Mozambic, un paradis renăscut din război

Clădirile coloniale proiectate de Gustave Eiffel, vilele de milioane de euro şi paradisurile de la malul Oceanului Indian contrastează cu sărăcia din mahalalele suburbiilor. Ani de zile ţinusem Mozambicul departe de lista destinaţiilor mele turistice.

Îl consideram o ţară africană ca multe altele, având peisaje de excepţie şi rezervaţii naturale cu floră şi faună uimitoare. Dar locuită de oameni aflaţi veşnic în conflict, gata oricând să ucidă pe oricine de dragul unei idei, al unui concept social ori al vreunui lider tribal.

În 1963, mişcările de gherilă au declanşat un război împotriva dominaţiei portugheze. Cei 40.000 de soldaţi lusitani debarcaţi aici de urgenţă nu au reuşit să înăbuşească rebeliunea sângeroasă şi, în 1975, mozambicanii şi-au proclamat independenţa.Pacea era însă foarte departe.

În jurul anului 1985 a început un război între gherile şi guvernul recent instaurat. Iar ţara s-a confruntat cu mai multe formule de guvernare, nescăpând nici de „modelul socialist", abandonat însă în 1989. Când toate acestea păreau să se sfârşească şi noul proiect economic aşezase statul pe un făgaş bun, dezastrele naturale au adus din nou foamea, bolile, sărăcia şi moartea. Cam asta ştiam eu, la nivel de cultură generală, despre Mozambicul ultimelor decenii.

Timpul, bogăţia mozambicanilor

Într-o zi, însă, am auzit de localitatea Nampula şi m-a umflat râsul de o atare denumire. Habar ­n-aveam unde se află, dar, mi-am spus în sinea mea, era un loc pe care merita să-l văd măcar din nonconformism... Aşa am ajuns în fosta perlă a Africii, cum îi spuneau Mozambicului pe vremuri portughezii. Şi n-aveam să regret.

Mânat pe aceste meleaguri mai mult de-o glumă făcută cu mine însumi, am descoperit un paradis natural aşezat între Oceanul Indian şi savană. Un loc în care marea calmă, cu nuanţe turcoaz, alintă nisipul populat de egrete, bâtlani şi singuratice păsări ibis. Imaginea funiilor care priponeau bărcile pescarilor, tabloul scoicilor risipite pe ţărm şi mai ales mirosul de alge mi-au rămas bine definite în memorie. În Mozambic, totul se petrece în ritmul său. Localnicii se consolează spunând că noi, europenii, avem bani, dar ei, africanii, au timp. Timpul... Ce poate fi mai preţios decât acest capital „metafizic", pe care nu-l poţi cumpăra cu toate bogăţiile pământului?

Maputo, amestec de tradiţie şi modernitate

Capitala Maputo te învăluie şi te seduce cu atmosfera de urbanism exotic. Blocurile înalte şi monumentele voluminoase păstrează încă aerul cosmopolit. Bulevardele largi şi clădirile frumoase rămase-n picioare după trei decenii de conflicte acerbe amintesc de parfumul altor vremuri.

Impresionanta Clădire a Gării ori Casa de Fier au fost proiectate de către Gustave Eiffel. Faleza generoasă de la Oceanul Indian abundă pe alocuri în palmieri. Pe nisipul alb-gălbui, pâlcuri întregi de pescari desculţi se luptă să urnească bărcile viu colorate, dar cu vopseaua coşcovită de la atâta soare. Maputo este un amestec de tradiţie şi modernitate, cu parfum colonial. Ziua, lumea bună şade la un espresso sorbit prelung într-o cafenea generoasă. Seara, localnicii mai înstăriţi se delectează cu creveţi picanţi la restaurantele de pe plajă, iar noaptea caipirinha curge-n valuri pe ritmuri de samba sau de jazz.

Considerat fala coloniilor portugheze africane, Lourenço Marques (numele capitalei pe vremea aceea) a devenit unul dintre cele mai frumoase şi moderne oraşe ale Continentului Negru. Principalul punct de atracţie este fortul Nossa Senhora da Conceição, locul unde s-au stabilit portughezii. Pe vremuri, în apropiere de Maputo se aflau satele pitoreşti ale pescarilor de perle.

În căutarea gloriei pierdute

Oraşul are şi o altă faţă mai puţin fericită. Înainte de război, turiştii luau cu asalt atât destinaţiile de plajă, cât şi minunatele parcuri naturale. În perioada conflictelor, peste 95% din animalele mari fuseseră braconate. Iar războiul civil a aruncat Maputo în haos şi sărăcie. Când a venit pacea, totul se afla într-o avansată stare de deteriorare.

