Argentina: arta de a trăi pasional în ritm de tango

Buenos Aires nu mai este demult doar capitala tangoului şi locul excelentelor fripturi de vită. Turiştii sunt atraşi de prezentările de modă, de viaţa de noapte şi de străzile pline de artişti. În Cimitirul Recoleta, unde se află şi mormântul Evitei Peron, un cavou costă cât un apartament din suburbii, adică 70.000-80.000 de dolari.

Criza din 2002 a secătuit economia argentiniană, dar a transformat Buenos Aires într-o destinaţie super-atractivă. La câţiva ani buni după „crash", am găsit un oraş pasional, efervescent şi plin de atracţii turistice. Fete cochete şi bărbaţi îngrijiţi făceau paradă în Palermo Viejo, un cartier presărat cu buticuri.

Vezi materiale video despre Argentina pe tvtravel.ro

Mai multe oferte turistice în Argentina, pe besttourism.ro

Galeriile din Malba şi Muzeul de Artă Latino-Americană aveau vitrinele ticsite de artă contemporană de care te îndrăgosteşti pe loc, iar cluburile de noapte pline de lumină şi culoare erau inaugurate cu o viteză impresionantă.

Pentru a sublinia potentul trecut financiar al oraşului, ghidul ne-a dus la o plimbare taman în Cimitirul Recoleta. În faţa noastră se deschidea un Oraş al Tăcerii în toată puterea cuvântului, unde şi-au găsit liniştea cele mai bogate familii ale Argentinei. „Bulevarde largi", „clădiri de epocă" şi „monumentele arhitecturale" impresionează la tot pasul.Cavourile şi statuile sunt realizate de către arhitecţi şi artişti celebri ai locului, iar preţul unui loc de veci aici îl surclasează pe cel al unui apartament din suburbii, care se ridică la 70.000-80.000 de dolari. Printre atracţiile cimitirului se numără cripta familiei Duarte, cu mormântul Evitei Peron.În Grădina Rosendal parcă se dădea adunarea tinerilor care plimbă câinii altora pentru a face un ban în plus. Văzându-i plini de energie, zâmbitori şi cu buchetul acela de lese-n mână, nu-mi dădeam seama dacă alergau pentru întreţinerea corporală a haitei de „lătrători" ori pentru modelarea trupului din dotare.

Vinul de Mendoza şi biscuţii tradiţionaliLa doi paşi de ei, pe lacul din mijloc, cuplurile de îndrăgostiţi îşi consumau romantismul „dându-se-n bărci", la propriu. Străduţele care duceau în Piaţa San Telmo erau invadate de iubitori de antichităţi în căutare de candelabre încovoiate, ochelari „oldies" şi tot felul de obiecte care aveau legătură cu tangoul. Dar parcă mai bine decât toate se vindeau vinul de Mendoza şi cutiile de biscuiţi tradiţionali, care se găseau peste tot.Plaza de Mayo, inima istorică şi politică a oraşului, este „opera" lui Don Juan de Garay, un colonizator spaniol teribil de bogat, care a fondat mai multe oraşe argentiniene. Înconjurată de clădirile guvernamentale şi de Catedrala Metropolitană, piaţa are într-un colţ câteva clădiri care datează din perioada colonială târzie.Faimosul balcon al Evitei Peron, impozant, dichisit şi mândru, este cel mai vânat obiectiv turistic. Acum toate marile manifestări politice încep de acolo. Şi tot în acea zonă se află şi cartierul general al „homleşilor" ori al demonstranţilor care dorm peste noapte în stradă.La doi paşi am dat peste Puerto Madero. Fostul port dărăpănat fusese renovat din temelii şi „asezonat" din belşug cu clădiri moderne, dar oarecum reci, în comparaţie cu construcţiile din perioada colonială. Străzile sale au nume de femei, iar perla arhitecturală a cartierului se numeşte Podul Femeii, construit după schiţele lui Santiago Calavatra. Tot aici a fost construită şi Rezervaţia Ecologică din resturile rezultate în urma construcţiilor care au fost aruncate-n râu. În timp, în acest „teritoriu recuperat", şi-au găsit adăpost mai multe specii de păsări şi animale.De la atâta alergat prin oraş, la prânz m-a lovit o foame vecină cu disperarea. Ce-mi puteam dori mai mult decât o porţie zdravănă de vită argentiniană? Groasă cât un lat de palmă, fragedă ca un miez de pâine aburindă şi gustoasă până la Dumnezeu. Aşa că am poposit în restaurantul Chacra, patria fripturilor de vită de toate felurile. Ca să ajung la el, am traversat  bulevardele acelea largi ale Buenos Airesului, cu câte nouă benzi pe sens, având pe mijloc un corso plin de jacaranda mov.Mi se făcea foame numai cât trebuia să aştept să trec strada! Dar merita efortul. Nimic nu se compară cu o friptură de vită groasă, care ţi se topeşte-n gură precum untu-n tigaie, stropită binişor cu un shiraz ori merlot argentinian.După festinul culinar am pornit-o spre La Boca, Mica Italie a capitalei Argentinei. Pe vremuri, italienii săraci şi-au construit aici locuinţele din bucăţi de tablă găsită prin porturi şi le-au vopsit folosind resturi de la alte construcţii. Aşa că fiecare perete avea altă culoare. Azi, clădirile de pe El Caminito, o alee pietonală foarte circulată, au culori vii şi luminoase şi atrag vizitatori din toată lumea.Profitând de faptul că mă aflam în cartierul echipei marelui Maradona, am făcut câteva poze cu una dintre multele sosii de aici ale lui El Pibe D'Oro. Şi dacă ziua explozia de culoare bucură ochiul, seara a trebuit să plecăm în cartiere mai sigure...

Din stepa Patagoniei până pe crestele munţilor AnziArgentina se învecinează cu Chile la vest şi sud, cu Oceanul Atlantic, Uruguay şi Brazilia la est, cu Bolivia şi Paraguay la nord. Capitala Buenos Aires e localizată pe Rio de Plata (un estuar al fluviilor Parana şi Uruguay), pe coasta Atlanticului. Argentina se întinde pe 3.500 de kilometri, de la graniţa cu Bolivia până în vârful cel mai sudic al Americii de Sud.

Clima este de patru feluri:caldă, în nord-est, temperată în centrul ţării, rece în sud-est, unde temperatura medie este de 7 grade Celsius, aridă în zonele montane înalte, în stepe sau la sud de Patagonia. Iubitorii naturii au ce face:pot traversa stepa Patagoniei, se pot căţăra pe Anzi, care taie ţara de la nord la sud, se pot plimba printre mii de pinguini în sudul extrem sau pot trăi senzaţii magice la cascada Iguazu, pe care Argentina o împarte cu Brazilia.În provincia Mendoza se află cel mai înalt vulcan din lume, Aconcagua (6.960 de metri). Doar 12% din argentinieni sunt metişi şi 3% sunt nativi americani. Ceilalţi cetăţeni ai patriei tangoului au origini europene (mai ales spaniole şi italiene). Din punct de vedere religios, 92% din populaţie e romano-catolică, deşi sunt recunoscute oficial 2.500 de culte. Argentina are totodată una dintre cele mai mari comunităţi evreieşti din afara Israelului.Moneda naţională este peso-ul argentinian. Un peso (dolar argentinian) este echivalentul a 0, 174 de euro.