Anglo saxonii, invadatorii creatori de literatur─â jpeg

Anglo-saxonii, invadatorii creatori de literatur─â

Triburile germanice au invadat insulele britanice p├ón─â t├órziu, ├«n jurul anului 600. Profit├ónd de lipsa de unitate din r├óndul populatiilor celtice, invadatorii asalteaz─â cu succes teritoriile, ├«n ciuda lipsei de coordonare a atacurilor. Iu┼úii se stabilesc ├«n Kent, saxonii ├«n jurul Londrei ┼či la sud de Tamisa p├ón─â aproape de Cornwall, iar anglii se ├«nst─âp├ónesc ├«n centrul ┼či nordul ┼úinutului.

Din micile uniuni tribale vor rezulta p├ón─â la jum─âtatea secolului al VI-lea ┼čapte regate care se vor r─âzboi aprig ├«ntre ele:Essex, Sussex, Wessex, Kent, East Anglia, Mercia ┼či Northumbria. Invadatorii apar┼úineau unei culturi nordice care punea mare pre┼ú pe virtutea militar─â, curaj, perseveren┼ú─â, dar ┼či puterea destinului ┼či obedien┼úa fa┼ú─â de conduc─âtori.

De altfel, micile bande de r─âzboinici loiali liderilor lor sunt cele care vor str─âpunge corpul civiliza┼úiei celto-romane. Bandele de r─âzboinici care jefuiau cet─â┼úile romane apar ├«n texte sub numele de comitatus. Capul bandei era cel mai viteaz, ÔÇťregeleÔÇŁ (cyning). Rangul s─âu depinde exclusiv de meritele sale r─âzboinice ┼či nu exista vreun criteriu ereditar. El ├«ns─â concepea dup─â alegerea sa un tabel genealogic prin care dorea s─â arate c─â este urma┼čul zeului Wotan. Trebuia ├«n permanen┼ú─â s─â-┼či demonstreze noble┼úea. Distribuia prada ├«n mod egal celor care ├«l urmau, thegn, care la r├óndul lor ├«i erau fideli p├ón─â la moarte. Din aceast─â structur─â simplist─â se vor dezvolta viitoarele regate, leg─âturile str├ónse dintre oameni fiind posibile ┼či datorit─â popula┼úiei relativ mici (probabil nu mai mult de 250.000 de invadatori).

Cuceritorii dispre┼úuiau via┼úa urban─â, a┼ča c─â ora┼čele au dec─âzut ┼či anglo-saxonii au preferat micile comunit─â┼úi rurale, unde oamenii erau lega┼úi prin rudenie sau diverse asocieri. Dovada st─â ├«n ├«n num─ârul extrem de mare de localit─â┼úi cu termina┼úia ÔÇôing, ├«nsemn├ónd ÔÇťoamenii dinÔÇŁ. Comer┼úul extensiv ajunge ┼či el o amintire, ├«n schimb se dezvolt─â terenurile agricole, create ├«n urma p─âtrunderii ad├ónc ├«n s─âlb─âticia pe care anglo-saxonii voiau s─â o ├«mbl├ónzeasc─â. Locurile ale c─âror nume se termin─â ├«n ÔÇôley, -ham (acas─â), -stead (spa┼úiu) sau ÔÇôton (┼úarc), precum ┼či inscrip┼úiile pe lemn sau piatr─â atest─â rela┼úia deosebit─â cu natura, chiar ┼či cu aspectele ei sumbre. O alt─â caracteristic─â valorificat─â at├ót ├«n textele romane, c├ót ┼či cele anglo-saxone, este dragostea pentru b─ât─âlii. ├Änc─â de la Tacitus, popula┼úiilor germanice li se atribuie un incredibil zel mar┼úial, dup─â cum se observ─â ┼či ├«n bogata mitologie nordic─â dominat─â de un zeu la r├óndul s─âu r─âzboinic prin excelen┼ú─â.

Language jpg jpeg

Cu toate acestea, barbarii invadatori au fost ┼či creatori de cultur─â. Engleza veche vorbit─â atunci avea mai multe forme dialectale, iar majoritatea operelor literare care au supravie┼úuit sunt scrise ├«n dialectul de Wessex, dificil de ├«n┼úeles pentru c─â engleza modern─â se bazeaz─â ├«ndeosebi pe dialectul din Mercia. Engleza vechedifer─â de cea modern─â prin mai multe tr─âs─âturi, ca de pild─â:

-exista un sistem de declinare pe genuri destul de complicat, similar cu cel din german─â;

-substantivele, pronumele, adjectivele se declinau ┼či ele conform unui sistem complex, cu 4 cazuri, fiecare form─â av├ónd propria termina┼úie;

-verbele se grupau ├«n mai multe clase de verbe tari ┼či slabe;

-ordinea în propoziţie era mai fluidă pentru că terminaţiile arătau relaţiile dintre cuvinte;

-pronunţia includea sunete guturale aspre;

-vocabularul se limita la nu mai mult de 30.000 de cuvinte.

