Cât de afemeiat a fost Ştefan cel Mare? A rămas în istorie şi pentru desfrâuri cu ibovnice şi scandaluri cu bastarzi

Ştefan Cel Mare, domnitorul Moldovei din perioada medievală  (1457-1504), a avut reputaţia unui bărbat cu mare slăbiciune la femei. Cât de adevărată este legenda potrivit căreia a avut o ibovnică şi câte un bastard în fiecare sat al Moldovei.

În special după 1990 s-a dezvoltat mitul că Ştefan cel Mare nu a fost uşă de biserică şi îi sticleau ochii după focoasele moldovence. Scrierile vechi oferă informaţii contradictorii, aşa cum, de-a lungul timpului, şi istoricii au continuat să aibă păreri opuse.

Asupra unui lucru par să se fi pus de acord. Anume, Ştefan cel Mare a înţeles că soarta Moldovei depinde de modul cum va duce războaiele, cum îşi va ţine duşamnii la distanţă şi cum va încheia alianţele. Căsniciile sale au fost închegate pe interese politice, alegând mirese de neam mare pentru a spori numărul aliaţilor în caz de primejdie.

Istoricul vasluian Laurenţiu Chiriac, profesor doctor în istorie, este de părere că marele voievod a avut patru neveste: Maruşca (singura soţie care nu a fost de neam mare), Evdochia de Kiev, Maria de Mangop şi Maria Voichiţa.

Cât priveşte aventurile domnitorului, în cronicile medievale se face referire la o anume Călţuna din Brăila şi o pescăriţă numită Maria din Hârlău. Din scrisorile către curţile domneşti de la Iaşi, Vaslui, Bacău, Roman, etc reiese că domnitorul cerea să i se aducă ibovnice în fiecare sat unde poposea. Pentru alţi istorici, voievodul ar fi avut doar trei căsnicii oficiale, Maruşca fiind considerată doar o concubină.

MARUŞCA 

Aceasta pare să fi fost prima căsătorie a domnitorului (1457), a doua relaţie a lui Ştefan cel Mare după aventura cu Călţuna din Brăila. Istoricii nu au reuşit să se pună de acord asupa perioadei în care au fost căsătoriţi, ba chiar nu este recunoscut acest mariaj de mulţi istorici. În “Istoria lui Ştefan cel Mare” (1904), Nicolae Iorga scria: “Domnul moldovean, care avea din legătura sa cu o femeie anume Maruşca un fiu pe nume Alexandru, numit astfel după Alexandru cel Bun....”. Acest fiu este menţionat în pomelnicul de la Bistriţa şi apare alături de tatăl său după ce se căsătoreşte cu Evdochia de Kiev. Cum biserica nu permitea să scrii pomelnice pentru fiii care reieşeau din relaţii care nu erau consfinţite în faţa lui Dumnezeu, unii istorici susţin că de fapt aceasta a fost prima soţie.

EVDOCHIA DE KIEV 

Pentru cei mai mulţi istorici, inclusiv din punctul de vedere al lui Nicolae Iorga, aceasta este considerată prima soţie a lui Ştefan cel Mare. Tot în cartea lui marelui istoric N. Iorga sunt însemnări despre eveniment: “Nevasta şi-o găsi tot printre frumoasele Rutenimii: ea era Evdochia, soră cu Simion, cneazul din Kiev. (...) Ştefan cel Mare se însură în acest an, la 5 iulie 1463. (...) Nunta se va fi făcut la Suceava. (...) Dar căsătoria nu fu fericită. În 1466 (după 9 iulie) sau în 1467, doamna se stingea fără să fi văzut adevărata mărire”. Evdochia de Kiev, deşi a murit de tânără, i-a dăruit domnitorului trei copii (Elena, Iliaş şi Bogdan) - care au murit cu toţii în timpul vieţii tatălui lor.

MARIA DE MANGOP 

Această a doua soţie oficială era tot de neam nobil, aparţinând familiei imperiale a Comnenilor care au condus vreme de generaţii Imperiul Bizantin. Nunta a avut loc pe 14 septembrie 1472. Fericirea lor nu a ţinut prea mult.

“...Maria nu se învrednici de mai multă fericire decât Evdochia de la Kiev, întâia soţie a lui Ştefan. Ea n-avu copii, lângă dânsa crescură copiii din flori ai bărbatului ei...”, Istoria lui Ştefan cel Mare, N. Iorga.

Este singura soţie de care voievodul ar fi divorţat pentru că nu putea să facă copii, restul soţiilor au decedat.

Acoperământ pentru mormântul Mariei de Mangop FOTO multiart.ro

MARIA VOICHIŢA 

Cu aceasta pare să fi avut Ştefan cel Mare o relaţie specială, ea fiind una din cele două fiice a lui Radu cel Frumos, domnitorul Munteniei. Xenopol are propria teorie despre această relaţie. Se crede că Ştefan cel Mare a fost cucerit de frumuseţea muntencei şi i-a fost concubină încă de pe când era căsătorit cu Maria de Mangop. A aşteptat până în 1480 pentru a se cununa cu ea, când a atins vârsta maturităţii. Au răma împreună vreme de aproape 25 de ani, până în 1504 când domnitorul a murit. Cu Maria Voichiţa a avut patru copii: Bogdan al III-lea (succesorul tronului), Bogdan Vlad, Ana şi Maria Chiajna.

CĂLŢUNA DIN BRĂILA este una din cele două ibovnice ale lui Ştefan cel Mare despre care sunt dovezi istorice. Legătura dintre cei doi pare să fi fost una întâmplătoare, femeia fiind căsătorită. Împreună ar fi avut un fiu, Mircea. Într-o scrisoare a brăilenilor către Ştefan cel Mare, document tradus din slavonă şi publicat de istoricul Ion Bogdan, domnitorul Moldovei este apostrofat: “Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-ţi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călţunei, şi zici că-ţi este fiu”.

MARIA DIN HÂRLĂU i-a oferit lui Ştefan cel Mare pe Petru Rareş, unul din cei mai importanţi domni ai Moldovei. Nu există dovezi că ar fi fost căsătoriţi oficial