Pictura care zidește – Expoziție Dacian Andoni la Galleria 28

În perioada 5 – 25 iulie, 2023, la Galleria 28 din Timișoara, va putea fi vizitată expoziția „Pictura care zidește”, semnată Dacian Andoni. Organizată de Galleria 28 și curatoriată de Doina Mândru și Maria Pașc, expoziția aduce în atenția lucrări semnate de pictorul Dacian Andoni.

Despre expoziție, curatorii notează: 

„Dacian Andoni, născut în 1962 la Arad, absolvent al Academiei de arte „George Enescu “din Iași (1993)  este pictor, doctor habilitat și profesor universitar la Catedra de pictură a Universității de Vest Timișoara. A avut, începând cu anul 2003, numeroase expoziții personale în galerii prestigioase din țară (București, Iași, Cluj, Bistrița, Târgu Mureș, Timișoara) și din Italia și Franța. Începând cu 5 iulie, Dacian Andoni expune desen și pictură la Galeria 28 din Timișoara.

Desenând, observând, contemplând.

Un cuvânt cu parfum de pateric din Anonimul învăţat transmis de Paul Gherasim prin grija lui Ion Grigorescu şi a Asociaţiei STUDIUL, spune următoarele: Lucrul pe care îl faci este şi el cel care te lucrează pe tine. Desigur, acest și el semnalează discret că, în lucrarea sa, omul nu este singur. Dar, și din cealaltă perspectivă, cuvântul se potriveşte pictorului cu experienţă cât şi novicelui din chinovie. Pare a fi vorba, precum este și în muzică, despre îndelunga disciplină și efort tehnic, intelectual și imaginativ subiacente oricărei lucrări rîvnind să devină înfăptuire de ordin artistic, spiritual. Ca în spusa maestrului, o răbdătoare lucrare îl ţine de peste un deceniu pe pictorul Dacian Andoni concentrat, în felul său discret şi tenace, pe câteva teme, simboluri ale timpului şi costructivității plastice: cărămida chirpic (în care vede ipostaziată și natura) şi zidirea, ca martori ai fiinţării în istorie.

Pentru că exact istoria ca devenire permanentă este evocată, fără patetism, în ciclurile marilor desene ce au ca subiect construcţia şi disoluţia, ruina sau înfiriparea  ca studii de forme și de compoziție redate cu aplicație, ades haptic, privind de aproape, cărămidă cu cărămidă încolțind, piatră cu piatră desfăcându-se cuprinse de vegetal, întregul fiind traversat de diagonala unei falii pe care o simți a timpului însuși, principiu al ruperii bruște din marea curgere, generator de noi lumi. Intervenția bruscă a diagonalei ca eveniment major în câmpul desenelor produce o mișcare de expansiune spațială spre infinit ce se oferă meditației și neliniștii, împreună cu desfacerea lumilor, ca teme de Vanitas universală. Și pictura participă la această meta-istorie prin dramatismul existenţelor fragile, sugerate de chirpicul tratat în grisaille ca volum sculptural, fracturat uneori, înfruntând marile suprafețe animate de umbră, pământ devenit materie vie când bobul din el încolțește fraged înflorind.

Despre acești chirpici, autorul, asumând o idee a lui Noica, sugerată de maestrul său C. Flondor, indică în ultimele expuneri că, asemenea gândirii nevoite să desfacă sistemele anterioare spre a dezghioca noul, și cărămida lui „este făcută din case“ și participă îndoit la ciclul istoriei: odată prin viețile ei trecute, în casele din care provine, acum prin noua alcătuire în care aduce și încărcătura memoriei.  Să fie oare aceste cărămizi vii, care vizează permanent un alt orizont al realului, îndepărtatul ecou plastic al contemplărilor din Cele 11 elegii stănesciene?  Iată cum încheia poetul: Dar mai înainte de toate / noi suntem semințele și ne pregătim/ din noi înșine să ne azvârlim în altceva/ cu mult mai înalt, în altceva…/care poartă numele primăverii…Cum  altfel să interpretăm această neașteptată coincidență „a tensiunii dintre tentația realului și absolutul“care nu se refuză desenului, când și pictura vizează constant un altceva, mai înalt ? ”.

Doina Mândru

„Pictura care zidește. Să începem de la temelie. În început a făcut Dumnezeul cerurile și pământul. Doamne, Dumnezeule, cinci zile ți-au fost de ajuns ție, Făcătorule, ți-a trebuit o a șasea zi pentru a zidi omul! Din pământ! Cerul nu-i de ajuns pentru slava ta cea mare? Lut ars la soare în mireasma Ruahului (Ruah Elohim) a Duhului ce se purta deasupra apelor.  Trecând de la universalul cel mai universal la particular, cuvântul cărămidă apare în expresia zidire. Dacă putem vorbi despre discurs ziditor, exprimat în limbaj gramatical, la fel de bine putem vorbi despre pictură ziditoare, exprimată în grai plastic. De ce Pictura care zidește? Pentru că pictura lui Dacian Andoni vorbește despre construcție, pictura sa este un act de construcție și edificare. Cărămizile picturii lui Andoni alcătuiesc o nouă temelie în cercetarea sa artistică, în consecvența anticipativă cu cele anterioare, sondaje în registrul abstract al imaginii. Compozițiile prezente în expoziție se așază pe temelie solidă, înalță opera pictorului, arată cum se poate valorifica achiziția stilistică a nonfigurativului. Aceluia care privește lucrările lui Dacian Andoni i se cere să întârzie, să facă popas, să aibă răbdare, să vadă mai departe de imaginea cărămizii, sârguința reluării obsesive a făuririi ei. Pictorul lucrează sistematic, noician. Constantin Noica spune: calitatea edificiului este dată de calitatea cărămizii, dacă vom reuși să facem cărămizi splendid șlefuite, ne vom bucura de o construcție solidă. Pictura lui Dacian Andoni este ziditoare! ”.

Maria Pașc

Expoziția „Pictura care zidește”, poate fi vizitată în perioada 5 – 25 iulie, 2023, la Galleria 28 din Timișoara, 2023, de luni până sâmbătă, la Galleria 28, str. Constantin Brâncoveanu nr. 28, Timișoara. Programarea pentru vizitare se face la numărul de telefon 0040(0)722 503 028 sau pe e-mail galleria28@gmail.com.