Basel, orașul celor trei culturi. Amintiri cu Lorelei
Dacă trei persoane iau trenul din Franța (Paris), Germania (München) și Italia (Milano) au șansa unică de a ajunge în același timp în aceeași gară din același oraș. Basel se bucură de acest avantaj pitoresc – şi despre acest oraş elveţian, de pe malurile Rinului, e vorba în cele ce urmează.
În tren auzi cu predilecție limba germană, dar și franceza sau engleza. Iar călătoria e o binevenită schimbare de tempo pentru cei care vin din Franţa – mai ales pentru parizienii care au luat TGV-ul Lyria din Gare de Lyon. Căci Basel e un oraş cochet, de dimensiuni „umane”, cu multe spaţii verzi, cu zone pietonale şi peste 160 de fântâni cu apă de băut. Mai mult, oraşul poartă în sine rigoarea din spaţiul german, dar şi poezia franceză, şi verva tinerilor veniţi aici la studii.
Amintiri cu Lorelei
Basel e, de fapt, rezultatul întâlnirilor culturale și lingvistice din Europa. Prin situarea sa la frontiera dintre Franța, Germania și Elveția, al treilea mare oraș al helveților este atrăgător prin felul său de a fi. Încă o particularitate: e despărţit în două de Rin. În centrul vechi al orașului, zona numită Grossbasel, se pot vizita Primăria, monument de secol XV, sau Catedrala gotică (Basler Münster), de la înălțimea căreia panorama asupra Rinului dar și a orașului te face să-ți amintești de lecturile din anii de liceu, de Lorelei și romantismul german.
Mitul lui Lorelei datează, suprinzător sau nu, doar din secolul al XIX-lea, autorul acestuia fiind poetul romantic german Clemens Brentano (1778-1842). El a fost inspirat de stânca Lorelei, ce se găsește pe o porțiune de Rin lungă de 65 km lungime, care se află între Bingen și Koblenz (în Germania), adeseori numită și „Rinul romantic”. Însă cel care a făcut-o celebră pe Lorelei nu este nimeni altul decât Heinrich Heine, cu al său poem „Ich weiß nicht, was soll es bedeuten” (Nu știu ce poate să însemne). Iar în literatura română cine nu-și amintește de povestea de dragoste dintre Catul Bogdan și Luli din romanul Lorelei al lui Ionel Teodoreanu?
„Basel Culture Unlimited”
Basel respiră cultură – căci nu e tramvai care să circule prin oraş şi să nu invite la descoperirea noilor expoziţii şi evenimente culturale. Oraşul are peste 40 de muzee, mai mici, mai mari, de la artă până la arhitectură, de la anatomie până la un muzeu dedicat jucăriilor (Spielzeug Welten Museum) și, desigur, specific acestui oraș, Muzeul Farmaciei, inaugurat în 1925.
Vizitatorii vor găsi la Basel muzee pentru toate gusturile, dar cele care rețin cel mai mult atenția (şi timpul) sunt Kunstmuseum și Muzeul de Istorie. Kunstmuseum este muzeul de artă cel mai mare și cel mai vechi din Elveția. O parte din galeriile sale sunt dedicate artei europene din perioada anilor 1850-1950, o altă parte, picturii din zona Rhinului din secolele XV și XVI. Picturile lui Picasso, Van Gogh, Klee, Cézanne sau Gauguin sunt şi ele reprezentate pe larg.
Pentru iubitorii de artă contemporană, cea mai bună alegere e Fondation Beyeler, muzeu construit de Renzo Piano, unul dintre arhitecții ce au proiectat Centrul Georges Pompidou din Paris. Ideea acestui muzeu pleacă de la rolul pe care îl are arta în viața omului. Ea ne învață să observăm, să simțim și să viețuim ca o ființă în căutarea sensului. Situat în afara orașului, dar legat de acesta printr-o linie de tramvai, Fondation Beyeler te poartă nu doar în timp, ci și în spațiu. Căci, într-o mică pauză, uitându-te pe geam, nu foarte departe, poți vedea peisaje din Germania.
Varietatea de stiluri arhitecturale face parte din specificul orașului Basel. O frumoasă îmbinare, adeseori inovativă și surprinzătoare, între clădiri de secol XV și cele contemporane. Firma de arhitectură Herzog & de Meuron e responsabilă pentru această ultima componentă – iar tu simţi, la fiecare pas, pe propria piele, sloganul oraşului: „Basel Culture Unlimited”.
Oraş deschis – atunci şi acum
Încă din zorii epocii moderne, în Basel locuiau studenți precum Erasmus din Rotterdam și artiști precum Hans Holbein sau Albrecht Dürer. Erasmus își publică aici lucrările cu ajutorul tipografului Johannes Froben. Încă din 1433, Baselul era cunoscut pentru producția de hârtie, activitate ce a înflorit în jurul anului 1500.
Începând cu mijlocul secolului al XVI-lea, cei ce au fugit din Franța și nordul Italiei, din cauza războaielor religioase din Europa acelor vremuri, au sosit la Basel, unii dintre ei fiind reprezentanți proeminenți ai industriei de mătase. Basel devine astfel un centru internațional al industriei de profil, o piață controlată în mare parte de oraș.
Şi încă o particularitate demnă de menţionat: prin poziţia sa, aeroportul Basel deserveşte (la propriu) călători din toate cele trei țări limitrofe: Franța, Elveția și Germania. Situat în integralitate pe teritoriu francez, aeroportul a fost creat în 1920, fiind supus inițial reglementărilor din legislația franceză. Însă, prin convențiile din 1949 între Franța și Elveția, respectiv 1987, când, prin Comitetul tripartit, se adaugă și Germania, gestiunea aeroportului este împărțită între cele trei state.