Câte tancuri avea în dotare Armata Roșie la 22 iunie 1941?

Al Doilea Război Mondial a fost descris în cele mai fine detalii de către specialiști în cercetarea trecutului și s-au folosit din plin imaginile și filmele realizate în condiții de luptă sau pentru propagandă. Documentarele realizate cu ajutorul computerelor au trecut la colorarea a ceea ce a fost în trecut și astfel luptele par deosebit de actuale. Ar părea să fi fost totul rezolvat și doar să fie găsite noi formulări pentru a atrage publicul cititor și pasionat de istoria militară. Au fost lansate adevărate legende contemporane despre Panzer, Blitzkrieg, Tiger, T-34 sau Me-109.

Deschiderea unei cărți despre trecut ridică însă imediat unele semne de întrebare. Cum a fost și este posibil ca autori respectați să repete minciuni de amploare despre trecut? Pofta de arginți este mare, dar amploarea falsurilor este cumplită.

Volumul Amintiri și reflecții ar fi fost scris de către mareșalul G. K. Jukov, un favorit al lui Stalin, dar se simte din formulări că a fost ajutat masiv de mai multe persoane, cele care au încercat să alcătuiască o carte credibilă și care să fie folosită pentru a realiza o întreagă istoriografie oficială prin citări ulterioare. Au fost incluse toate datele pe care conducerea de partid și de stat le permitea și au fost realizate interpretările ce urmau să fie literă de lege.

Realizatorii volumului au scris că până la 22 iunie 1941 industria sovietică a livrat 1.861 de tancuri moderne din modelele KV-1 și T-34, ceea ce era, firește, puțin. Ideea a rămas în diferite formulări valabilă și astăzi. Oare putea cineva să-l contrazică pe Jukov? Dacă se face un calcul în divizii de tancuri, rezultă că Stalin dispunea la 22 iunie 1941 de echivalentul a nouă mari unități cuirasate, ceea ce era deosebit de mult.

România abia a putut să strângă o divizie de mașini complet uzate moral prin realizarea de importuri. Germania nazistă părea să stea mai bine prin faptul că avea un parc blindat mai mare și la granița Uniunii Sovietice erau 3.398 de exemplare.

Problema este că mașinile trimise erau toate uzate moral și dacă erau proaspăt ieșite din fabrici și raportul de forțe era de 1.861 la zero. Tancul KV-1 era perfect proiectat pentru străpungerea liniilor fortificate și cuiburile de mitralieră, inamicul principal al infanteriei, ar fi fost spulberate rapid prin focul tunului de la bord sau prin tir de arme automate. Se putea proceda și la călcarea în șenile a tehnicii inamice, practică adorată de tanchiștii cu steluțe roșii.

Mașina avea 45 de tone și putea să reziste la focul tunurilor anticar de calibrul 37 mm, principala armă din dotarea trupelor Wehrmachtului. S-a demonstrat mai târziu că era capabilă să înfrunte proiectile perforante de calibrul 50 mm sau proiectile obișnuite mergând chiar până la calibrul 150 mm.

Nu exista tanc german, cele incluse în marea familie Panzer, care să prezinte astfel de performanțe ale cuirasei. Se zice că erau puține astfel de mașini, dar lovite frontal de focul tunurilor nu puteau fi scoase din luptă. Doar cu mare noroc se putea realiza distrugerea țevii piesei de calibrul 76,2 mm si astfel tancul să devină vulnerabil.

Dacă se realiza o concentrare a mai multor mașini grele, acestea erau practic imposibil de oprit de apărarea antitanc sau de Panzere. Numai tunul antiaerian de calibrul 88 mm putea să fie un inamic mortal, dar erau puține exemplare și erau vulnerabile din cauza dimensiunilor nepotrivite pentru astfel de misiuni.

Este interesant de observat că este repetată povestea despre lipsa de pregătire a lui Stalin în iunie 1941 sau că a avut încredere în cuvântul lui Hitler și n-a dat ordin să funcționeze uzinele mecanice la capacitate maximă. Dacă istoricii și-au permis să scrie că 1.861 de tancuri înseamnă puțin, oare ce ar fi trebuit să scrie în cazul Germaniei care avea nimic?

Specialiști mai îndrăzneți și cunoscători de limbă rusă au identificat chiar mai multe exemplare de tancuri moderne, dar acesta este un detaliu în raport cu ceea ce s-a putut publica încă din anul 1969 la Moscova. Autorii au mai publicat un mic detaliu: industria sovietică a livrat în anul 1941 circa 5.500 de exemplare de tancuri de toate tipurile. Ar fi fost suficiente pentru a forma 27 de divizii, ceea ce era mai mult decât avea Adolf Hitler la frontieră.

Istoriografia sovietică a făcut totul pentru a ascunde adevărul și mulți mai sunt cei ce cred că Armata Roșie era jalnic înzestrată în iunie 1941. Adevărul este că a fost prea bine dotată, dar diviziile sovietice au fost amplasate nepotrivit pentru apărare.

_{Foto sus: Tanc sovietic KV-1 (foto: Wikimedia Commons)}