Engleza veche pare la prima vedere ameţitor de diferită de cea modernă, dar la nivel fundamental asemănările se reţin. Iată de pildă primul vers din Beowulf:

Hw├Žt w─ô G─ür-Dena in ge─ür-dagum

Fiecare cuv├ónt s-a p─âstrat:hwaet=what;we=we;gar=spear;Dena=Danes;in=in;gear=yore;dagum=days. Multe lexeme vechi ├«nc─â se pronun┼ú─â la fel ┼či nu ┼či-au schimbat forma, mai ales cele esen┼úiale (and, for, from, full, in, to, etc.). mai mult, se pare c─â 43 de cuvinte toate provenind din Old English ├«nsumeaz─â jum─âtate din cuvintele necesare pentru a purat o conversa┼úie cotidian─â. ├Änainte de cre┼čtinare, anglo-saxonii nu aveau o form─â complet─â de scriere, ci doar simbolurile runice care alc─âtuiau un fel de alfabet, futhark.

beowulf jpg jpeg

Toata literatura de sorginte pagana ce ne-a parvenit de la anglo-saxoni s-a transmis prin manuscrisele de epoc─â cre┼čtin─â. Deoarece copi┼čtii erau credincio┼či ferven┼úi, adesea ├«n loc de elemente p─âg├óne ├«┼či f─âceau loc teme cre┼čtine. Rezultatul:un amestec de religii ┼či mentalit─â┼úi. Tradi┼úiile ancestrale apuneau ├«ncet ┼či operele care cu siguran┼ú─â erau compuse de p─âg├óni ┼či circulau pe cale oral─â s-au a┼čternut ├«n manuscrise sub pana cre┼čtin─â. Nu se poate spune cu certitudine c├ónd au fost compuse, fiind chiar probabil─â crearea lor ├«nc─â de pe continent.

├Än general, cultura literar─â a civiliza┼úiilor ├«ncepe cu crea┼úiile ├«n vers. Anglo-saxonii vor primi tradi┼úia prozei pe filier─â cre┼čtin─â. Versurile anglo-saxonese caracterizeaz─â ├«n primul r├ómd prin calitatea lor ritmic─â deosebit─â, mai precis alitera┼úiile care confer─â impresia unui formalism bine pus la punct. Versurile se scriau potrivit urm─âtoarelor tehnici:

-fiecare dintre versuri conţinea patru silabe accentuate, fără o poziţie specifică;

-fiecare vers era împărţit în două de o cezură;

-se folosea procedeul alitera┼úiei, nu cel al rimei de sf├ór┼čit, care amplific─â efectul ritmic. Consoanele puteau alitera doar cu consoane similare, dar vocalele aliterau cu oricare altele. C├óteodat─â ap─âreau ┼či alitera┼úii ├«ncruci┼čate;

-se foloseau mult repetiţiile prin sinonimie;

-versurile de obicei erau propoziţii finite care nu treceau prin engambament în următorul vers;

-o valoare deosebită o avea metafora numită kenning, de o mare forţă peotică (de exemplu marea se numea drumul balenelor, scutul luna însângerată, femeia aducătoarea păcii, sângele sudoarea bătăliei, moartea adormirea sabiei, etc.);

-se întrebuinţa un vocabular poetic specializat, fără uz curent (de pildă pentru bărbat cuvintele rare guma, rinc, secgsau monn);

-predomina un ton sobru, elevat, aristocratic, cu puţin umor;

-stilul narativ era unul accelerat, cu omisiunea detaliilor explicative;

-lucr─ârile se compuneau pentru a fi recitate ┼či c├óntate, adesea cu acompaniamentul harpei.

Beowulf. Cel mai cunoscut poem epic anglo-saxon a fost probabil compus ├«n East Anglia ├«n jurul anului 700 de c─âtre un cleric danez. Manuscrisul ├«n care se reg─âse┼čte are numele de Cotton Vitellius XV ┼či dateaz─â de prin anul 1000, iar scrierea aminte┼čte de un dialect t├órziu din Wessex. Sunt 3182 de versuri care ├«n mare povestesc urm─âtoarele:Heorot, marea sal─â de banchete a lui Hrothgar, regele danezilor, este r─âv─â┼čit─â ├«ntr-o noapte de monstrul Grendel. Vreme de 12 ani s─âv├ór┼če┼čte pr─âd─âciuni, devor├óndu-I pe supusii regelui ├«n grota sa. Asta p├ón─â c├ónd apare ├«n peisaj Beowulf, un nobil din Gotland primit cu mare cinste de oamenii n─âp─âstui┼úi. Camarazii s─âi ├«l a┼čteapt─â pe monstru ├«n sal─â ┼či are loc o aprig─â b─ât─âlie ├«n urma c─âreia unul dintre ei moare.

