Tirolul de Sud. Rețeta succesului celei mai înstărite regiuni a Italiei

Tirolul de Sud, regiune autonomă situată în extremitatea nordică a Italiei, la granița cu Austria, componentă a provinciei Trentino-Alto Adige, și-a dobândit performanțele economice prin cooperarea între locuitorii săi, dublată de un sistem administrativ eficient, fiind poate cel mai bun exemplu european de „unitate în diversitate”. 

Dominat de piscurile Dolomiților, Tirolul de Sud (italiană:Alto Adige, germană:Südtirol, ladină:Sudtirol) este o regiune a multiplelor identități. La ultimul recensământ, 69% din populaţie s-a declarat vorbitoare de limba germană, 27%-de limba italiană și doar 4%, aproximativ 15000 de persoane-de limba ladină, o variantă a retoromanei, această componență etnică făcând ca Tirolul de Sud să se identifice mai mult cu Europa Centrală, deși face parte din Italia, un stat mediteranean. La prima vedere extrem de diferite, cele trei grupări reușesc să conviețuiască în armonie, pe baza unor reguli și sisteme adaptate nevoilor locuitorilor, rezultând una dintre cele mai prospere comunități la nivel global. 

Harta structurii lingvistive în Tirolul de Sud

Scurt istoric al regiunii autonome Tirolul de Sud

Istoria acestei părţi a Italiei este deosebit de interesantă şi plină de evenimente zbuciumate, în principal datorită poziţiei sale strategice, la intersecția unor importante drumuri comerciale. Teritoriul actualei provincii Tirolul de Sud a aparținut inițial Romei, provincia fiind mai apoi cucerită de către ostrogoți (secolul al V-lea), longobarzi (secolul al VI-lea), bavarezi (secolul al VIII-lea), habsburgi (secolul al XIV-lea), austrieci (sfârșitul secolului al XVIII-lea).

În anul 1919, prin Tratatul de Pace de la Saint-Germain-en-Laye, regiunea este anexată definitiv de către Italia, fiind divizată în două provincii:una sudică, vorbitoare de limba italiană, având capitala la Trento, și una nordică, de limbă germană, cu capitala la Bolzano sau Bozen.

În timpul regimului fascist se fac eforturi pentru a şterge elementul cultural german din istoria regiunii, statul italian trimițănd aici oficiali, soldaţi şi alţi colonişti, ai căror descendenți alcătuiesc în prezent aproximativ un sfert din populaţia Tirolului de Sud. Mai mult, un pact între Germania Nazistă şi Italia Fascistă dădea populaţiei vorbitoare de limbă germană sau de ladină posibilitatea de relocare în Germania. Puţini au acceptat, iar dintre aceştia – majoritatea s-au întors în regiunea natală după război.

În anul 1948, cele două provincii se unesc, dând naştere regiunii autonome Trentino-Alto Adige, iar populaţiei vorbitoare de limbă germană i-a fost garantată prin constituţie autonomia administrativă și legislativă, care însă a fost pusă efectiv în practică abia în anii 1970-1980.

Încă din anii ’70 apar numeroase cereri pentru independenţă deplină sau alipire la Austria, momente depășite însă prin mecanisme politice performante, care fac ca Tirolul de Sud să se evidențieze în prezent ca un model internaţional al cooperării inter-etnice.

Sistemul financiar din Tirolul de Sud

Regiunea autonomă Trentino-Alto Adige a sfidat criza economică având o ocupare aproape deplină a forţei de muncă şi o economie sănătoasă. În Tirolul de Sud, PIB-ul pe cap de locuitor este cu 30% mai mare decât media naţională a Italiei şi de două ori mai mare decât în Sicilia, iar un hectar de teren în zona Bolzano ajunge să coste aproximativ 1 milion de euro.

Succesul regiunii se datorează probabil și faptului că Tirolul de Sud și-a exprimat în nenumărate rânduri poziția conform căreia nu doreşte să contribuie la plata pentru o viaţă bună a locuitorilor din regiunile mult mai sărace din sudul Italiei. Astfel, în conformitate cu Constituţia, Roma returnează 90% din impozitele colectate de la Bolzano, acestea fiind reinvestite local.