Mii de imigranţi luaseră cu asalt frumoasele clădiri scăpate de bombardamente, gunoiul se întinsese peste tot, iar principalele servicii, precum apa sau electricitatea, erau demult tăiate. În prezent, Maputo se chinuie, nu fără succes, să-şi recapete gloria. Însă decalajul dintre săraci şi bogaţi este imens.

Vilele superbe de milioane de dolari au vedere la mare, în timp ce în mahalalele imense ce înconjoară oraşul se înmulţesc cu viteză uimitoare case din resturi de cartoane, table ruginite şi folii uzate din plastic. Ca în toate marile oraşe ale Africii, piaţa centrală şi piaţa de peşte oferă un spectacol unic. Aici atmosfera a rămas aproape neschimbată de câteva secole şi localnicii au aceleaşi mărfuri, gesturi, trucuri şi mentalităţi ca şi străbunicii lor.

Dacă te duci mereu la acelaşi vânzător, începi să primeşti nişte reduceri de preţ, în sensul că-ţi aruncă nişte bucăţi gratis din te miri ce în sacoşă. Dacă negociezi în portugheză, ai şanse să cumperi mult mai ieftin. De la 12.00 la 14.00 este siestă în fiecare zi. Totul se închide, oamenii merg ­acasă să mănânce şi să tragă un pui de somn, iar praful are în sfârşit ocazia să se aşeze.

Cum oraşul este în plină dezvoltare, între respecticele ore unele birouri guvernamentale nu se închid, dar funcţionarii obişnuiesc să ia prânzul şi te roagă să revii mai târziu.

Un sfert din mozambicani sunt atei

Situat în zona de sud-est a continentului african, Mozambicul are ca vecini Africa de Sud şi Regatul Swaziland, în partea de sud-vest, Tanzania în partea de nord, Malawi, Zambia şi Zimbabwe în vest, iar în est este mărginit de Canalul Mozambic. Ţara este străbătută de fluviul Zambezi, iar altitudinea maximă este înregistrată de Muntele Binga, cu 2.436 de metri.

Clima tropicală împarte anul în două sezoane distincte. Anotimpul umed, din octombrie şi până-n martie, se manifestă cu temperaturi ridicate, cuprinse între 26 şi 31 de grade Celsius. Din aprilie până-n septembrie, avem de-a face cu sezonul uscat şi rece, când valorile termice urcă doar până la 15, maximum 20 de grade Celsius.

Mai puţin de 30% din locuitori vorbesc portugheza (limba oficială a statului), dar cei mai mulţi mozambicani folosesc unul din cele aproximativ 60 de dialecte de origine bantu. Foarte uzitate sunt dialectele makua-­longwe, tsonga sau swahili (bantu cu influenţe arabe). Populaţia este alcătuită aproape exclusiv din triburile indigene (Makhuwa, Tsonga, Sena). Europenii, euro-africanii şi asiaticii reprezintă doar câteva procente la un loc.

Din punct de vedere religios, un sfert din populaţia Mozambicului este adepta romano-catolicismului, o cincime a aderat la sionism (curent evreiesc) şi o altă cincime se închină lui Allah. Aproximativ 25% din mozambicani se declară însă atei. Moneda este „meticalul" mozambican (MZN). Pentru 100 MZN primim aproximativ 2, 70 euro.

Vacanţă în Mozambic, de la 1.382 de euro de persoană

O vacanţă în Mozambic costă de la 1.382 de euro de persoană. Pachetul turistic include transportul cu avionul, taxele de aeroport şi şapte nopţi cazare cu mic dejun la Hotel Pestana Rovuma de patru stele. Hotelul este situat în centrul capitalei, fiind considerat unul dintre cele mai bune resorturi pentru agrement din Maputo.

Este construit într-un decor tipic african şi se mândreşte cu o piscină în aer liber, sală de gimnastică, saună, centru de afaceri, parcare gratuită, facilităţi bancare. La recepţie puteţi găsi informaţii cu privire la excursii opţionale, viaţă de noapte, shopping şi muzee. Pentru un sejur la Hotel Polana Serena de cinci stele veţi plăti de la 1.907 euro de persoană.

Pachetul include transportul cu avionul, taxele de aeroport şi şapte nopţi de cazare cu mic dejun. Construit în 1922 de-a lungul unui bulevard superb, resortul se află în topul celor mai mari hoteluri din Africa. Camerele din această clădire istorică au mobilier sculptat şi ţesături de lux în culori discrete. Pe lângă bucătăria tradiţională, foarte apreciate sunt preparatele franţuzeşti, la Restaurant Varanda, ori mâncărurile sushi, de la Barul Polana. Detalii pe:www.besttourism.ro, telefon:031-226.33.25.

sursa:adevarul.ro