original este pieptănătura Pruncului, cu părul dat pe spate, amănunt pe care îl conţin doar câteva dintre reprezentările grafice, nu neapărat cele mai la îndemână pictorilor români, realitate valabilă și pentru reproducerile pictate, destinate cel mai adesea unor biserici romano-catolice.

Expusă spre venerare tot într-o astfel de biserică, nici icoana originală nu a fost văzută decât în mod excepţional de artiștii români. O astfel de excepţie pare să fie icoana de la Hopârta, deși o contribuţie pare să fi avut și grafica datorată fraţilor Andreas și Josef Schmutzer, spre care trimit trăsăturile atât de delicate ale chipului Fecioarei.

„Mai marele între zugravi”

Datarea și atribuirea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Hopârta sunt tributare icoanei pereche, a lui Iisus, anul 1778 fiind vizibil pe Evanghelia ţinută în mâna stângă de Mântuitor. Analogii pentru identificarea autorului oferă icoana lui Iisus de la Albac (datată 1778, semnată de Gheorghe fiul lui Iacov și Simion Silaghi-Sălăgeanu) și mai ales cele de la Sartăș (1782) și Noșlac (1783), semnate doar de Gheorghe. 

Fiul lui Iacov din Rășinari (jud. Sibiu), fratele pictorului Nicolae de la Feisa (jud. Alba), născut în 1740, atestat până în 1806, Gheorghe a fost cunoscut în epocă și după localităţile în care și-a avut reședinţa: Cetatea de Baltă și Cacova Aiudului, azi Livezile. În ultimele decenii de viaţă s-a recomandat ca „mai marele între zugravi”, apelativ pe deplin justificat de frumuseţea icoanelor sale, dar a cărui semnificaţie printre contemporani trebuie să fi fost mai degrabă administrativă decât onorifică.

Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără cel de-al doilea iconostas al bisericii Sf. Paraschiva din Rășinari, pictura bisericilor de zid din Cicău, Teiuș și Geoagiu de Sus, pictura bisericilor de lemn de la Mogoș-Cojocani, Găbud și Sartăș, icoanele de la Coșlariu, Mesentea, Întregalde și Ponor.

Museikon

Născut oficial în 2014, în momentul depunerii documentaţiei pentru obţinerea finanţării din partea Granturilor SEE [Spaţiul Economic European], proiectul Museikon. Un nou muzeu al icoanei revitalizează o clădire monument istoric restaurată la Alba Iulia este rezultatul eforturilor comune ale Consiliului Judeţean Alba, Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Arhiepiscopiei Ortodoxe de la Alba Iulia și Muzeului Universităţii din Bergen (Norvegia) de a valorifica, la standarde actuale, colecţiile de icoane și carte veche deţinute de cele două instituţii de cultură albaiuliene. Muzeul își are sediul în clădirea primului spital militar din România, totodată una dintre cele mai vechi construcţii din cetatea Alba Iulia.

Proiectul Museikon a prevăzut conservarea și restaurarea unei clădiri monument istoric din Alba Iulia, restaurarea a 52 de icoane clasate dintre care 49 de icoane de fond, trei icoane de tezaur și restaurarea a 15 cărţi românești vechi cu scopul de a face parte din expoziţia permanentă, clasarea a peste 2.500 de bunuri culturale și digitizarea întregii colecţii.

Oferta culturală cu care Museikon se adresează publicului constă în: expoziţie permanentă, în care pot fi admirate cca. 100 de obiecte de artă (icoane pe lemn și sticlă, carte veche românească și străină, diverse piese de cult), parte dintre ele aparţinând tezaurului cultural naţional; expoziţiile temporare (cu rol de promovare a colecţiei și a artiștilor contemporani); un spaţiu al experienţei (atelierul tipografic și cel de pictură); o arenă de dezbatere a istoriei locale și naţionale, ca urmare a importantelor vestigii arheologice ieșite la iveală în contextul restaurării clădirii și care vor fi puse în valoare în perioada imediat următoare.

Program de vizitare: marţi-duminică, între orele 9-17; luni – închis.

Taxe de vizitare: adulţi – 10 lei; elevi, studenţi, pensionari – 5 lei; preșcolari, veterani de război, persoane cu dizabilităţi – gratuit.

Foto sus: Maica Domnului cu Pruncul, Gheorghe fiul lui Iacov, 1778, icoană împărătească pictată pentru biserica din Hopârta, județul Alba (stânga). Maica Domnului cu Pruncul, 1699, icoana făcătoare de minuni din biserica piaristă de la Cluj (dreapta).