Sistemul administrativ al „cotelor”

Sistemul de autonomie al Tirolului de Sud este apreciat de comunitatea internaţională drept unul dintre cele mai dezvoltate şi eficiente mecanisme juridico-instituţionale de protecţie a minorităţilor. Aici există reguli extrem de bine puse la punct de împărţire a puterii între grupurile lingvistice german, italian şi ladin din provincie. Introducerea cotelor lingvistice a fost determinată de evenimente istorice, dat fiind faptul că în perioada fascistă sudtirolezii şi ladinii au fost practic excluşi din viaţa publică, având loc dezechilibre majore între majoritate şi minoritate în ceea ce priveşte ocuparea posturilor publice. Impactul emoţional al politicilor de italienizare forţată se resimte încă în memoria colectivă a sudtirolezilor.

Sistemul „pe cote” presupune ocuparea posturilor în administraţia publică şi împărţirea resurselor financiare în funcţie de mărimea celor trei grupuri lingvistice. Scopul principal este reprezentarea proporţională, iar pentru calcularea cotelor este necesară o declaraţie de apartenenţă lingvistică, de care depinde şi exercitarea ulterioară a unor drepturi. Toţi funcţionarii publici, indiferent de limba maternă, trebuie să fie bilingvi sau chiar trilingvi în văile locuite de ladini. Acest sistem dă prioritate interesului colectiv în faţa interesului individual tocmai pentru a transpune în realitate principul constituţional al protecţiei minorităţilor lingvistice. În ultimii ani, aplicarea sa a devenit mult mai flexibilă, mai ales în serviciile de sănătate publică şi în administraţia judiciară. În principiu, sistemul pe cote nu se aplică organismelor private, dar există o serie de excepţii, precum structurile privatizate ale poştei sau căilor ferate.

Sistemul de învățământ sud-tirolez

În Tirolul de Sud educaţia este organizată şi funcţionează în baza a două sisteme şcolare separate şi paralele, unul în limba germană şi celălalt în italiană, părinții fiind liberi să opteze pentru oricare dintre acestea. Totuși, este obligatorie predarea celei de-a doua limbi (italiana pentru sudtirolezi, respectiv germana pentru italieni) de către profesori vorbitori nativi ai limbii pe care o predau, începând cu clasa a II-a sau a III-a din şcoala primară.

Şcolile bilingve din văile ladine sunt un caz special. În aceste municipalităţi doar grădiniţele sunt exclusiv în limba ladină. Începând cu şcoala primară se studiază limba ladină, istoria, cultura şi tradiţiile ladine, dar educaţia este bilingvă pentru că jumătate din restul materiilor sunt predate în italiană, iar cealaltă jumătate – în germană.

Asociațiile de producători și cooperarea interculturală din Tirolul de Sud

Relieful muntos a îngreunat dintotdeauna comunicaţia între diversele localităţi din regiune. În consecinţă, unele dintre satele locale alcătuiesc şi în prezent lumi aparte, foarte deosebite între ele. Deşi învecinate, satele şi oraşele locuite de italieni şi de sud-tirolezi sunt divizate de limbă. Se întâmplă uneori ca, într-una dintre comune, majoritatea locuitorilor să vorbească italiana, pentru ca în alta, situată la numai 2 km depărtare, austriecii să reprezinte 90% din populaţie. Statul italian sprijină schimburile comerciale intense, care aduc profituri ambelor grupuri etnice, sporind bogăţia regiunii, prin înființarea unor asociații ale producătorilor locali, în special în cazul agriculturii.

Un exemplu de succes este mărul tirolez, devenit un simbol al regiunii recunoscut la nivel internațional prin eforturile de promovare depuse de asociațiile locale. Deși este o regiune predominant muntoasă, aparent neprielnică, în Tirolul de Sud se recoltează 50% din producţia de mere a Italiei şi 12% din cea a Uniunii Europene, aproximativ jumătate din recoltă fiind exportată către ţări ale Europei Centrale şi de Est.

Mărul sud-tirolez – brand al regiunii

Euroregiunea Tirol (Austria) – Tirolul de Sud – Trentino

Minorităţile austriacă şi ladină din Tirolul de Sud se află sub protecţia Austriei, conform unei convenţii din anul 1946. Scopul este acela de a asigura continuitatea etnică, socială, culturală şi economică a acestor populaţii. În anul 2011, regiunile Tirol (sudul Austriei), Tirolul de Sud și Trentino au semnat un parteneriat, pe criterii istorice, devenind un model de cooperare intensă în domenii ce includ afacerile, transportul, comunicaţii, cercetare, cultură şi educaţie, conservarea mediului şi turism, Austria susţinând puternic acest tip de cooperare transfrontalieră între autorităţile regionale.

