Războiul Crimeii, conflictul care a schimbat balanța puterilor în Europa, la mijlocul secolului al XIX-lea

În anul 1853, Războiul Crimeii a început cu o intensitate mai degrabă romantică. Faptele de o bravură uimitoare, multe dintre ele săvârșite de medici, femei și copii, au fost la ordinea zilei. La fel au fost însă și cruzimea și brutalitatea. 

În scurt timp, războiul s-a transformat într-o competiție a uciderilor de la distanță, impersonală, care a semănat, cu mult înainte, cu războiul de tranșee din prima conflagrație mondială. În cele din urmă, a devenit o vitrină pentru generali incompetenți și erori birocratice. 

Cartea lui Robert Edgerton, ”Pe front în Războiul Crimeii”, publicată recent în traducere românească, la editura Meteor Press, zugrăvește tabloul viu al războiului, de la triumfuri la tragedii, nefiind însă o simplă cronologie a bătăliilor, ci dimpotrivă, o imersiune narativa în împrejurările care au dus la campania militară probabil cel mai tragic eșuată, de ambele parți, din istoria europeană modernă. 

”Istoricii ar putea răspunde că Războiul Crimeii merită o atenție permanentă, deoarece a schimbat balanța puterilor în Europa, slăbind Rusia, întărind Imperiul Otoman pus în pericol și făcând din Franța cea mai importantă forță militară europeană, în timp ce Marea Britanie a rămas forța navală cea mai însemnată. Austria a câștigat în putere, atât Germania cât și Italia au obținut unificarea de mult așteptată, iar Statele Unite, care nu au fost nici pe departe un observator inocent în războiul Acesta, și-au folosit relațiile de prietenie cu Rusia pentru a intra în posesia teritoriilor Alaska și Hawaii. Istoricii militari ar putea adăuga că Războiul Crimeii merită atenția noastră pentru că, în ciuda afirmațiilor contrare ale unor istorici ai Războiului de Secesiune american, a fost primul conflict suficient de bine documentat de către fotografi, primul care a avut loc în epoca telegrafului, căilor ferate și a vapoarelor cu aburi, primul în care minele au jucat un rol important în bătăliile navale și primul care a propus utilizarea majoră a armelor chimice.  Au existat până și planuri pentru un submarin și un tanc”, scrie  Robert Edgerton. 

Comparând experiențele acestea cu cele ale soldaților nordiști și sudiști în mult mai bine documentatul Război de Secesiune american, Edgerton contribuie cu o perspectivă nouă asupra modului în care soldații de la jumătatea secolului al XIX-lea au perceput războiul, moartea și gloria.

Citește și: 

Ciocnirea imperiilor:Războiul Crimeii (1853-1856) în fotografii 

Războiul Crimeii, o greșeală sau un conflict hotărâtor pentru soarta Europei? 

Ascensiunea lui Napoleon al III-lea şi Războiul Crimeii 

Victoria primului corespondent de război pe frontul din Crimeea