Saschiz – Redescoperirea unui tărâm al tradiției în România Atractivă
Printre locuri fascinante, care se regăsesc în cadrul programului cultural „România Atractivă”, se află și Saschiz, un sat tradițional săsesc din Transilvania, celebru pentru biserica sa fortificată și pentru cetatea medievală ce încă domină peisajul. Saschiz oferă o experiență autentică, departe de tumultul orașelor, într-un spațiu încărcat de istorie, valori culturale specifice comunităților săsești și multe legende, care se doresc a fi ascultate în tihna specifică dealurilor Transilvaniei.
Istoria și patrimoniul cultural al Saschizului
Localitatea Saschiz, aflată în județul Mureș, este cunoscută pentru biserica sa fortificată, începută în anul 1493, un edificiu impozant inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Aceasta servește nu doar ca locație de cult, ci și ca simbol al rezistenței și credinței comunității locale, fiind un spațiu de refugiu și apărare în timpul invaziilor din secolele trecute. Biserica impresionează prin arhitectura gotică târzie, având turnuri și ziduri înalte, care susțineau în trecut rolul defensiv al lăcașului.
Rudolf Poledna Joachim, un sas de 38 de ani, de profesie inginer, epitrop al bisericii și un fel de istoric al sașilor din regiune, ne-a explicat că doar șapte biserici fortificate din Transilvania sunt în patrimoniul UNESCO, deși numărul acestor construcții, în România, este de aproximativ 250 de edificii: „În principiu, există câteva tipuri de biserică, care nu sunt 250! E adevărat, fiecare biserică e unică, dar există un fel de modele pentru bisericile mai mici. De exemplu, cea din Saschiz este model pentru cea din Cloaștef, care e o biserică similară cu cea de aici, dar la o scară mai redusă. Probabil când s-au întocmit dosarele de clasare s-a considerat că Biserica din Saschiz e relevantă, este arhetip ș,i în același timp, deosebită de alte tipuri de biserici. (...) Acestea sunt cele mai relevante și cele mai mari. Pentru că mari înseamnă foarte multă forță de muncă, niște stiluri arhitecturale și de rezistență un pic diferite față de cele mai mici și mă gândesc că acolo a fost esența. Și, practic, sunt unicatele relevante ale bisericilor fortificate”.
Construcția Bisericii din Saschiz nu este întâmplătoare, căci aici, înaintea construcției fortificată de mari dimensiuni, dedicată regelui Ștefan I al Ungariei și pe care o vedem azi, a existat o bazilică cu arhitectură romanică. Edificiul de azi, realizat în stil gotic, utilizează atât piatră extrasă din cariere locale, cât și din vechea construcție. Biserica de la Saschiz se înscrie în categoria bisericilor de tip sală, având o structură masivă, consolidată de 22 de contraforturi. Interiorul sălii impresionează prin lățimea și lungimea sa, în timp ce corul, finalizat în 1496, este închis pe trei laturi, conform tradiției arhitecturale gotice. Lucrările de construcție au fost complet încheiate în 1525.
Pentru finalizarea lucrărilor, în anul 1494, localitatea a primit un sprijin financiar din partea Sibiului, cetate membră a celor Șapte Scaune săsești, constând în suma de 50 de guldeni, urmată de contribuții suplimentare de 25 de guldeni în 1497, 16 guldeni în 1521 și, în 1525, încă 15 guldeni. În același scop, edificiul, dedicat Sfântului Ștefan, a beneficiat în perioada 1503-1507 de dreptul de a acorda indulgențe. Acest privilegiu, emis de Biserica Catolică în schimbul unor plăți, reflectă practicile religioase ale epocii care au precedat Reforma protestantă, marcând un moment important în istoria religioasă a regiunii. Sașii din Transilvania au trecut la Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (luteranism), credință pe care o împărtășesc și astăzi.
