Lansare de carte: „Măștile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu“

Miercuri, 11 aprilie 2012, ora 18.00, la Institutul Cultural Român(Aleea Alexandru 38) va avea loc lansarea cărții Măștile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu(Editura Humanitas, 2012). Vor lua cuvântul poeta Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction, scriitorii Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescuși Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu, președintele Grupului Editorial Humanitas și Horia-Roman Patapievici, președintele Institutului Cultural Român.Apărut în Colecția „Portrete în dialog“, volumul Măștile lui M. I.recompune traseul destinului unuia dintre cei mai importanți poeți și traducători din literatura română, Mircea Ivănescu (1931–2011), dar și al unei generații. Mircea Ivănescua fost o figură discretă a vieții literare, neafiliindu-se niciunei grupări sau direcții. Cu toate acestea, creația sa a influențat decisiv generațiile care se revendică de la poetici postmoderniste și textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la București;a lucrat ca redactor la Agerpres și la revistaLumea, apoi la Editura pentru Literatură Universală și la Editura Univers. A debutat în volum în 1968 și și-a publicat versurile, de o remarcabilă unitate valorică și stilistică, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii nouăetc.). Traducerile sale din literatura universală (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie engleză și americană etc.) au primit, ca și opera sa poetică, numeroase premii.„După prima noastră întâlnire, s-a întâmplat ceva neașteptat. Stând de vorbă, ne-am pomenit prinși în complicitatea pe care o crea însuși dialogul nostru. A început să ne placă jocul nostru. Mircea Ivănescu s-a lăsat împins, pentru o ultimă oară, pe coridoarele vieții lui, lăsându-mi senzația că i-am prilejuit o mare și finală recapitulare a ei. Și că, într-un fel nerostit, îmi era recunoscător pentru asta. Iar eu, la rândul meu, urmându-l pe drumul pe care i-l deschideam prin întrebările mele, eram fascinat de ceea ce vedeam și, mai ales, de felul în care el se vedea pe sine. Muzica vieții lui a venit simplu spre mine...“ – Gabriel Liiceanu„Uitați-vă la mine. Pare că sunt un tip vesel, care râde foarte mult. Poate că toata viața a trebuit să îngrop ceva, ceva pe care acum, în mod impudic, ajung să-l scot – și nu știu de ce o fac –, într-o conversație, la lumină.“ – Mircea Ivănescu