Un monument mai puţin cunoscut - Curtea boierească de la Văcăreşti

Curtea familiei Văcărescu, situată în localitatea Văcăreşti, judeţul Dâmboviţa, are o istorie destul de zbuciumată, datorată, în mare măsură, situaţiilor politice la care membrii familiei au fost martori. În urma săpăturilor arheologice, întreprinse în anii 1970, au fost surprinse cinci etape constructive:casa veche (cca. 1598), casa nouă (1698), biserica (1698-1699), capela (1868) şi casa din 1868.

Casa veche, unde fraţii Ianache şi Ivan Văcărescu s-au născut şi au copilărit, a fost ridi-cată de un înaintaş al lor, Pătraşco Văcărescu, postelnic al lui Mihai Viteazul, care-i întărise, în 1598, o moşie în Văcăreşti. Ruinele construcţiei, tipice pentru secolul al XVI-lea, se află în partea de sud a Curţii din Deal. Se păstrează intactă pivniţa compartimentată prin arce-dublou, sprijinite pe un stâlp central de secţiune cruciformă, acoperită cu bolţi semicilindrice. Pivniţa are două nişe cu arcuri în acoladă pe laturile scurte şi una centrală pe latura de nord, iar luminarea naturală era asigurată de patru ferestre înalte, arcuite, la partea superioară. Gârliciul de acces la beciuri este situat la sud, fiind prevăzut, pe laturile lungi, cu câte o nişă. Construcţia avea pivniţă şi parter înalt. Beciurile erau împărţite în şase compartimente. Camerele, erau acoperite cu bolţi mănăstireşti, la nivelul solului, câte două pe fiecare parte .

PIVNIŢA CASEI VECHI (cca. 1598)

Casa nouă, ridicată în anul 1698, probabil concomitent cu biserica curţii, de Ianache Văcărescu, mare agă, este situată pe latura de nord a curţii, în marginea terasei.

Casa nouă are un plan drept unghiular alungit, cu pivniţă şi parter înalt beciurile fiind împărţite în şase compartimente, acoperite de cupole susţinute de arce-dublou, sprijinite pe doi stâlpi de secţiune dreptunghiulară, situaţi în axul longitudinal. Pivniţa are patru ferestre scunde, arcuite în partea superioară, amplasate, două câte două, pe laturile de nord şi de est. Accesul se face printr-un gârlici situat pe latura dinspre sud. De o parte şi de alta a acestuia se află, la nivelul solului, camere boltite, două în dreapta şi două în stânga, dintre care una îngustă, paralelă cu gârliciul, pe care se sprijinea scara de acces la foişor în prelungirea acesteia, la nivelul pivniţei, aflându-se o tainiţă. Încăperile de locuit se aflau la nivelul parterului înalt .

PIVNIŢA CASEI NOI (1698)

Biserica, construită între 1698-1699, a fost ridicată de Ianache Văcărescu, (fiind distrusă în urma cutremurului din 1838), aşa cum o arată pisania de piatră, ale cărei dimensiuni 1, 00/0, 70 m., cu litere în relief de 4 cm., este datată 1699 (7207), august 8, are următorul conţinut:„† Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi Duhului Sfânt şi slăvit D(u)mn(e)zeu aciastă sf(â)ntă şi d(u)mn(e)zeiască beserică de aici de (...) moşia moşilor strămoşilor din pajişte s-au zidit de robul lui D(u)mnezeu Ianache Văcărescu vel agă împreună cu jupăneasa lui Stanca şi cu fiii lui Maria, Constantin, Ilinca, Ioanu întru slava sf(â)ntului şi marelui de minuni făcătoriu/ şi degrabă ajutătoriu Nicolae arhiepiscopul de la Mirlichia ca să-i fie prăznuire, iară ctitorilor veacinică pomenire, loru şi părinţilor. Şi s-au ziditu în zilele prea luminatului şi înălţatului domn Io Costandin Basaraba vo(i)evodu Brâncoveanului şi s-a începutu în anul al zecelea în luna lui Iunie în zi 1leat(ul) 7206 (1698) şi s-au săvârşitu într-al unsprezecel lea anu al domniei măriei sale cu blagoslovenia prea sf(i)nţitului chir Teodosie mitropolitul, în luna lui august 8 zili, ano lumii 7207” .

PISANIA DIN 1698

Zidurile din cărămidă ale edificiului, distrus la marele cutremur din 1838 (când a căzut şi bolta altarului), se păstra până la înălţimea de 1-1, 30 m, în momentul când se executau săpăturile arheologice care vor scoate în evidenţă mărimea complexului. Deasupra fundaţiei, zidăria se retrăgea cu o jumătate din cărămidă pe o înălţime de 1 m, în partea superioară soclul fiind marcat de un brâu puternic profilat .

ZIDURILE BISERICII DIN 1698 ÎN TIMPUL LUCRĂRILOR ARHEOLOGICE

Capela a fost construită, în 1868, de Ioan Văcărescu, pe locul fostei biserici incluzând parţial naosul bisericii din 1698. Având un plan octogonal, va păstra pisania vechii biserici, din 1698 . În intervalul 1871-1907, era adus aici, de la biserica din Văcăreştii din Vale, un clopot turnat în 1665, iar iconostasul din lemn era realizat în stil neogotic, icoanele fiind pictate de Gheorghe Tattarescu .

TRECUT-CAPELA DIN 1698 – PREZENTDupă cutremurul din 1838, Ioan Văcărescu a ridicat, în 1868, un nou conac, zidit în stil neoclasic, folosind pentru susţinerea frontonului coloane brâncoveneşti recuperate de la construcţiile vechi . Aici a copilărit şi a poposit, în verile petrecute în ţară, poeta şi diplomata Elena Văcărescu (fiica lui Ioan Văcărescu). Din păcate incendiul din 1955 a distrus acest edificiu, distrugere la care va participa şi lipsa de interes a autorităţilor din aceea perioadă, astfel că din acest monument nu se mai păstrează decât câteva coloane aflate în curtea Complexului Naţional Muzeal Curtea Domnească din Târgovişte .CASA NOUĂ (1868)

În prezent, întregul ansamblu arhitectural al Curţilor Văcăreştilor se află în custodia Academiei Române, fiind donate de către Elena Văcărescu şi Zoe Caribol la 24 ianuarie 1946.

Bibliografie

Mihăescu, G., Fruchter, E., Curtea domnească din Târgovişte, Bucureşti, 1986.Oproiu, M., Inscripţii şi însemnări din judeţul Dâmboviţa, vol. IV. Târgovişte, 1997.Petrescu, V., Văcăreştii, o dinastie poetică, Târgovişte, 2004.Iurea, I., Spaţiul comunei Văcăreşti până în secolul al XIX, Târgovişte, 2006