Peru, un imperiu al comorilor ascunse

Peru este leagănul civilizaţiilor antice, purtând încă, semeţ, însemnele trecutului glorios. Din vârfurile îngheţate ale Anzilor până în deşertul de coastă aproape nesfârşit şi până în pădurile tropicale amazoniene, Peru trăieşte ca un univers închis, unde parcă s-au strâns toate comorile lumii. Aici, pe această arcă a lui Noe eternă, trăiesc şi condori, şi lame, şi alpacale, şi lei de mare şi papagali şi alte păsărele tropicale de toate culorile şi mărimile. Peru este locul unde, pe drept – şi nu se poate altfel –, ţi se taie răsuflarea.

Un fabulos oraş incaş

Una dintre destinaţiile turistice binecunoscute din Peru este Machu Picchu. Oraşul pierdut al „Fiilor Soarelui” – şi redat lumii întregi abia în 1911, de istoricul Hiram Bingham – este invizibil din Valea 

Urubamba şi complet autonom:este înconjurat de terase agricole şi irigat de izvoare naturale. Machu Picchu se traduce prin „vechiul pisc” din limba quechua (limba incaşilor) şi a fost inclus, în 2007, pe lista celor şapte noi minuni ale lumii.

Oraşul dintre nori funcţiona ca un centru spiritual, dar şi ca observator astronomic. Era şi refugiul privat al familiei conducătorului incaş Pachacutec. Arealul este împărţit în două – zona agricolă şi zona urbană, care este dominată de o zonă cu temple, pieţe şi morminte regale. Prin întreg ansamblul urban şerpuiesc numeroase canale şi scări de piatră, dintre care unele pun la încercare curajul vizitatorilor. Aceia cu spirit de aventură, aleg să ajungă la Machu Picchu pe „Drumul incaş” (Inca Trail), de 43 de kilometri, care face parte din cei 23.000 de kilometri de drum construişi de incaşi în America de Sud. Drumul porneşte din Qorihuayrachina, se parcurge în aproximativ 2-3 zile, ajungând la altitudini impresionante, trecând prin diverse ecosisteme, şi se ajunge la Machu Picchu prin Poarta Soarelui.

În arealul oraşului Cuzco se găseşte şi fortăreaţa Sacsayhuaman, un exemplu impresionant de arhitectură militară incaşă. Cioplită în blocuri mari de granit, fortăreaţa Sacsayhuaman (care în quechua înseamnă „şoim satisfăcut”) este împărţită în trei terase imense, poziţionate în zig-zag şi străjuite de pereţi masivi de piatră ce ajung până la 300 de metri şi cântăresc peste 300 de tone.

Misterioasele linii Nazca

Din înaltul Anzilor se coboară pe coasta Pacificului, unde se află liniile Nazca – între oraşele Nazca şi Palpa. Liniile sunt ca o broderie a zeilor încriptată pe câmpiile deşertificate ale Peru-ului, a căror semnificaţie nu a putut fi descoperită până acum. Liniile au fost descoperite în 1927 şi reprezintă una dintre cele mai importante moşteniri culturale lăsate de o civilizaţie ce s-a dezvoltat în perioada 200-700 î.Hr. Geoglifele reprezintă imagini stilizate de păianjeni, maimuţe, păsări, peşti, lame, şopârle, oameni şi alte insecte şi deităţi, şi acoperă un perimetru de 50 kilometri pătraţi. Desenele sunt atât de mari – pot atinge chiar şi 300 de metri – încât nu pot fi văzute decât din avion, de la o altitudine de cel puţin 450 de metri. Câmpiile Nazca se află la 460 de km la sud de Lima şi au intrat în Patrimoniul Universal UNESCO.

Lacul Titicaca, izvorul civilizaţiilor antice

Legenda spune că din apele lacului Titicaca au ieşit Manco Capac şi Mama Ocllo, fondatorii mitici ai imperiului Inca. Tot în această zonă s-a născut şi una dintre cele mai mari civilizaţii pre-incaşe, Tiahuanaco.

Puno a fost fondat în 1668, de spanioli, pe marginea lacului. Oraşul este el însuşi o formă de artă, îmbinând stiluri arhitecturale ale localnicilor şi spaniolilor colonizatori, dar adevăratul spectacol se întâmplă la numai un kilometru de piaţa principală a oraşului Puno. Lacul Titicaca are o suprafaţă de 8.560 de kilometri pătraţi şi este un izvor nesecat de distracţii – de la pescuit, la plimbări cu barca cu motor până pe cele câteva zeci de insuliţe cu care este presărat lacul. Pe aceste insuliţe trăieşte populaţia Uros, care este o civilizaţie pre-incaşă ce încă trăieşte în condiţii rudimentare.

