Istoria Palatului Cercului Militar Național, clădirea care a scăpat neatinsă de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial
Cercul Militar Național este una dintre cele mai vechi instituții militare românești, înființată la 15 decembrie 1876. La sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care Capitala se moderniza într-un ritm accelerat, a apărut ideea construirii unui sediu al instituției centrale de cultură a Armatei Române. Au urmat ani de discuții aprinse și de planuri abandonate, „materializarea ideii însă s-a dovedit a fi foarte anevoioasă, construcția Palatului Cercului Militar al ofițerilor din București semănând, până la un anumit punct, cu legenda meșterului Manole”, scrie istoricul Petre Otu, în monografia „Cercul Militar Național”. În cele din urmă construcția Palatului Cercului Militar Național a început în 1911 și nu a fost terminată înainte de intrarea României în Primul Război Mondial (1916).
De la ideea construcției unui sediu al Cercului Militar Național, până la inaugurarea clădirii au trecut aproape trei decenii și jumătate. Terenul aflat la intersecția Căii Victorii cu Bulevardul Regina Elisabeta, unde urma să se construiască palatul a fost dobândit în anii 1897-1898, însă lipsa fondurilor a amânat demararea construcției. Lucrările au demarat abia în 1911, la inițiativa lui Nicolae Filipescu, ministru de Război la acea dată. Proiectul palatului a fost realizat de arhitecții Dimitrie Maimarolu, Victor G. Stephănescu și Ernest Doneaud. Construcția a fost terminată la roșu în primăvara anului 1916, însă intrarea României în Primul Război Mondial, în vara aceluiași an a împiedicat finalizarea lucrărilor. Catastrofa militară din toamna anului 1916 a condus la ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale. O parte din valorile Cercului Militar Național au fost evacuate la Iași, împreună cu principalele instituții ale țării, Casa Regală, Guvernul, Parlamentul, Banca Națională etc.
„Palatul, rămas neterminat, a fost într-un fel «inaugurat» de inamic, autoritățile de ocupație folosindu-l fie ca închisoare pentru militarii români și notabilitățile orașului, fie ca principal post de pază și siguranță. Pentru bucureșteni, prezența forțelor adversarului în edificiul ce s-a dorit a fi Palatul Cercului Militar a însemnat, timp de doi ani, expresia ocupației străine asupra Capitalei și a țării”, notează Petre Otu, în lucrarea citată.
Cercul Militar și-a reluat activitatea după război, însă dificultățile financiare au făcut ca finalizarea palatului să fie întârziată. În cele din urmă, Palatul Cercului Militar Național a fost inaugurat oficial la la 4 februarie 1923, în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria. În perioada interbelică, Palatul Cercului Militar Național a devenit un reper cultural al Capitalei.
Palatul Cercului Militar Național, lovit de cutremure, neatins de bombe
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a scăpat fără mari distrugeri, atât în urma marelui cutremur din 10 noiembrie 1940, când s-a prăbușit blocul Carlton, cea mai înaltă clădire din Bucureștiul interbelic, da mai ales în urma bombardamentelor aeriene aliate din primăvara și vara anului 1944 și a celor germane din zilele de 24-27 august același an. Alte clădiri importante din preajma palatului nu au avut același noroc, Universitatea a fost lovită de bombardamentele aliate, iar Teatrul Național, situat la vremea respectivă pe Calea Victoriei, la numai câteva zeci de metri de Palatul Cercului Militar Național, a fost distrus de avioanele germane. Ținta bombardamentelor germane o reprezenta Palatul Telefoanelor, clădire aflată între Palatul Cercului Militar Național și Teatrul Național, însă bombele au căzut alături.
În perioada comunistă, denumirea Palatului Cercului Militar Național a fost schimbată în Casa Centrală a Armatei, pentru a se conforma noilor realități ale „democrației populare”. Clădirea a fost afectată de devastatorul cutremur din 4 martie 1977, ceea ce a impus demararea unui amplu proiect de renovare, încheiat în 1989. După Revoluția din decembrie 1989, instituția a revenit denumirea inițială, revenirea Cercul Militar Național.
Însă tradiția instituției nu a fost reînnodată a așa cum se spera în primele zile după Revoluția din 1989. La începutul anilor ‘90, în Palatul Cercului Militar Național a fost deschisă o discoteca „Vox Maris”, care a funcționat până în 1995, când conducerea Cercului Militar Naţional a decis să o evacueze și să transforme spațiul folosit de aceasta în galerie permanentă de expoziții, sub denumirea „Galeria Artelor”. De la acea dată, marea sală de expoziții a Palatului Cercului Militar Naţional a intrat în circuitul simezelor bucureștene, găzduind până în prezent nenumărate expoziții și evenimente artistice.
Acest material este realizat prin Programul de promovare a patrimoniului turistic "Destination: Bucharest".