Giralda din Sevilla și Koutoubia din Marrakech! Povestea turnurilor gemene aflate la sute de km depărtare
Am ajuns la Sevilla când mirosul florilor de portocal și cel de tămâie învăluia urbea, intrată în Semana Santa (Săptămâna Sfântă a Patimilor lui Hristos). Orașul vibra de pelerini și turiști veniți deopotrivă să vadă și să trăiască momentele speciale din această perioadă a anului, care încep și se termină la impozanta catedrală din Sevilla, peste care tronează Giralda, unul dintre simbolurile orașului.
De cele mai multe ori, locurile reprezentative ale orașelor se evidențiază prin unicitatea lor. Urmând această premisă, ar fi logic să ne gândim că există o singură Giralda. Dar adevărul este că această bijuterie a patrimoniului UNESCO împărtășește atât de multe lucruri cu minaretul moscheii Koutoubia din Marrakech, încât ai crede că sunt turnuri gemene.
Giralda din Sevilla și minaretul moscheii Koutoubia din Marrakech sunt două structuri iconice profund ancorate în patrimoniul arhitectural islamic, simbolizând conexiunile istorice, culturale și artistice comune dintre Spania și Maroc, în perioada medievală. Ambele structuri au fost construite în timpul dinastiei Almohade, o dinastie berberă musulmană care a guvernat Africa de Nord și părți ale Spaniei între secolele al XII-lea și al XIII-lea. Similaritățile lor, în special în designul arhitectural, reflectă schimbul cultural și influența artei și arhitecturii islamice de-a lungul Mediteranei. Deși separate geografic, aceste două structuri au avut un impact profund asupra dezvoltării designului minaretelor și turnurilor, atât în lumea islamică, cât și în cea creștină.
Minaretul moscheii Koutoubia a început să fie construit puțin mai devreme, în anul 1141, deși abia aproape 17 ani mai târziu a fost destinat cultului islamic. De cealaltă parte, construcția Giraldei a început în 1184, urmând modelul Koutoubiei. Moscheea Koutoubia din Marrakech este un exemplu remarcabil de arhitectură almohadă, servind ca punct central de cult și simbol al puterii religioase și politice a dinastiei. Minaretul se înalță la peste 77 de metri și a devenit un prototip pentru turnurile moscheilor din lumea islamică, în special în Africa de Nord și Andaluzia. Numele moscheii, „Koutoubia”, provine din cuvântul arab pentru librar, deoarece zona din jurul moscheii era cunoscută odinioară pentru numeroasele sale piețe de cărți, consolidând rolul moscheii ca centru intelectual, pe lângă cel religios. Designul Koutoubiei a fost realizat de arhitectul almohad Ahmad ibn Baso, același care peste câteva decenii va supraveghea ridicarea Giraldei.
Turnul clopotniței Catedralei din Sevilla a fost construit inițial ca minaret al Marii Moschei din Sevilla în secolul al XII-lea și, deși „creștinat”, reprezintă un simbol al trecutului islamic al orașului. După Reconquista, când forțele creștine au intrat în Sevilla în 1248, moscheea a fost transformată în catedrală, iar minaretul a fost convertit într-o clopotniță. Giralda face acum parte din Catedrala din Sevilla, cea mai mare catedrală gotică din lume, care a fost declarată Patrimoniu Mondial UNESCO. Arhitectura sa reprezintă un amestec de stiluri almohade și renascentiste, simbolizând fuziunea culturală a influențelor islamice și creștine din Spania.
Două simboluri, cu multe aspecte în comun
Ambele construcții au fost ridicate după criteriile almohazilor și la dorința expresă a califului berber Yaqub al-Mansur și au mai multe asemănări decât se pot observa la prima vedere.
Ambele sunt considerate un simbol al orașelor în care se află și au un caracter social și religios puternic. Koutoubia, de culoare roșiatică, la fel ca Marrakech, este situată lângă piața Jemaa El Fna, adevăratul centru nevralgic al orașului. Încă de la construcția sa, era înconjurată de negustori de manuscrise și librari, așa cum este consemnat în unele scrieri din acea perioadă. De cealaltă parte, Giralda este unul dintre cele mai turistice puncte din Sevilla. În jurul său s-au dezvoltat comerțul și trocul.
Giralda se ridică la 104 metri de la sol, deși în versiunea sa originală măsura 82 de metri, fiind totuși cea mai înaltă clădire din oraș și una dintre cele mai înalte din lume la acea vreme. Koutoubia, pe de altă parte, măsoară doar 69 de metri, dar este și cel mai înalt punct din Marrakech. De fapt, nicio altă clădire din oraș nu poate depăși în înălțime acest minaret. Nu același lucru se întâmplă la Sevilla, unde există câteva poduri peste râul Guadalquivir, care o depășesc în înălțime.
