Cetatea Câlnic

Cetatea din Câlnic datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Ea a fost fondată de conții de Kelling (numele german al Câlnicului), care sunt amintiți în documente prima dată în anul 1269.Cea mai veche parte a cetății este masivul donjon numit “Siegfried”. 

La început avea destinația de turn de locuință, cu un cămin al cărui amplasament se poate vedea și azi. În anul 1430 conții de Kelling au vândut cetatea lor din Câlnic comunei. În anul 1438 cetatea a trebuit să facă față invaziei turcilor sub sultanul Murad, dar populația localnică s-a descurajat și la sfatul preotului său Lauretius au predat-o turcilor fără luptă. După retragerea turcilor cetatea a fost întregită prin construcții noi.

Biserica de la Câlnic este una mare. Nava are o lățime de 9, 35 m, iar absida 7, 40 m. Acestea sunt dimensiuni are depășesc mărimea normală a bisericilor săsești din satele din Ardeal. După analiza dimensiunilor bisericii se poate ajunge la concluzia că în Câlnic avem de-a face cu o comunitate mare a cărei necesități de ordin religios determină și construirea unui asemenea edificiu.

Biserica din Câlnic a fost la origine o biserică-sală gotică cu două turnuri. Fațada ei de vest a fost formată din touă turnuri care cuprindeau un hol de intrare dreptunghiular. Această parte din față nu mai există. După cum se poate constata de pe pilaștrii din navă și din absidă, întregul spațiu al bisericii a avut o boltă cilindrică cu nervuri în cruce, care a fost distrusă mai înainte. Cu ocazia restaurării bisericii din anii 1868-1869 bolta a fost înlocuită cu un tavan plan de stuc.

Dr. Victor Roth avansează ca și dată de construcție a bisericii secolul al XIV-lea. Arcul în formă de carenă deasupra unui tabernacol dovedește însă că cel puțin la formele de decor s-a lucrat și în secolul al XV-lea, fapt des întâlnit la multe dintre edificiile de cult din Transilvania. Este probabil că pe locul acestei biserici a mai existat înainte o biserică în stil romanic.