Dintre obiectele aflate în biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut. De asemenea, orga, nelipsită din aceste biserici, se dovedește a fi o adevărată surpriză pentru restauratori. „Am solicitat bani pentru repararea orgii și după ce, într-un final, au venit, mare ne-a fost mirarea: orga noastră avea tubulatură cât pentru trei orgi. Muzica în cultul nostru este flexibilă și anume pot apărea noi imnuri, cântece etc. Din acest motiv, strămoșii au simțit nevoia „îmbunătățirii” orgii inițiale și cel mai la îndemână mod era inserarea unor noi tuburi pe lângă cele existente. Și tot așa, până nu au mai încăput! Acum, când am chemat restauratori și au dezasamblat instrumentul, s-au speriat de câte tuburi în plus existau”, ne-a povestit gazda noastră.
Biserica și Turnul ei
Turnul clopotniță din fața Bisericii completează ansamblul. Acesta seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighișoara (forma pe care o avea anterior incendiului din 1676), pe care meșterii făuritori l-au avut ca model, A fost renovat în 1832, dar a fost serios avariat de cutremurul din 1986. Acoperișul Turnului, îmbrăcat în țiglă smălțuită, colorată în diverse culori, are forma unei piramide ascuțite. Azi, atât Turnul, cât și Biserica sunt reabilitate, iar comunitatea se străduiește să refacă anexele.
Cetatea țărănească din Saschiz, ridicată în 1347 pe un deal învecinat, întregește acest peisaj medieval. Construită de localnici, după marea invazie mongolă din 1241, cetatea a servit pentru apărare și ca spațiu de depozitare a alimentelor, menținând o temperatură constantă, care prevenea alterarea proviziilor.
Ajunsă în ruină după Al Doilea Război Mondial, când sașii transilvăneni au fost persecutați de autoritățile bolșevice ruse și apoi de cele comuniste din România, astăzi cetatea a fost restaurată, fiind o mărturie a ingineriei și a spiritului de cooperare al comunității medievale săsești din Transilvania.
Saschiz și rivalitatea cu Sighișoara
De-a lungul istoriei, Saschiz a rivalizat cu Sighișoara, centrul săsesc al regiunii, fiecare dintre cele două localități fiind un pol de influență pentru comunitățile săsești. Sighișoara, mult timp considerată „capitala” sașilor transilvăneni, a avut o structură urbană și un sistem de organizare care au făcut-o un centru economic și cultural remarcabil.
Totuși, Saschizul a încercat să se ridice la înălțimea acestui statut, adaptând structuri similare, cum este Turnul bisericii fortificate, unde un sfetnic al orologiului, denumit „Bogdan”, semnalează trecerea timpului din sfert în sfert de oră. Această trăsătură este comparabilă cu faimosul Turn cu Ceas din Sighișoara, simbol emblematic al orașului și al meșteșugurilor săsești.
Turnul Bisericii din Saschiz – cu rol defensiv, iar în timp de pace ceas. Aici, clopotarul Bogdan vremuiește timpul locuitorilor
Astăzi, rivalitatea celor două centre săsești face ca lucrurile să meargă diferit. În vreme ce Saschiz face parte din „Ruta satelor cu arhitectură tradițională” sau din Via Transilvanica, care propune o abordare de turism participativ, invitând călătorii să descopere patrimoniul autentic românesc și să contribuie la conservarea lui, Sighișoara își dorește un turism mai clasic, prea puțin sustenabil pentru localitățile mici.
Rudi, căci așa ne-a îndemnat să-i spunem, ne-a explicat pe îndelete acest lucru pornind de la decizia personală de a reveni în Saschiz după ce ani întregi a mers în diferite locuri din țară și din străinătate. Fiindcă nu a vrut să pună locul de muncă în fața familiei și rigurozitatea Germaniei îl făcea să se simtă îngrădit și fără posibilitatea încercării, a decis să se întoarcă pe meleagurile natale: „Aici ai o grămadă de chestii de construit. Trebuie să faci ceva ca să-i încurajezi pe alții să continue tradiția”, spune el, făcând referire la generațiile mai tinere de sași.
