„Justiţia populară” din timpul lui Dej: istoria unei familii distruse de procesul „sabotorilor”

Canalul Dunăre-Marea Neagră reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de pe harta Gulagului românesc. Nu cunoaștem exact numărul oamenilor care au pierit în coloniile de muncă de la Canal în anii ’50, dar mărturiile supraviețuitorilor clădesc imaginea unui adevărat lagăr de exterminare. La fel cum a început, construcția la Canal s-a terminat tot prin crime. Procesul „Bandei de sabotori şi diversionişti”, din august-septembrie 1952, reprezintă punctul de început al cărții semnate de Valentin Hossu-Longin. Tatăl acestuia, inginerul Emilian Hossu, s-a aflat pe lista de acuzați, dar a scăpat de execuție, primind în schimb o pedeapsă „MSV”:muncă silnică pe viață.

Pornind de aici, volumul prezintă povestea vieților distruse de un proces al cărui singur scop a fost de mușamalizare a unui eșec. Astfel, cartea devine o mărturie despre așa-zisa „justiție populară” din timpul regimului Dej și despre efectele acesteia asupra oamenilor nevinovați:teamă constantă și ani întregi de neliniști.

Canalul Morții. Martor.

Autor:Valentin Hossu-Longin

Fundația Academia Civică;număr pagini:260;preț:16, 35 lei