Pinacoteca: Bucureşti de la urbea patriarhală la capitala marilor înfăptuiri
Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției „BUCUREȘTI - DE LA URBEA PATRIAHALĂ LA CAPITALA MARILOR ÎNFĂPTUIRI", desfășurat în ziua de miercuri, 20 septembrie 2017, ora 18.00 la Palatul Suțu. Expoziția valorifică patrimoniul bogat al Pinacotecii Municipiului București.
Secţia ARTĂ a M.M.B. pregăteşte o expoziţie dedicată Bucureştiului reprezentat în pictură şi grafică, prin intermediul căreia vizitatorii să descopere aspecte inedite ale oraşului de odinioară (sfârşit de secol XIX - secol XX), cu relicvele atmosferelor sale pitoreşti caracteristice. Expoziţia va putea fi vizitată începând cu luna septembrie 2017 şi va revela privitorilor reale „documente” referitoare la peisajul citadin, completate cu secvenţe de viaţă şi personaje specifice locului, reconstituind, în ansamblu, existenţa dinamică, în continuă metamorfoză, de la care s-a configurat Bucureştiul contemporan.
Titulatura „Bucureştii în arta plastică” a primit-o colecţia de artă a Municipalităţii în 1952, în perioada de fuziune a Pinacotecii cu Muzeul Simu (demolat în 1961) şi s-a menţinut până în 1977, când expoziţia respectivă a fost închisă pentru public. Reluând subiectul enunţat atunci, Pinacoteca de astăzi - parte a Muzeului Municipiului Bucureşti – recuperează o temă constant prezentă în atenţia multor pictori şi graficieni români de valoare, martori ai aspectelor de interes general din propria lor experienţă estetică şi existenţială.
Parafrazând afirmaţia unui autor celebru, s-ar putea spune că au existat (şi există) atâţia Bucureşti câţi bucureşteni au fost (şi sunt); subiectivismul multiplică faţetele caleidoscopice ale acestui loc complex prin el însuşi, faimos pentru contrastele sale, redefinibil nu doar în planul fizic, al concretului, al documentului scris şi al fotografiei, dar şi în cel al sensibilităţii, al percepţiilor datorate celor mai abili observatori de imagini care sunt artiştii plastici. Graţie lor, în timp, s-a constituit o adevărată arhivă emoţională pe cât de personalizată, pe atât de veridică în măsura în care atestările păstrate confirmă intuiţii lucide despre un trecut formal esenţial şi definitoriu al Capitalei româneşti. Cum una din preocupările istorice ale Pinacotecii Bucureşti ca instituţie de cultură a fost să colecteze în timp şi să valorifice vedute ale aşezării de pe malurile Dâmboviţei, Muzeul Municipiului Bucureşti continuă firesc seria de evenimente ce evocă istoria Pinacotecii, printr-o selecţie de uleiuri, acuarele, desene dedicate tocmai subiectului generos, inspirat de chipul proteic al urbei denumite cândva, în mod justificat, Micul Paris. Străzi, pieţe, bulevarde sau clădiri cunoscute – unele încă păstrate prin veacuri – primesc acum, graţie artei şi fenomenului colecţionării/valorificării muzeale, şansa unei reiterări în timp.
Ansamblul lucrărilor alese conţine argumentele coerenţei stilistice de demult a unei aşezări pe cât de reprezentative pentru spaţiul românesc, pe atât de destructurate, azi, în soluţii arhitecturale aleatorii. Reconstituind armonia pierdută, intrată de-acum în legendă, cadrele trecutului degajă o familiaritate subtilă, generată de inefabilul lirism al sedimentelor afectiv-mnemonice prin care contemporaneitatea se înrudeşte cu epocile revolute. Expoziţia oferă un adevărat compendiu de stiluri moderne prin care creatorii locali s-au sincronziat cu timpul artistic al Europei occidentale, recuperând miraculos secole de înstrăinare, prin excepţional apetit cultural.
Opere semnate de artişti precum
Auguste Raffet (1804 - 1860), Carol Popp de Szathmary (1812 - 1887),
Henri Trenk (1818-1892), Sava Henţia (1848 - 1904),
Juan Alpar (1855 - 1901), Nicolae Vermont (1866 - 1932),
Constantin Artachino (1870 - 1954), Ipolit Strâmbu (1871 - 1934),
Octav Băncilă (1872 - 1944), Richard Canisius (1872 - 1934),
Gheorghe Petraşcu (1872 - 1949), Emilian Lăzărescu (1878 - 1934),
Alexandru Poitevin Skeletti (1879 - 1959), Apgar Baltazar (1880 - 1909),
Camil Ressu (1880 - 1962), Jean Al. Steriadi (1880 - 1956),
Marius Bunescu (1881 - 1971), Samuel Mützner (1884 - 1959),
Eustatiu Stonenescu (1884 - 1957), Schweitzer Cumpăna (1886 - 1975),
Ştefan Dimitrescu (1886 - 1933), Nicolae Tonitza (1886 - 1940),
Dumitru Ghiaţă (1888 - 1972), Adam Bălţatu (1889 - 1979),
Lucian Grigorescu (1894 - 1965), Vasile Popescu (1894 - 1944),
Iosif Rosenbluth (1894 - 1975), Max Herman Maxy (1895 - 1971),
Aurel Băeşu (1896 - 1928), Sabin Popp (1896 - 1928),
Coca Romano (1897 - 1993), Margareta Sterian (1897 - 1992),
Paul Verona (1897 - 1966), Micaela Eleutheriade (1900 - 1982),
Ileana Rădulescu (1901 - 1981), Traian Sfinţescu (1905 - 1959),
Adina Paula Moscu (1908 - 1979), Lili Pancu (1908 - 2006),
Valentin Hoefflich (1910 - 1995), Coca Meţianu (1910 - 2014),
Vasile Brătulescu (1916 - 1981), Alma Redlinger (n. 1924),
Clarette Wachtel (1926 - 2011)
şi alţii resuscită farmecul din „Bucureştii ce s-au dus” (aluzie la titlul bine-cunoscutei scrieri a lui Henri Stahl), oferind celor interesaţi să le descopere, repere de frumuseţe permanent valabile. Alăturate secvenţelor edilitare mai mult sau mai puţin recognoscibile, naturile statice, scenele de gen şi câteva portrete adaugă accente speciale unui ansamblu menit să revigoreze aspectul mitic al locurilor şi să corecteze eventuala blazare/indiferenţă aperceptivă generată de stridenţe cotidiene diverse, printr-un aport necesar de rafinament.