Parcul Cișimigiu, un loc încărcat de istorie

Parcul Cișmigiu nu este doar un loc de refugiu şi de relaxare pentru bucureşteni, el reprezintă și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din București. Cișmigiul este un loc încărcat de istorie, un loc liniștit într-un oraș în continuă expansiune. 

Primele preocupări edilitare în materie de grădini și locuri de plimbare în București apar în perioada Regulamentului Organic. Grădinile anterioare fuseseră proprietăți particulare ale domnilor, boierilor și mănăstirilor, sau anexe ale unor localuri de petrecere. La 5/17 martie 1830 se înființează „comisia pentru înfrumusețarea și îndreptarea orașului”, însă ordinul pentru amenajarea grădinii Cișmigiu a fost dat de Pavel Kiseleff în 1830. În acest loc era din vechime un lac, numit în secolul al XVII-lea „lacul lui Dura neguțătorul”. Numele actual „Cișmigiu” însemană în turcă „purtătorul de grijă al cișmelelor” – el a înlocuit vechiul nume, deoarece acest dregător tehnic locuia aproape de malul lacului, spre Sărindar. În nordul actualului parc exista de la sfârsitul secolului al XVIII-lea o cișmea construită la ordinul domnitorului Alexandru Ipsilanti.

Carl Wilhelm Meyer, celebrul peisagist care a transformat parcul

Mici lucrări pentru realizarea Parcului Cișmigiu au avut loc în 1837, iar în anul 1842, inginerul K. Râmniceanu realizează prima schiță a viitorului parc. În mai 1844 este conceput un plan detaliat al bălții și al terenurilor învecinate. La 15/27 februarie 1845 întreaga zonă devine, prin decret, proprietatea Sfatului orășenesc. În același an încep primele lucrări de asanare amenajare și plantare sub îndrumarea arhitectului peisagist vienez Carl Wilhelm Meyer. În 1846 se putea vorbi deja de „grădina din centrul orașului”, dar marile lucrări pentru transformarea Cișmigiului într-un adevărat parc occidental încep după ce Meyer prezintă în vara anului 1850 un plan detaliat. Potrivit planului, Cișmigiul urma să aibă „o triplă alee centrală, în linie dreaptă, apoi alei laterale șerpuitoare”, toate fără acces pentru trăsuri, rezervate numai pietonilor. Pe lac, prevăzut cu o fântână arteziană, „vor fi gondole, va exista de asemenea un pavilion cu orchestră”.

Se lucrează într-un ritm intens în 1851, plantându-se arbori aduși din prejma Bucureștilor, dar și de departe: 200 de castani din Gorj, 150 de nuci din Dâmbovița, precum și plante aduse de la Brașov și chiar de la Viena. Pentru întărirea aleilor se lua moloz de la Curtea Arsă și de la Zlătari. Lucrările continuă în 1852, însă acţiunile sunt afectate de moartea neașteptată din cauza febrei tifoide, a lui Meyer (3/15 august 1852). Parcul era însă deja realizat în cea mai mare parte, fiind cunoscut deja drept „grădina publică a Cișmigiului”.

Au fost plantați peste 30.000 de arbori şi arbuşti în parc, au fost aduse plante exotice precum magnolii, meri decorativi cu floarea roşie, frasini pletoşi, cireşi japonezi, arbori Pavlonia, etc. Au fost construite cinci poduri cu boltă pentru a permite trecerea bărcilor pe lac.

Deja în anul 1851 este deschis primul bufet din Grădina Cişmigiu, de unde vizitatorii puteau cumpăra „dulciuri şi alte produse de cofetărie”. Un document inedit păstrat este contractul din 1 august 1855 prin care e concesionat pe trei ani pescuitul în lacul Cișmigiu. În anul 1860 este inaugurat „un ţâşnitor de apă”, acţionat de o moară cu aburi amplasat în mijlocul lacului.

Lucrările la lacul Cișmigiu au continuat și în anul 1883 pentru a despotmoli canalul „pe partea din josul Grădinii până la Dâmboviţa”. Pentru a ilumina parcul, în anul 1880 existau deja 60 felinare cu lampă, iar zece ani mai târziu au început discuțiile pentru iluminarea Cişmigiului cu energie electrică – aceasta realizându-se doi ani mai târziu. Tot 1882, dar în luna decembrie, este amenajat un patinoar pentru distracţia bucureştenilor.

De la „Rotonda scriitorilor” la Monumentul Soldaţilor Francezi

De-a lungul timpului, în Cișmigiu au fost amplasate o serie de statui ce au devenit adevărate atracții pentru vizitatorii parcului. Astfel, în „Rotonda scriitorilor”, amenajată în anul 1943, au fost expuse busturile celor mai importanți artişti români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri.

Un alt obiectv de vizitat în parc este izvorul Sissi Stefanidi. Lucrarea reprezintă o mamă îndurerată de moartea fiicei sale, ce toarnă apă cu ulciorul. Monumentul, cioplit în piatră de Baschicoi, a fost donat de familia Stefanidi primăriei oraşului în amintirea fiicei lor, Sissi Stefanidi, decedata la vârsta de 21 de ani.

Monumentul Soldaţilor Francezi reprezintă un alt obiectiv important din parc. A fost realizat în anul 1920 de către marele sculptor Ion Jalea. Monumentul este dedicat soldaților francezi care au căzut pe câmpul de luptă din România în Primul Război Mondial: „Ostaşilor Franţei căzuţi pe câmpul de onoare al pământului românesc în timpul Marelui Război 1916-1919”. Monumentul este o compoziţie lapidară, cu două personaje: soldatul tânăr căzut la datorie, ţinut în braţe de către o figură alegorică feminină, care îl sărută pe frunte pe cel sacrificat.

O altă zonă interesantă din parcul Cișmigiu este situată înspre Schitul Măgureanu, fiind denumit „La Cetate” – acolo sunt ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Creţulescu de malul Dâmboviţei.

Acest material este realizat prin Programul de promovare a patrimoniului turistic "Destination: Bucharest".