TRANSNISTRIA 1989–1992 Cronica unui război „nedeclarat“

Joi, 8 noiembrie 2012, la ora 16.00, Editura RAO vă invită la un eveniment de excepţie – lansarea cărţii TRANSNISTRIA 1989–1992.Cronica unui război „nedeclarat“, semnată de generalul Ion Costaş. Lansarea va avea loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, în prezenţa autorului şi a unor invitaţi speciali:acad.Dinu C. Giurescu, analistul politico-militarTeodor Frunzeti, istoricul Larry Watts, şeful catedrei de istorie a Universităţii de Stat din Chişinău dr.Anatol Petrencoşi  Prof. univ.dr. Ion Coja.Ion Costaşse trage dintr-o familie de români din Basarabia şi este considerat părintele fondator al poliţiei şi armatei moldoveneşti, îndeplinind în noul stat funcţiile de ministru de interne, respectiv ministru al apărării. În această remarcabilă carte de investigaţie, autorul îşi pune talentul de povestitor avizat în slujba recuperării istoriei nefalsificate a naşterii şi devenirii Republicii Moldova. Cartea abundă în detalii inedite, despre ce s-a întâmplat înBasarabia după destrămarea URSS, dar şi despre cauzele prăbuşirii imperiului comunist.

Autorul, suprapunând peste experienţa sa directă, înţelesurile ulterioare ale evenimentelor, informaţiile colaterale, dezvăluirile incendiare bazate pe mii de documente adunate şi păstrate cu grijă, atacă şi portretizează elita politico-aministrativă a Moldovei, disecă mecanismele complicate care au dus la obţinerea independenţei acesteia, descrie războiul ciudat din Transnistria şi evenimentele care au condus la formarea autoproclamateiRepublici Moldoveneşti Nistrene.Un episod relevant istorisit în volum este capturarea separatistului transnistrean Igor Smirnov:„Aveam impresia că nimeni de la vârf nu dorea să fie în conflict cu separatistul numărul unu, pentru a apăra statalitatea Moldovei. Nu o dată, am fost martor la cât de umil vorbea [Mircea] Snegur cu Smirnov la telefon. (…) În conversaţia cu uzurpatorul, cel care a ocupat fără jenă o parte din ţară, rostea de câteva ori, pe un ton rugător, fraze de genul:«Igor Nikolaevici, hai să ne împăcăm, hai să rezolvăm problema în bună înţelegere».“