Comori vechi de 2.000 de ani, descoperite într-o necropolă sarmatică din Timișoara
Săpăturile arheologice preventive desfășurate în sudul sitului Mehala II din municipiul Timișoara, au scos la iveală o descoperire de excepție: o necropolă sarmatică veche de aproape 2.000 de ani.
Cercetătorii au descoperit 15 morminte de inhumație, cele mai multe amenajate în gropi dreptunghiulare cu colțuri rotunjite, însă unele nu mai păstrează conturul original, fiind deranjate de trecerea timpului, informează un comunicat al Direcției Județeane de Cultură Timiș.
Printre osemintele descoperite se află atât copii, cât și adulți, iar unele morminte poartă urmele unor deranjamente mai vechi, cu oase răscolite sau orientarea scheletelor greu de stabilit. Un detaliu deosebit îl reprezintă cele două morminte unde s-au descoperit urme de cărbune, dovadă a folosirii unor sicrie de lemn, mult mai înguste decât groapa în care fuseseră depuse.
Inventarul funerar scos la lumină este de o varietate remarcabilă: piese de port, podoabă sau obiecte de uz, lucrate din bronz, argint, os sau lut. Arheologii au descoperit catarame, inele, fibule, brățări, cercei, colane, monede de argint, mărgele de sticlă, caolin sau chihlimbar, fusaiole, vase de lut, dar și cuțite de fier — toate obiecte care vorbesc despre statutul social, meșteșugurile, portul și ritualurile celor care au trăit aici cu aproape 2.000 de ani în urmă.
„Dintre cele 15 morminte, se remarcă complexul 12/2021, unde scheletul unui adult a fost descoperit alături de cel al unui copil, așezat lângă brațul stâng al adultului. Un altro mormânt deosebit, 4/2024, a scos la iveală o adevărată „comoară” de obiecte: cercei de argint lângă craniu, colane de argint, mărgele de chihlimbar, o fibulă de argint pe piept, brățări, o monedă de argint, fusaiole de lut, vase ceramice, mărgele de sticlă sau caolin — toate așezate cu grijă alături de defunct”, declară, în comunicatul citat, specialiștii implicați în proiect.
Conform sursei citate, descoperirile de la Mehala II scot la lumină o parte importantă a istoriei Banatului, într-o perioadă când triburile sarmatice populau această zonă, între secolele II–IV d. Chr. Ele reflectă nu doar ritualurile de înmormântare, ci și meșteșugurile, portul, podoabele, statutul social sau credințele acestor comunități străvechi.