 Lacul se află la altitudinea de 3.812m şi este cea mai înaltă cale navigabilă din lume.

Suişurile şi coborâşurile din Arequipa

Regiunea Arequipa este sinonimă cu vulcanii, cu vârfurile de munte brăzdate de zăpadă, cu cerul de un albastru pur, dar şi cu câmpiile nesfârşite. Vulcanul Misti, de 5.825m, este simbolul oraşului Arequipa. Drumul până în vârf seamănă mai mult cu căţărare decât cu o excursie la munte şi durează două zile. Celălalt vulcan care străjuieşte oraşul este Chachani, de 6.075m.

Canionul Colca, care este cel de-al treilea obiectiv turistic din Peru, vizitat de 120.000 de turişti pe an, oferă şi el un spectacol natural excelent. Are o adâncime de 4.160 de metri, fiind de două ori mai adânc decât Marele Canion din Statele Unite. Zona este împânzită de lacuri superbe, formaţiuni de piatră bizare şi de o floră şi faună bogată, precum condori andini, vigonii, păduri de arbori queñual şi tufe de llareta. Interesanţi pentru turişti sunt şi vulcanii acoperiţi de zăpadă:Hualca Hualca, Sabancaya şi Ampato. De foarte multă vreme, în Colca au trăit triburile Collagua şi Cabana, descendenţi ai populaţiei Pucara din câmpiile montane din sud şi a populaţiei Quechua din Cuzco.

În Santa Catalina din Arequipa timpul are răbdare cu toată lumea. Aliele curg alene prin mănăstire – un oraş în oraş, de fapt – dezvăluind trecutul de secole al aşezământului:blocuri de piatră vulcanică (sillar), picturi în ulei din perioada colonială, bolţi înalte şi piaţete de granit. Cu o suprafaţă de 29.426 de metri pătraţi, localizată în centrul Arequipei, Santa Catalina este mândria oraşului. Mănăstirea a fost înfiinţată în 1580 sub conducerea lui Viceroy Toledo şi a fost deschisă publicului abia în 1970.

Huacachina. Situată în apropiere de Ica, Huacachina este o mică oază ce înconjoară un lac natural, totul fiind străjuit de dune mari de nisip. Cândva, era locul de distracţie al elitei peruviene, însă astăzi este o destinaţie preferată de turişti internaţionali.

Chan Chan. Oraşul Chan Chan este construit din chirpici şi este cel mai mare din America precolumbiană. Se estimează că aproximativ 30.000 de oameni au trăit aici. Centrul oraşului este format din câteva citadele destinate diverselor ceremonialuri, camerelor funerare şi templelor. Chan Chan a fost construit de populaţia Chimu, în jur de 850 d.Hr. şi a fost cucerit de Imperiul Incaş în anul 1470.

Iquitos. Jungla amazoniană peruviană este una dintrele cele mai căutate destinaţii de vacanţă. Un tur cu barca pe Amazon porneşte din Iquitos, cel mai mare oraş din lume la care nu se poate ajunge pe cale rutieră, ci numai pe cale maritimă sau aeriană.

• Peru este pe locul doi în lume în ceea ce priveşte numărul de specii de păsări.

• În Peru există 3.000 de specii de orhidee. Majoritatea cresc în jungla tropicală, pe versantul estic al Anzilor.

• În Peru, există peste 55 de tipuri de porumb – de toate culorile, inclusiv galben, mov, alb sau negru.

• Cartoful este originar din Peru, aici existând peste 3.000 de tipuri. Peruanii mândri spun „Soy mas Peruano que la papa” (Sunt mai peruan decât cartoful).

• Cuy, sau porcuşorul de Guinea, este un preparat tradiţional în bucătăria peruană.

• Peru este cel de-al şaselea producător de aur din lume.

• Universitatea Naţională San Marcos este cea mai veche din Americi, fiind fondată pe 12 mai 1551.

• Peru se află pe locul doi, imediat după India, şi în ceea ce priveşte numărul de şamani.

• Două treimi din suprafaţa ţării sunt acoperite de păduri tropicale amazoniene.

• Există trei limbi oficiale în Peru:spaniola, quechua şi aymara, dar la est de Anzi, în jungla amazoniană, se crede că aborigenii vorbesc pestre 13 limbi diferite.