image

Dovezi ale unui eveniment unic petrecut într-un lagăr de concentrare - o căsătorie

Proaspăt căsătoriţi, aranjaţi frumos pentru fotografie, însă fără urmă de zâmbet pe buze. Şi asta pentru un motiv întemeiat: uniunea lor a fost singura celebrată chiar între zidurile lagărului de exterminare de la Auschwitz, relatează AFP.

Poza îngălbenită în care sunt înfăţişaţi prizonierul austriac Rudolf Friemel şi soţia sa spaniolă Margarita Ferrer Rey a fost donată de nepotul lor, împreună cu alte documente excepţionale, oraşului Viena, care le expune pentru prima dată în biblioteca sa, până la data de 30 septembrie.

Este astfel rememorată o paranteză în întuneric: căsătoria autorizată de nazişti a acestor doi îndrăgostiţi, înregistrată la 18 martie 1944, la ora 11.00, de către serviciul de stare civilă al lagărului.

„Cum s-a ajuns la acest eveniment singular?", se întreabă primarul social-democrat al oraşului Viena, Michael Ludwig, în preambulul catalogului expoziţiei.

„Repartizat la întreţinerea vehiculelor SS, Rudolf Friemel avea condiţii de detenţie mai bune în comparaţie cu alţi prizonieri", a explicat alesul. „Însă, privilegiul unic de a te putea căsători rămâne neexplicat până în prezent", a adăugat el.

Anunţul ceremoniei a fost o gură rară de aer proaspăt pentru numeroşi prizonieri, care au trimis felicitări emoţionante amorezilor, acum prezentate publicului.

Margarita Ferrer Rey, care locuia în Austria împreună cu fiul de aproape trei ani al cuplului, tatăl prizonierului şi fratele său au fost anunţaţi printr-o telegramă şi li s-a permis să efectueze voiajul.

Rudolf Friemel, membru al Rezistenţei, trimis la Auschwitz în 1942, avea dreptul să-şi lase părul să crească şi să poarte costum civil pentru această ocazie. O celulă a fost pusă la dispoziţia cuplului pentru noaptea nunţii lor în bordelul lagărului.

Însă răgazul a fost de foarte scurtă durată. Deoarece a ajutat la organizarea unei tentative de evadare, Rudolf Friemel a fost spânzurat în decembrie, lăsând soţiei şi copilului, plecaţi să locuiască în Franţa după război, scrisori şi poezii sfâşietoare. Aceste documente de mare valoare istorică au fost recuperate în 2017 de la un nepot, Rodolphe Friemel, de 48 de ani, care poartă prenumele bunicului său şi a acceptat să le predea pentru a asigura conservarea lor.

„Din punct de vedere administrativ, această căsătorie este importantă pentru că fără ea nu am avea toate aceste arhive", a declarat el telefonic pentru AFP din sudul Franţei, unde locuieşte.

Însă „ceea ce mi se pare cel mai interesant", a continuat el, „este că vedem prin el că a existat dragoste în mijlocul ororii".

„Poate că bunicii mei au făcut toate acestea doar cu scopul de a se revedea", a declarat el la zeci de ani de la moartea Margaritei, în 1987.