Ambele turnuri, Giralda și Koutoubia, împărtășesc trăsături arhitecturale caracteristice construcției almohade, cum ar fi baza pătrată și înălțimea treptată, care creează un sentiment de eleganță și stabilitate. Fațadele sunt împodobite cu modele geometrice complexe și elemente decorative, folosind motive islamice tradiționale, precum sebka (modele de romburi întrețesute) și caligrafie, diferite – în ambele cazuri – pentru fiecare fațetă în parte. Atenția la detalii și simetrie în ambele structuri reflectă principiile arhitecturii islamice de echilibru și armonie, care căutau să manifeste ordinea divină prin artă. Deși aveau un scop utilitar, ca minarete pentru chemarea credincioșilor la rugăciune, aceste turnuri serveau și ca expresii monumentale ale puterii și autorității.
Una dintre cele mai semnificative similitudini între Giralda și Koutoubia este designul minaretului, care a devenit un standard în arhitectura almohadă. Accentul pus pe înălțime nu a fost doar o alegere estetică, ci și o reflectare a funcției turnurilor, ca simboluri ale dominației și prestigiului în orașele respective. Minaretele au fost construite cu un plan pătrat, fiecare parte fiind proporționată cu grijă, pentru a menține echilibrul. Acest stil arhitectural reprezenta o abatere de la designurile umayyade mai ornamentate, evidențiind preferința almohadă pentru o estetică mai austeră și minimalistă, care transmitea măreție prin scară și precizie geometrică.
Diferențe și destine separate
Deși ambele împărtășesc inspirația almohadă, diferențele arhitecturale devin evidente la partea superioară. Minaretul Koutoubiei este încoronat de o cupolă polilobată de bronz, cu un yamur terminat cu trei sfere de dimensiuni descrescătoare, în cel mai pur stil arab. În arhitectura islamică, yamurul este ornamentul care de obicei finalizează minaretul unei moschei, format dintr-o bară metalică verticală pe care sunt așezate sfere sau globuri, de obicei din bronz aurit și de mărime descrescătoare de jos în sus.
În timp ce Koutoubia a rămas o moschee până în prezent, păstrându-și funcția și contextul original, conversia Giraldei într-un turn de clopotniță i-a transformat rolul și simbolistica. Giralda și-a pierdut yamurul original, format din patru sfere de cupru aurit, în timpul cutremurului din 1365, care a schimbat definitiv aspectul orașului Sevilla. Partea superioară a Giraldei a fost modificată în secolul al XVI-lea, de arhitectul Hernán Ruiz, prin adăugarea unui turn renascentist de clopotniță, încoronat cu o statuie reprezentând Credința, cunoscută sub numele de „El Giraldillo”. Această transformare reprezintă schimbarea identității Sevillei, dintr-un important centru islamic din Al-Andalus într-o fortăreață creștină după Reconquista. Juxtapunerea bazei islamice originale și a adăugirii creștine ulterioare simbolizează straturile complexe de istorie culturală și religioasă integrate în structura Giraldei.
Un alt aspect important al ambelor turnuri este influența lor asupra dezvoltărilor arhitecturale ulterioare. Giralda, de exemplu, a devenit un model pentru alte turnuri și structuri din Spania și Lumea Nouă, în special în perioada Renașterii spaniole. Amestecul său de elemente islamice și creștine a inspirat numeroase turnuri de clopotniță și clădiri civice, cel mai notabil fiind turnul Catedralei din Mexico City. Similar, minaretul Koutoubia a influențat designul altor moschei din Africa de Nord și Andaluzia, inclusiv Turnul Hassan din Rabat, Maroc. Aceste structuri ilustrează impactul extins al arhitecturii almohade. Giralda și Koutoubia sunt, în cele din urmă, două reflecții în oglindă ale aceleiași expresii artistice și arhitecturale, dar cu propria identitate, pe două continente diferite și la peste 800 de kilometri distanță.
În ceea ce privește semnificația lor simbolică, atât Giralda, cât și Koutoubia nu sunt doar clădiri religioase; ele sunt embleme ale identității politice și culturale. Giralda, acum un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, reprezintă istoria stratificată a Sevillei, unde elementele islamice, creștine și moderne coexistă într-o singură structură. Koutoubia, pe de altă parte, rămâne un simbol al moștenirii islamice a orașului Marrakech, amintind de influența dinastiei almohade asupra culturii și religiei marocane. Împreună, ele reflectă complexitatea transmiterii și transformării culturale care a avut loc între Africa de Nord și Spania în perioada medievală.
Articolul a fost publicat în numărul 273 al revistei „Historia” (revista:273), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 octombrie - 14 noiembrie, și în format digital pe platforma paydemic.
FOTO: CIPRIAN PLĂIAȘU, TURISM ISTORIC, Shutterstock