Dezertorii din Armata Română, înainte de Primul Război Mondial

Dezertarea colonelului Alexandru D. Sturdza, care la 6 februarie 1917 a trecut în tabăra germanilor, împreună cu aghiotantul său, locotenentul Constantin Wachmann, a șocat societatea românească în anii Primului Război Mondial.

Această dezertare spectaculoasă, prin numele celui implicat (Alexandru D. Sturdza era unicul fiu al lui Dimitrie A. Sturdza, lider liberal care a deținut de patru ori funcția de prim-ministru al României – n.r.), nu a fost nici pe departe un caz izolat.

Cu câțiva ani înainte de declanșarea Primului Război Mondial, revista Minerva atrăgea atenția că în țările învecinate trăiau sute, poate chiar mii de dezertori din Armata Română.

„În Basarabia, în Bulgaria, în Serbia, rătăcesc sute și chiar mii de fugari din armata noastră, făcând oștirea și țara de rușinea străinilor, dintre care atâția ne sunt și dușmani. Faptul are și alte urmări, foarte rele. În satele și orașele din apropierea hotarelor care ne despart de țările unde se adăpostesc fugarii noștri militari trăiește o populație românească de baștină, care privește cu dragoste și dor la regatul fraților liberi. Printre acești români de sub stăpâniri străine, dezertorii noștri militari se plâng de nedreptățile și prigonirile care i-au silit să fugă de sub steagul falnic al oștirii românești, să facă de râs și ocară hainele noastre ostășești, pe care le poartă în zdrențe și să-și ia lumea-n cap, cerșind de atâtea ori mila și ocrotirea străinilor, deși mâine cine știe dacă unii sau alții dintre aceștia nu ne vor fi dușmani, porniți cu război în contra liberului stat românesc. Până acum câțiva ani, când s-a încheiat o convenție de extrădare a dezertorilor militari, fugarii din oștirea noastră treceau și Carpații, rătăcind printre românii de acolo, care îi priveau cu durere, sau cerșind ocrotirea ungurească sau austriacă. Înțelege oricine câtă greutate prezintă chestiunea dezertorilor noștri militari, mai ales din acest punct de vedere. Rătăcirea necredincioșilor steagului românesc tulbură adânc simțirea națională a fraților de peste hotare și primejduiește foarte serios conștiința unității noastre naționale tocmai acolo unde ar fi cea mai mare nevoie de cultivarea ei”, scria revista Minerva, la 17 martie 1910, conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.

_{Foto sus: Uniformele de campanie ale Armatei Române, model 1912 (© iMAGO Romaniae)}