Care a fost cauza marelui incendiu care a devastat Castelul Corvinilor?

De-a lungul existenţei de şase secole, Castelul Corvinilor a suferit mai multe incendii, cel mai devastator dintre el fiind înregistrat în 13 aprilie 1854. Flăcările au izbucnit în jurul orei 11 seara, în partea nordică a Castelului Corvinilor, iar vântul puternic a făcut ca până dimineaţă tot acoperişul, pardoselile şi tavanele din lemn să fie prefăcute în scrum.

Conform Muzeului Castelul Corvinilor, există două ipoteze privind cauza dezastrului: o cauză naturală (castelul ar fi fost lovit de trăsnet în urma unei furtuni) sau neglijența pretorului plășii Hunedoara, Dombrády,

„Într-o noapte tulbure de aprilie, când întunericul coborâse peste văile Hunedoarei, o flacără necruțătoare s-a ridicat spre cer din inima unui simbol al gloriei medievale – Castelul Corvinilor. Era 13 aprilie 1854, o dată care avea să rămână înscrisă în istoria locului ca începutul unei tragedii aproape irecuperabile.

Două ipoteze se învârt ca umbrele peste cauza dezastrului: un trăsnet năpraznic, descărcat dintr-o furtună violentă, ar fi lovit acoperișul castelului în toiul nopții, în jurul orei 23:00. Cealaltă, vorbește despre neglijența unui om: pretorul plășii Hunedoara, Dombrády, care ar fi provocat accidental incendiul în apropierea turnului nou de poartă. Oricare ar fi fost cauza, efectul a fost dezastruos.

În doar câteva ore, flăcările s-au înălțat ca niște coloane ale infernului, înghițind cu lăcomie partea nordică a castelului. Vântul, parcă aliat al focului, a împrăștiat incendiul În aproape întrg castelul până când acoperișul, pardoselile și tavanele din lemn s-au prăbușit în cenușă. Când zorii au sosit, în locul unei fortărețe demne de epopei, rămăsese o ruină fumegândă, tăcută și sfâșiată de durere. C

astelul a fost abandonat. Ani de zile, el a stat ca o rană deschisă, uitat de lume, o amintire a ceea ce fusese cândva puterea, mândria și arta gotică a Transilvaniei. Dar n-a fost sfârșitul. O mână de oameni, vizionari, iubitori de istorie, au refuzat să lase trecutul să piară. Arányi Lajos, Carol Pap de Szathmáry și Henszlmann Imre au fost cei care au reaprins speranța.

Sub conducerea arhitectului Francisc Schultz, la 25 noiembrie 1868, au început lucrările de restaurare – o luptă contra timpului, uitării și distrugerii. Printre dărâmături, o piesă a sfidat destinul: o ușă masivă din lemn, parte din temnița castelului, a supraviețuit infernului.

De cinci secole stătuse acolo – și tot acolo rămâne, martor tăcut al focului care a vrut să stingă istoria. Astăzi, Castelul Corvinilor renaște în fața noastră, nu doar ca monument, ci ca simbol al rezistenței în fața dezastrului. Își poartă trecutul cu demnitate și ne amintește că, din cenușă, se pot naște din nou legende”, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.