Cetatea medievală din Saschiz, aflată la aproximativ 4 kilometri de localitate, pe unul dintre dealurile ce domină zona
Care este cea mai de preț lecție a turismului cultural?
Este conștient de potențialul oferit de proiectele și programele culturale și le consideră o alternativă potrivită pentru Saschiz: „…avem atâtea exemple în jur în care comunitățile nu s-au deschis, au fost niște comunități foarte tradiționale și patriarhale care nu s-au deschis către timpurile noi în care trăim și rezultatul a fost că multe dintre aceste biserici au căzut sau s-au pierdut aceste tradiții. Și eu încerc pe cât posibil să nu se întâmple chestia asta. E foarte greu pentru o comunitate să-și păstreze identitatea, dacă nu există continuitatea tradițiilor între generații”.
În Saschiz, elementele arhitecturale trădează istoria sașilor, care au adus cu ei stiluri specifice și o rigoare estetică vizibilă până astăzi în structurile caselor și în organizarea spațiilor gospodărești. De asemenea, Saschizul este cunoscut pentru gemurile și dulcețurile sale, preparate cu grijă după rețete vechi, pe care turiștii le pot degusta în cadrul atelierelor organizate de meșteșugarii locali.
În Saschiz, acest patrimoniu viu nu înseamnă doar monumentele istorice, ci și oamenii locului, mândri de moștenirea lor, care susțin o identitate culturală distinctivă în regiune. Deși localitatea se confruntă cu provocări în ceea ce privește conservarea și revitalizarea patrimoniului construit, inițiativele culturale și turistice oferă un viitor sustenabil pentru acest loc istoric.
Rudi ne atrage atenția că lucrul cel mai greu acum nu este atragerea fondurilor sau a turiștilor, ci menținerea unui echilibru. Conservarea patrimoniului, pe care îl vede ca pe un bun de mare preț – inegalabil și irepetabil, a obiceiurilor, tradițiilor, dar și a peisajelor culturale, pot fi rapid afectate de un turism greșit înțeles. „Trebuie să existe un echilibru între localnici, care vor să aibă parte de o viață decentă și de liniște, și bineînțeles de vizitatorii noștri, care trebuie să aibă o experiență foarte bună. Până la urmă, vorbim și în cazul localnicilor, și în cazul vizitatorilor, de timpul personal și cum te decizi să-l petreci. (...) Nu cred că această grabă zilnică, de care fugim în concediu, ar trebui s-o transpunem și în timpul nostru liber. (…) În Saschiz, în timpul verii, practic nu trebuie să ieși în afara Saschizului să cunoști tot felul de cetățeni de pe glob, ci vin ei la tine. E o bucurie să ai dialog cu alte culturi și alte mentalități și să ajungi să te cunoști și să te bucuri că există oameni care nu sunt la fel ca tine și ei învață ceva de la tine și tu înveți ceva de la ei”.
E un sfat prețios pe care ni-l oferă sașii din Saschiz – cum să înțelegem timpul dedicat odihnei, dar și descoperirii unei Românii profunde și autentice, unde tradițiile sunt menținute vii de comunități implicate și de turiști care poartă respectul semenilor lor. Într-o lume în continuă schimbare, locuri precum Saschizul oferă o fereastră către trecut și o invitație de a valorifica moștenirea culturală într-un mod responsabil, făcându-ne părtași la efortul de a păstra vii tradițiile și frumusețea acestor sate românești.
Articolul face parte din textul cu același nume, publicat în numărul 275 al revistei „Historia” (revista:275), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 noiembrie - 14 decembrie, și în format digital pe platforma paydemic.
Credit foto: Mirela Pipoi, Ciprian Plăiașu, Turism Istoric, Sorin Onișor, Noemi Meilman