Cum au cucerit polonezii Moscova: Războiul Polono-Rus (1609-1618)
Războiul Polono-Rus dintre anii 1609-1618 a reprezentat un conflict de la începutul secolului al XVII-lea inițiat de Uniunea Polono-Lituaniană cu ambiția de a se extinde pe meleagurile rusești, profitând de slăbiciunea Țaratului Rusiei, lovit de conflicte interne, precum războaie civile și crize dinastice.
Chiar și înainte de acest conflict polonezii au făcut incursiuni pe teritoriile rusești, însă tensiunile s-au accentuat în urma înfăptuirii alianței anti-poloneze dintre Rusia și Suedia în 1609. Ca răspuns, regele polon Sigismund al III-lea Vasa a declarat oficial război Moscovei, scrie Muzeul Conacul Pană Filipescu, pe pagina de Facebook a instituției.
Inițial polonezii se bucură de succese considerabile, aceștia obținând o mare victorie la Klushino (1610) împotriva forțelor ruso-suedeze. Pentru moscoviți, Klushino a reprezentat o catastrofă, aceștia fiind nevoiți să renunțe la alianța cu Suedia. Între anii 1610-1612, polonezii ocupă Moscova și Smolensk iar rușii au fost nevoiți să îl accepte pe Vladislav al IV-lea Vasa (fiul lui Sigismund) ca pe noul lor țar. Boierii ruși erau divizați între pro și anti-polonezi. Cei pro-poloni erau de acord să îl numească pe Vladislav țar, cu condiția ca acesta să se convertească la Creștinismul Ortodox. Însă Sigismund își schimbase politica, el însuși dorind tronul Moscovei și în același timp să impună cultura poloneză și Catolicismul asupra rușilor.
Toate acestea au dus la o creștere a tensiunilor dintre ruși și poloni. În 1611 a avut loc o răscoală în Moscova condusă de Alexandru Gosiewski, însă ocupanții polonezi au înăbușit mișcarea. În luna septembrie a anului 1613, Moscova a fost reocupată de ruși grație răscoalei conduse de prințul Dmitry Pozharsky și negustorul Kuzma Minin. După eliberarea Moscovei, boierii pro-poloni au fost alungați, iar prințul Mihail Romanov, în vârstă de 16 ani, a fost numit noul țar. În anii următori Uniunea Polono-Lituaniană s-a confruntat cu probleme economice, mulți soldați staționați în Rusia, s-au revoltat din cauza neplătirii salariilor. Rușii au încercat să reocupe orașul Smolensk dar fără succes.
În anul 1615 nobilul polonez Alexandru Iosif Lisowski alături de un detașament de merceneri au comis un raid în apropiere de Moscova, iar un an mai tărziu, mercenarii săi au ocupat orașele rusești Kursk și Bolkhov. Deși Mihail Romanov fusese numit noul țar, Vladislav al IV-lea Vasa nu a renunțat la revendicările sale asupra tronului Rusiei. Inspirat de acțiunile lui Lisowski, Vladislav a lansat o campanie în 1617 pentru a ocupa din nou Moscova. În toamna anului 1618 forțele poloneze au asediat din nou Moscova însă de data aceasta asediul s-a dovedit a fi un eșec. În cele din urmă polonezii și rușii au semnat Tratatul de la Deulino (decembrie-ianuarie 1618).
Chiar dacă Sigismun al III-lea Vasa nu a reușit să ocupe tronul Rusiei, acesta a fost mulțumit de expansiunea teritorială, Polonia intrând acum în posesia orașelor Smolensk, Novhorod-Siverskyi și a Voievodatului Chernihiv. Însă Uniunea Polono-Lituaniană a avut de suferit pe plan economic din cauza cheltuielilor din timpul războiului.
Tratatul de la Deulino a durat până în anul 1632, după care rușii, profitând de moartea lui Sigismund al III-lea, au încercat din nou să recapetele orașul Smolensk dar fără succes. A urmat apoi Tratatul de la Polyanovka din mai 1634, rușii fiind nevoiți să plătească o despăgubire de 20.000 de ruble, însă Vladislav al IV-lea a renunțat la orice pretenție asupra tronului rusesc, recunoscându-l pe Mihail Romanov ca țar, familia acestuia conducând Rusia pentru următoarele secole până în anul 1917.
Foto sus: Armata polonă cucerind orașul Smolensk. Pictură realizată de Juliusz Kossak în secolul XIX. Wikimedia Commons (© Wikimedia Commons)
