Pistol balcanic cu cremene de tip Peć - o piesă cu putere evocatoare din secolul al XIX-lea
În colecțiile Muzeul Național al Banatului din Timișoara se păstrează un exemplar de pistol cu cremene de tipul Peć, un obiect care vorbește despre întâlnirea meșteșugului local cu echilibrul tehnic și simbolic al lumii militare otomane din Balcani.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub influența direcțiilor tehnice aduse din Orient, meșteșugul armelor portative cu cremene s-a consolidat în orașe ca Peć (în actualul Kosovo și Metohia). Aici, traficul cultural și militar dintre Imperiul Otoman și meșteșugarii locali a generat o sinteză tehnică distinctă: mecanismul cu arc exterior, cunoscut în sursele contemporane drept mecanismul spaniol sau miquelet, a devenit norma în Balcani, contrapunct tehnic la mecanismul francez cu arc interior, preferat în Occident încă din secolul al XVII-lea, scrie Muzeul Național al Banatului, pe pagina de Facebook a instituției.
Kuburele de tip Peć, așa cum sunt denumite în documentele și inventarele epocii aceste pistoale de cobur, au evoluat rapid de la obiecte meșteșugite de mână până la instrumente de uz larg, accesibile în Balcanii secolului al XIX-lea. Primele mențiuni legate de armurierii din Peć apar în catastihul Mănăstirii Sfintei Fecioare, cu donații semnate de Dmitar tuvekčia în 1769 și Jovo tufekčija în 1776, dovadă a existenței unei tradiții deja formate. Abia în deceniile următoare, orașul devine un centru renumit pentru producția de kubure pećanke - pistoale recunoscute pentru liniile lor masive, bulbul rotund și mânerul din lemn, uneori încheiat cu un bumb din alamă cu secțiune octogonală.
Aspectul acestor pistoale spune mai mult decât tehnica lor: ele sunt o punte între tradiția europeană a armelor și simbolismul islamic al meșteșugului. Pe mâner, în interior, apar deseori simboluri sugestive: sabia Dhu al-Fiqar, cu bifurcațiile sale distincte, semn al liderului islamic Ali și simbol al curajului și autorității, asociată cu potcoava, emblemă a norocului și protecției. Aceste semne, încrustate cu argint sau aplicate cu precizie, reflectă o estetică locală care îmbină funcționalul cu semnificațiile culturale ale meșteșugarilor din Peć.
Atelierele consacrate acestor pistoale erau concentrate în proximitatea cartierului Okolj, iar frații Mula Ibro și Mula Ali sunt remarcați în cronici ca primii producători sistematici de kubure pećanke. În epocă, o pereche de astfel de pistoale putea fi achiziționată cu 10 ducați, o sumă apreciabilă, indicând valoarea socială și economică a acestor instrumente. Țevile acestor pistoale provin din regiuni precum Prizren sau Taslidža și chiar din Italia, adesea reutilizate prin tăierea longitudinală și adaptarea lor la forma specifică a kuburelor. Modelul își trage inspirația din pistoalele din Brescia ale secolului al XVIII-lea, reinterpretate local, cu accente balcanice vizibile în manieră și ornamentație.
Piesa prezentată are țeava realizată în 1814, cu o lungime totală de 46 cm și un calibru de 17 mm. Este o mărturie palpabilă a transferului tehnic și cultural care a traversat Balcanii, o relicvă care surprinde dinamica meșteșugului și simbolurilor dintr-o regiune aflată la confluența lumilor.
Pistolul balcanic cu cremene de tip Peć este Exponatul lunii februarie 2026 la Muzeul Național al Banatului din Timișoara. Citește mai multe amănunte despre această piesă pe siteul muzeului.