179 dragon fight sm jpg jpeg

Viteazul Beowulf reu┼če┼čte ├«ns─â a-i smulge lui Grendel un bra┼ú, iar acesta se re├«ntoarce ├«n mla┼čtini ca s─â moar─â. La scurt timp ├«┼či face apari┼úia mama lui Grendel, care dornic─â de r─âzbunare face ravagii in Heorot. Beowulf o urm─âre┼čte ├«n grot─â, se lupt─â cu ea ┼či o decapiteaz─â, devenind victorios ├«n lupta cu r─âul. Ajuns rege, domne┼čte ├«n pace vreme de 50 de ani, p├ón─â ce un dragon furibund devasteaz─â regiunea, r─âzbun├óndu-se pentru furtul unui pocal de aur din comoara pe care o p─âzea de 300 de ani. B─âtr├ónul erou triumf─â ┼či de aceast─â dat─â, dar moare de pe urma r─ânilor. Este ars pe un rug imens ├«ntr-o ceremonie fastuoas─â.

Poemul nu este complet lipsit de istoricitate. Hygelac, unchiul lui Beowulf, a fost identificat cu Chocochilaicus, un lord local care prad─â francii de pe Rin pe la mijlocul secolului al VI-lea. De altfel, se poate ca toate personajele s─â fie de inspira┼úie istoric─â. Despre cel principal ├«ns─â izvoarele tac. Oricum, pove┼čtii ├«i pot fi atribuite mai multe substraturi ┼či origini:tema luptei cu un clan de mon┼čtri apare foarte des ┼či nu numai ├«n Europa, iar aici o reg─âsim ├«ntr-o form─â destul de similar─â mai t├órziu tot ├«n spa┼úiul scandinav ÔÇô Grettisaga. Uciderea dragonilor ocup─â ┼či ea un loc de cinste, iar povestea se aseam─ân─â cel mai bine cu cea relatat─â ├«n Gesta Danoruma lui Saxo Grammaticus (~1208).

O posibilitate de interpretare ar fi ┼či lupta dintre civiliza┼úie, ├«ntruchipat─â de erou, ┼či natura dezl─ân┼úuit─â, pentru c─â beow aminte┼čte de vechiul cuv├ónt buan, care ├«nseamn─â a cultiva. ├Än aceea┼či not─â, poate fi vorba despre o lupt─â simbolic─â ├«ntre umanitate ┼či for┼úele necunoscutului. Cu siguran┼ú─â c─â scribul cre┼čtin care a ref─âcut materialul p─âg├ón a avut ├«n minte ┼či ideea unui personaj christic, care s─â se sacrifice pentru binele omenirii. Sau poate c─â poemul doar transpune ├«n mit ni┼čte conflicte pur umane.

Poemul prezint─â numeroase elemente p─âg├óne. S─â re┼úinem doar c├óteva:incinerarea, sacrificiile c─âtre zei, interpretarea semnelor, importan┼úa gloriei lume┼čti, importan┼úa r─âzbun─ârii, puterea sor┼úii implacabile (wyrd). Referintele directe la Iisus lipsesc, dar se pomene┼čte un zeu bun. Apare terminologia cre┼čtin─â din scripturi ┼či liturghie ┼či se men┼úioneaz─â potopul, Cain, Satana, uria┼čii. Se laud─â totodat─â virtu┼úile modestiei, altruismului, generozit─â┼úii. Supu┼čii lui Beowulf ├«i admir─â ┼či noble┼úea sufleteasc─â, nu numai curajul ├«n lupt─â. Avem deci se pare un adev─ârat sincretism de valori p─âg├óne ┼či cre┼čtine.

Beowulf r─âm├óne o crea┼úie remarcabil─â, fiind cel mai vechi poem complet scirs ├«ntr-o limb─â germanic─â. Epicitatea transpare din nara┼úiunea extensiv─â, tonul maiestuos, faptele supraomene┼čti. Beowulf este arhetipul r─âzboinicului din epoca eroic─â, care ├«ntrune┼čte toate calit─â┼úile virile adorate de anglo-saxoni. Ne├«nfricat dar nu nes─âbuit, simplu dar iste┼ú, serios dar nu monoton. Echilibrat ├«n trup ┼či suflet, urmeaz─â cu stricte┼úe codul vie┼úii r─âzboinice, con┼čtient de fatalitatea c─âreia nu ├«i va sc─âpa ┼či dorind s─â triumfe ├«n scurtul timp ce ├«i este dat.

