Istoria arborilor bătrâni din România

ARBORI BĂTRÂNI este expoziția pentru care Florin Ghenade a călătorit timp de 6 ani prin țară ca să fotografieze copaci seculari. I-a documentat pe întuneric, în peisajul lor natural, iar pe lumină a întâlnit comunitatea din jurul acestora, printre care și un tânăr cioban ale cărui vorbe au devenit subtitlul expoziției: Să fie întuneric, da' să fie lumină! În urma acestui demers a rezultat o serie de 55 de fotografii, dintre care 20 formează acum expoziția de la Muzeul Național al Țăranului Român, care mai poate fi vizitată până pe 10 martie. Expoziția este organizată cu ajutorul celor de la Galeria Posibilă și are atât o dimensiune artistică (fotografică, video), cât și una antropologică (poți asculta povești spuse de oamenii din comunitățile ce gravitează în jurul copacilor) și educațională (în paralel se organizează conferințe și tururi ghidate cu adulți și copii).  

Un tur special a fost organizat pe 6 martie la Stejarul de pe Horei, un arbore ocrotit, cu vârsta de aproximativ 300 de ani. Stejarul a fost declarat monument al naturii și cu toate astea, de peste 20 de ani încearcă să supraviețuiască lângă benzinăria de alături. În cadrul turului, Peisagista Diana Culescu a vorbit despre lupta naturii cu urbanizarea și cauzele care au dus la situația din prezent a copacului. Se presupune că arborii memorează tot ce s-a întâmplat lângă ei de-a lungul vieții lor îndelungate, motiv pentru care cei prezenți la eveniment au avut ocazia să-și fixeze stejarul în memorie printr-o fotografie de grup sub coroana lui, fotografie de noapte cu lumini artificiale, realizată de Florin Ghenade.

Un alt eveniment va avea loc pe 7 martie, începând cu ora 15 când Oigăn va cânta în cadrul expoziției câte o notă la un interval de timp. Iar finisajul din 10 martie îi aduce pe cei de la Multumult mai aproape de natură și timp de două ore vor susține un concert inspirat din poveștile arborilor. Intrarea pentru ambele evenimente este liberă.

Și când spunem că Florin a străbătut țara în lung și-n lat, nu exagerăm deloc. Am ales să vă prezentăm cinci copaci fotografiați de el, prin intermediul propriilor povestiri. Pe restul vă lăsăm să-i descoperiți singuri, în cadrul expoziției. Pornim astfel pe drumul arborilor, din nordul până în sudul țării, din Cajvana (Suceava) până în Plopi (Teleorman): 

1. Stejarul din Cajvana, Suceava 

 Are aproximativ 900 ani, ceea ce face să nu fie excluse legendele locale conform cărora ar fi fost sădit în urma marii invazii tătare de la 1200 sau că l-ar fi adăpostit pe Ștefan cel Mare la umbra sa. Are aproape 12 metri în circumferință și nu-ți dai seama ce înseamnă asta până nu ajungi lângă el și îi dai un ocol. Am bătut la poarta lui Luca Gavril, vecin de când se știe cu stejarul. De la el am singurele fotografii vernaculare cu un arbore. Sunt fotografii de familie, mai multe generații, în care poți intui cât de mare e stejarul, căci, deși servește ca fundal pentru diverse portrete, nu-i vezi marginile. Am ales eu fotografiile. Căutatul și răsfoitul prin propriul trecut nu-i făcea bine lui Gavril. A rămas de câțiva ani singur, cu familia din partea unuia dintre fii lui, stabilit în Italia, ca mai tot satul Cajvana. „Am de toate, nu-mi lipsește nimic, da’ n-am cu cine”, mi-a zis Gavril. Mă gândesc cum simte stejarul.

2. Plopul de la Rafaila, Vaslui 

Are aproximativ 565 de ani. Acum este trăznit și ars, cu o circumferință a trunchiului de 7,62 metri, însă înaintea ultimului incendiu major (1997), circumferința sa era de 14 metri (în 1997), ceea ce îl făcea să fie cel mai mare plop cenușiu cunoscut în lume. Tradiția locală îl asociază figurii lui Ștefan cel Mare, care ar fi băut aici din apa unei fântâni, structură care încă mai există. Deși e negru de la ultimul incendiu, înăuntrul său, din bucata de trunchi rămasă, crește un vlăstar de stejar.

  3. Părul din Saschiz, Mureș 

Are aproximativ 100 de ani. Era vară când am ajuns să-l fotografiez. Coroana lui plină de frunze și pere mici arăta ca o svastică. Eram de câteva ore pe pășune și mă gândeam dacă și cum va arăta părul noaptea, luminat artificial, când, de niciunde, a apărut un câine de stână urmat de un cioban agitat, care-și căuta turma. Ciobanul care și-a pierdut oile e numele și tema unei balade pastorale arhaice care face parte din mitologia veche românească.

  4. Stejarul de la Avrig, Sibiu 

 Am căutat arborele timp de trei ore cu mașina în imensa pădure, împreună cu angajați ai Ocolului Silvic. Despre acest stejar lumea crede că are peste 900 de ani, legendele zic că există morminte de războinici huni la poale, iar în imediata apropiere s-a găsit cea mai mare necropolă dacică din sud-estul Transilvaniei. Arborele a fost incendiat în urmă cu câțiva ani, iar când am ajuns eu să-l fotografiez, nu mai vegeta.

5. Stejărică, Plopi, Teleorman 

Am ajuns la el din întâmplare. Am mers în satul Plopi să fotografiez un plop de peste 600 ani, aflat pe islazul dinaintea satului. Plopul căzuse în urmă cu mulți ani. Însă pe acel islaz era Stejărică. Nici el nu mai era întreg, fusese trăznit și a căzut în urmă cu vreo 5 ani. Era în forma unui trunchi pe marginea apei, subțiat, scobit, plin de ciuperci, alături de alte câteva resturi de crengi. I se spune Stejărică și nimeni din comunitate nu a luat nicio bucată din el.