Componentele euroregiunii Tirol – Tirolul de Sud-Trentino

Turismul în Tirolul de Sud

Pe lângă elementele naturale reprezentate prin peisajele montane spectaculoase, turiștii aleg Tirolul de Sud pentru valorile tradiționale pe care le oferă:arhitectura sud-tiroleză, portul popular, elementele de gastronomie, obiceiurile, tradițiile, legendele și sărbătorile localnicilor. 

Arhitectura regiunii Trentino-Alto Adige este dominată de influenţele austriece şi marcată de ambientul montan din Tirol, de condițiile atmosferice și de materiile prime disponibile în zonă, lemnul și piatra. Se remarcă balcoanele din lemn împodobite vara cu geranium, prezente şi în provinciile austriece Tirolul de Nord şi de Est, vacanţele în astfel de ferme şi cabane fiind foarte căutate.

Localitate tipică regiunii Tirolul de Sud

Portul popular tirolez nu este purtat doar la ocazii speciale, ci mulţi dintre localnici preferă să îl poarte zi de zi.

Port tipic Tirolului de Sud

Felurile de mâncare servite în zonă se remarcă prin simplitatea lor, localnicii ignorând total aşa-numita nouvelle-cuisine. Mulţumită climei prielnice şi pământurilor fertile, majoritatea ingredientelor utilizate în bucătăria sud-tiroleză sunt de provenienţă locală. Bucătăria sud-tiroleză este tipic austriacă (tiroleză), dar deţine şi anumite influenţe mediteraneene, elementele specifice fiind speck-ul, sortimente de brânzeturi sau produsele de patiserie, incluzând faimosul ștrudel. Hanurile din Tirol reprezintă specialități ale „Ţării din munți”, acestea folosind produse achiziţionate direct de la fermierii locali sau din grădina proprie, ospitalitatea specifică regiunii regăsindu-se și ȋn aceste hanuri, ce respectă cele mai ridicate standarde în domeniul calităţii.

Deși extrem de modernă în ceea ce privește organizarea, în regiunea Tirolului de Sud se păstrează încă obiceiurile locale, precum transhumanța, colindatul și târgurile de Crăciun sau focurile tiroleze Herz-Jesu organizate în jurul solstițiului din 21 iunie, declarate patrimoniu cultural imaterial UNESCO.

Foto:Herz-Jesu – Tradiția focurilor de solstițiu

Turismul sud-tirolez este impulsionat și de numeroasele legende cu vrăjitoare, giganţi şi cavaleri, fapt ce adaugă o notă de misticism locurilor. Aproape fiecărui loc din Tirolul de Sud îi este atribuită o legendă, cele mai celebre fiind atribuite sutelor de castele medievale din regiune.

Calitatea serviciilor oferite și excelenta organizare impun, însă, și prețuri pe măsură, Tirolul de Sud fiind recunoscut pentru turismul exclusivist practicat, un turist cheltuind, în medie, 120 de euro zilnic.

Activitățile turistice în Tirolul de Sud

Promovarea imaginii Tirolului de Sud în lume

Pe lângă calitatea superioară a produselor exportate și a serviciilor oferite, Tirolul de Sud a devenit un model la nivel global și prin promovarea intensă de care are parte. Spre exemplu, Tirolul de Sud este unul dintre sponsorii oficiali ai Carolinei Kostner, multiplă campioană olimpică, europeană şi mondială la patinaj artistic, născută în Bolzano, beneficiind, la schimb, de promovare intensă. Mai mult, Reinhold Messner, considerat cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor și primul care a cucerit cele mai înalte 14 vârfuri ale lumii, originar din Tirol, promovează imaginea regiunii în cadrul muzeelor sale. 

Tirolul de Sud reprezintă așadar un model reușit de îmbinare a tradiţiei cu diversitatea culturală şi armonia inter-etnică, secondate de o organizare riguroasă ce vizează toate ramurile economice și sociale.