Alte exemple de opere epice ar mai fi Finnesburh┼či Widsith.Primul poem, din care ni s-au p─âstrat doar 47 de versuri din probabil 300, ne spune o poveste amintit─â ┼či de menestrelul de la curtea regelui Hrothgar, ├«n mare despre conflictul dintre danezi ┼či frizonii sub conducerea lui Finn, c─âs─âtorit cu sora regelui danez Hnaef. Scena luptei din sala banchetelor rivalizeaz─â ca epicitate cu cele din Beowulf.

wulf gif gif

Widsith(ÔÇťc─âl─âtoria ├«ndep─ârat─âÔÇŁ) este o lucrare compozit─â din 143 de versuri, dintre care probabil unele antedateaz─â invazia anglo-saxon─â. Manuscrisul face parte din Exeter Book, dat├ónd din jurul anului 975 ┼či cele mai vechi versuri sunt ├«n general considerate cele mai vechi ├«n limba englez─â (modern─â). Widsith este un menestrel itinerant care poveste┼čte despre triburile pe care le-a vizitat, monarhi, darurile ┼či pre┼úuirea de care se bucur─â ├«n calitate de cronicar al tuturor faptelor m─âre┼úe.

Se cunosc totodat─â ┼či c├óteva exemple de poezie liric─â. Unul dintre acestea ├«l reprezint─â DeorÔÇÖs Lament(Bocetul lui Deor), compus─â ├«nc─â din jurul anului 500. Poetul Deor (scop) se pl├ónge pentru c─â a fost dec─âzut din favoarea regal─â ┼či ├«n ┼čapte strofe men┼úioneaz─â diverse personaje de legend─â care au ├«nfruntat soarta, sper├ónd ┼či el s─â ├«┼či fac─â curaj. Fiecare strof─â se ├«ncheie cu un refren, cel mai timpuriu din literatura limbilor germanice. Tema prevalent─â este cea a efemerit─â┼úii ┼či a melancoliei induse de aceasta.

Wulf and Eadwacer(~900) reprezint─â un exemplu timpuriu de literatur─â erotic─â, ├«n care o femeie captiv─â ├«ntr-o c─âs─âtorie nefericit─â t├ónje┼čte dup─â iubitul s─âu din trecut. O poezie mai vesel─â, probabil acompaniind-o pe cea de mai sus, este The HusbandÔÇÖs Message(~950), ├«n care b─ârbatul r─âzuie pe lemn un discurs pentru domni┼úa sa, promi┼ú├óndu-i, pe un ton atipic de vesel ├«n literatura anglo-saxon─â, c─â se vor reuni ├«n prim─âvar─â.

The Wanderer(ÔÇťPribeagulÔÇŁ, ÔÇťHoinarulÔÇŁ, ~725) aduce iar ├«n prim-plan un bard, care sufer─â nespus la moartea protectorului s─âu. C─âut├ónd un alt nobil pe care s─â-l ├«nc├ónte, mediteaz─â asupra vie┼úii ┼či cu stoicism conchide c─â un om ├«n┼úelept ┼čtie s─â-┼či ├«nfrunte suferin┼úa. Consolarea cre┼čtin─â se adaug─â pesimismului p─âg├ón. Este cea mai bine realizat─â poezie liric─â ├«n engleza veche.

The Seafarer(ÔÇťN─âierulÔÇŁ, ~725) ne prezint─â monologul dramatic al unui marinar care rememoreaz─â frigul cumplit din nord, furtunile groaznice ┼či nenum─âratele necazuri ale marinarilor. ┼×i totu┼či, mirajul aventurii ├«l atrage din nou pe mare, ├«n ciuda tragismului sor┼úii care ├«l a┼čteapt─â. Iar─â┼či se ├«mpletesc optimismul cre┼čtin cu fatalismul p─âg├ón.

The Ruin(~700) este un mic fragment ├«n care se contempleaz─â ruinele unui ora┼č roman, odinioar─â cu ziduri m─âre┼úe ┼či b─âi luxoase. Regretul p─âtima┼č ┼či intensitatea tr─âirii, precum ┼či alegerea subiectului (un loc, nu o persoan─â), asigur─â poeziei un loc aparte ├«n literatura anglo-saxon─â.

├Än afar─â de aceste opere recitate la cur┼úile nobiliare, literatura popular─â abund─â ├«n farmece, ghicitori sau proverbe. Din secolul al VII-lea ├«ns─â, dup─â sosirea Sf├óntului Augustin ├«n Kent ┼či a Sf├óntului Aidan ├«n Northumbria, temele literare vor fi predominant cre┼čtine ┼či pe un ton militant, dar versurile ├«┼či vor men┼úine forma aliterativ─â mo┼čtenit─â din cultura p─âg├ón─â. Totodat─â va fi introdus genul prozei, tipic mediteraneean ┼či de expresie exclusiv latin─â.